Ce înseamnă pe scurt treaba asta? Cu toate că-i un concept destul de simplu, găsesc dificil să-i dau o definiţie scurtă şi la obiect, cred că mult mai uşor va merge prin exemple.

Să luăm o colonie de furnici, care construieşte muşurioul din imagine. O furnică în sine nu este o fiinţă foarte complexă, şi are un comportament destul de simplu. Studiind o singură furnică nu-ți vei da seama niciodată că mai multe furnici ar putea construi un asemenea muşuroi. Iar geometria muşuroiului nu este scrisă niciunde în prealabil, ci ia naştere “de la sine”.

Regina nu dă ordine, nu există nici o structură ierarhică printre furnici, poate cel mult vreo două-trei categorii, care au roluri diferite.

Alte exemple din lumea biologică ar include roiurile de lăcuste, stolurile de păsări, bancurile de pești. Ați prins ideea, cred.

Peste tot unde avem chestii mici și simple, din care iau naștere “de la sine” chestii mai mari și mai complexe e vorba despre emergență.

Dar proprietatea de emergență nu este limitată la sistemele biologice. Un fir de nisip e o chestie simplă, un vânt constant într-o direcție constantă e iarăși o chestie simplă. În schimb dunele de nisip cu încrețiturile de pe ele sunt niște chestii mai mari și mai complexe.

Mai vreți? Mai sunt: Internetul. Toată complexitatea asta care ia naștere fără să fie proiectată de nimeni, și fără ca cineva să aibe măcar idee în ce direcție se îndreaptă. Ar fi putut cineva să prevadă Wikipedia, YouTube sau blogurile?

Dar să nu rămâneți cu impresia greșită că este vorba doar de vreo ciudățenie specifică sistemelor fizice. Să luăm un exemplu din matematică: fractalii. Ia priviți ce se obține când aplicăm în mod repetat formula z(n+1) = z(n)^2 + c

Ce înseamnă asta?

Păi, asta înseamnă niște chestii: că întregul este mai mult decât suma părților componente, că o știință care nu vrea să accepte asta nu va înțelege niciodată întregul, pe care nu ai cum să-l înțelegi decât privindu-l cum se desfășoară.

Și ce observăm când îl privim cum se desfășoară? Observăm că toată complexitatea asta din jur nu este un accident, că apariția vieții nu este un accident, că evoluția ei nu este un accident, și că nu are cum să înceteze odată cu apariția omului oricât de mult am crede noi asta.

E destul de diferit de ceea ce am învățat la școală, ce ziceți?

Singularitatea. Se observă o creştere exponenţială în cadrul descoperirilor ştiinţifice. Dacă această tendinţă se va menţine în continuare, inovaţiile se vor întâmpla din ce în ce mai repede, până când se va ajunge la o inteligenţă artificială egală cu cea umană. Această inteligenţă va putea, evident, să se autoîmbunătăţească, iar atunci inovaţiile se vor întâmpla chiar şi mai rapid, la ordinul zilelor, orelor, secundelor, fracţiunilor de secundă. Asta e ceea ce se numeşte singularitatea tehnologică.

Nemurirea. Odată cu avansurile ştiinţei şi a tehnologiei, se spune că omul va deveni practic nemuritor. Aceste ţel s-ar atinge prin diferite tehnici cum ar fi ingineria genetică sau copierea întregii conştiinţe umane pe un suport electronic. Astfel s-ar obţine o depăşire a limitărilor biologice de azi.