O scurtă descriere a parteneriatului ASAT: consumatorii plătesc întregul cost de producție, în câteva rate, iar producătorul se angajează să le ofere tot ce se face pe terenul respectiv. Bun, rău, mult, puțin, cum o fi. Astfel micul producător este protejat de riscurile inerente agriculturii, și se poate ocupa fără stres de o producție cât mai faină și sănătoasă.

Doamna Mia Leoredean va aduce în Timișoara săptămânal câte 20 de coșuri de legume, timp de 39 de săptâmâni. Dacă sunteți din Timișoara, și vă interesează să vă înscrieți, puteți găsi mai multe informații la adresa asatleordean.ecosapiens.ro.

Termen limită: 12 decembrie.

Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țăranești sau pe scurt ASAT este un parteneriat între producător și consumatori. În loc să-ți iei legume din supermarket aduse din Spania, le iei chiar de la producătorul din Belinț. Mergi la el în vizită, îți place ce vezi, plătești o sumă în avans, și în fiecare săptămână primești (în Timișoara) un coș de produse locale și sănătoase.

Ce poate fi mai fain decât asta? Dacă locuiți în Timișoara și sunteți interesați ar fi bine să vă grăbiți pentru că perioada de înscriere se termină la sfârșitul lui aprilie, și se pare că mai sunt doar vreo 30 de locuri.

Pentru mai multe detalii, puteți vizita blogurile asat.ecosapiens.ro și asat-timisoara.blogspot.com. Dacă mai vreţi să vă documentaţi, în limba engleză treaba se cheamă Community-supported agriculture.

P.S. Nu vă lăsați păcăliți de asat.ro din București. Este mai degrabă o înșelătorie, pentru că nu are nici o legătură cu ceea ce povestesc eu aici, este doar un magazin online de legume.

Lucrez de ceva vreme cu Irina la o chestie, şi acum este marele moment de lansare.

Este vorba despre un site prin care poţi să primeşti gratuit sau să oferi gratuit produse şi servicii pentru care în mod normal ai plăti. Situl este destinat doar celor din Timişoara şi împrejurimi.

Aşa că dacă sunteţi de prin zonă haideţi şi înscrieţi-vă, iar dacă nu, minunaţi-vă şi faceţi şi voi unul la fel.

Echipamente necesare:

• 20 foi de hârtie A4
• un marker
• o rolă de bandă adezivă

Instrucțiuni:

Pasul 1. Se ia markerul în mână și se scrie pe fiecare foaie următorul text: “Ofer spre închiriere garsonieră confort II, zona Complex, 110 euro/lună, 0723.555.555″

Simțiți-vă liberi să înlocuiți “garsonieră confort II” cu orice alt bun imobiliar doriți, și să alegeți orice preț credeți de cuvință. Este de recomandat ca numărul de telefon să fie unul nealocat.

Pasul 2. Se ia rola de bandă adezivă și se lipesc afișele prin oraș, de preferat în zonele centrale.

Repetații cei doi pași de câte ori credeți de cuvință, și țineți minte că viața e un joc!

Efectul: Proprietarii se gândesc, “Măăăi, uite ce ieftin închiriază ăsta, ar trebui să scad și eu prețul”, iar chiriași se gândesc “Măăăi, uite ce ieftin închiriază ăsta, ar trebui să renegociez chiria”.

Am aflat şi eu de curând de o chestie ce se întâmplă prin Timişoara: Masa Critică. Ia uitaţi ce am aflat de pe fluturaşul ce l-am găsit prins de bicicletă.

Masa Critică este o plimbare în masă cu bicicletele care se întâmplă în fiecare lună. Se pare că Masa Critică are loc în peste 300 de oraşe de pe glob. În Timişoara, ca şi în majoritatea celorlalte oraşe, Masa Critică se întâmplă în ultima zi de vineri a fiecărei luni. De exemplu 29 mai 2009.

Întâlnirea are loc în faţa Catedralei Mitropolitane, la ora 6 dupa-amiaza, şi de obicei plecarea are loc cam pe la 6:30.

Masa Critică nu are organizatori, se întâmplă de la sine. De exemplu traseul se stabileşte pe parcurs de cine se nimereşte să fie în capul plutonului. Singurele lucruri stabilite dinainte sunt locul şi ora de întâlnire.

Masa Critică este o sărbătoare a mersului pe bicicletă, şi cu toate că nu are cum să aibă un mesaj oficial, e în general înţeleasă ca o modalitate de a promova acest mijloc de transport.

Masa Critică nu are membrii. Dacă vrei să participi pur şi simplu apari la locul de întâlnire.

Cred că o să merg luna asta să văd cum e.

Ştiţi cutiile alea verzi pentru afişe pe care le-a pus primăria prin tot oraşul (sunt cu vitrină şi încuiate)? Ei bine, într-una dintre ele, chiar sub un afiş despre o piesă a Teatrului German l-am văzut pe cel din imaginea alăturată (faceţi click pe ea pentru un cadru mai larg).

În vreme ce în alte oraşe de prin ţară sau din vest această boală a societăţii îşi face tot mai des simţită prezenţa, mă bucur să văd că în Timişoara valorile tradiţionale încă îşi mai spun cuvântul, şi primăria a început să susţină în mod direct mişcările împotriva acestei boli.

Pe viitor sper că se vor lua în vedere şi alte categorii de persoane care sunt la fel de departe de normalitate, cum ar fi ţiganii, musulmanii, evreii, negrii, chinezii, comuniştii, oltenii, moldovenii, etc. A, şi să nu uităm piticii.

Defapt, trebuie să recunosc că eu personal am suspiciuni faţă de oricine nu are pielea albă, ochii albastrii şi părul blond.

Pentru normalitate!

Heil Ciuhandu!

.

Notă (în caz că nu-i evident): Acest articol e un pamflet.

Actualizare 2 iunie: Am aflat, din întâmplare, că cei ce se ocupă de acele vitrine pentru a afişe sunt Administrarea Domeniului Public Timişoara, eu le-am trimis deja un mail de felicitare, poate că vreţi şi voi s-o faceţi. O informaţie utilă: şi-au publicat pe site un regulament de afişare, care în capitolul II, la articolul 9, spune “Nu se vor amplasa afişe [...] care incită la [...] orice formă de discriminare.”