Transumanismul e o chestie interesantă peste care am dat pe Internet. Mi se pare că ar putea fi o continuare ideologică a ştiinţei şi a tehnologiei. Ia uitaţi câteva dintre ideile centrale din transumanism:
Singularitatea. Se observă o creştere exponenţială în cadrul descoperirilor ştiinţifice. Dacă această tendinţă se va menţine în continuare, inovaţiile se vor întâmpla din ce în ce mai repede, până când se va ajunge la o inteligenţă artificială egală cu cea umană. Această inteligenţă va putea, evident, să se autoîmbunătăţească, iar atunci inovaţiile se vor întâmpla chiar şi mai rapid, la ordinul zilelor, orelor, secundelor, fracţiunilor de secundă. Asta e ceea ce se numeşte singularitatea tehnologică.
Nemurirea. Odată cu avansurile ştiinţei şi a tehnologiei, se spune că omul va deveni practic nemuritor. Aceste ţel s-ar atinge prin diferite tehnici cum ar fi ingineria genetică sau copierea întregii conştiinţe umane pe un suport electronic. Astfel s-ar obţine o depăşire a limitărilor biologice de azi.
Lecţie pentru transumanişti
Am văzut de curând un film, Caótica Ana. Subiectul nu e prea important pentru dicuția de aici (cu toate că e un film tare fain), dar o secvență mi-a rămas întipărită în minte. Tatăl tipei îi spunea într-o scrisoare: I think that these misfortunes will help you know how to live. That’s what it’s about: knowing how to live to know how to die.
Să știm cum să murim, pentru a ști cum să trăim… cred că mulți dintre noi am avea câte puțin de învățat despre asta, mai ales adepții transumanismului, care cumva speră că în utopia lor tehnologică vor reuși chiar să înșele moartea.
Căutând pe net am mai dat peste un fragment tot pe același subiect din cartea Tuesdays with Morrie (care documentează lecțiile despre viață primite de Mitch de la profesorul său de sociologie Morrie, aflat pe patul de moarte).
Și dacă tot am început adunarea de material, o să ofer un link și spre părerea cuiva de pe WikiAnswers. Ignorați, vă rog, greșelile de ortografie.
Eu spun că tot ce trăiește trebuie să și moară la un moment dat. Viața noastră nu e defapt a noastră, ci e doar luată cu împrumut, și la un moment dat o vom returna cu toții. Așa funcționează lumea.