Ştim cu toţii acele imagini din filmele SF, în care o persoană ejectată în spaţiu fără a avea costum de protecţie păţeşte tot felul de chestii nasoale: îi explodează ochii, îi fierbe sângele, îngheaţă instantaneu, explodează cu totul chiar, şi tot felul de alte treburi neplăcute. Ei bine, în mod nu foarte surprinzător, toate astea sunt mari exagerări.

Pe scurt, expunerea la vid timp de aproximativ jumătate de minut are toate şansele să nu se lase cu stricăciuni de durată.

Într-adevăr, temperatura din spaţiul cosmic este foarte mică, dar corpul nu îngheaţă instantaneu pentru că transferul de căldură este foarte mic. Vidul este izolatorul perfect. Mai în detaliu: fiind vid, nu există prea multe molecule cu care corpul tău să intre în contact şi să piardă din căldură.

Într-adevăr, presiunea este şi ea foarte mică, iar dacă ai fi un balon de heliu, probabil că ai exploda. Dar nu eşti. Eşti în mare parte alcătuit din lichide şi solide, nu gaz, iar lichidele nu îşi modifică prea mult volumul la variaţiile presiunii. În plus, pielea este mai rezistentă decât cea a unui balon. Din câte am înţeles te umfli un pic şi cam asta-i tot.

Dar totuşi ce se întâmplă? 10 secunde te distrezi, cam după 15 secunde îţi pierzi cunoştiinţa din cauza lipsei de oxigen din sânge, după jumătate de minut încep să apară stricăciuni de lungă durată ale corpului, şi cam după două minute eşti mort (prin sufocare).

Uitaţi aici ce zice echipa Ask an Astrophysicist de la NASA.

Bine, adevărul e că nu am vorbit despre arsurile solare. Dar să presupunem că ne aflăm în orbita Pământului, pe partea cu noaptea.

Acuma, asta îmi dă o idee interesantă. Dacă zborurile în spaţiu vor deveni vreodată foarte ieftine, poate că aş încerca treaba asta pentru vreo 10 secunde, eventual când e lună plină. Voi ce ziceţi?

Singularitatea. Se observă o creştere exponenţială în cadrul descoperirilor ştiinţifice. Dacă această tendinţă se va menţine în continuare, inovaţiile se vor întâmpla din ce în ce mai repede, până când se va ajunge la o inteligenţă artificială egală cu cea umană. Această inteligenţă va putea, evident, să se autoîmbunătăţească, iar atunci inovaţiile se vor întâmpla chiar şi mai rapid, la ordinul zilelor, orelor, secundelor, fracţiunilor de secundă. Asta e ceea ce se numeşte singularitatea tehnologică.

Nemurirea. Odată cu avansurile ştiinţei şi a tehnologiei, se spune că omul va deveni practic nemuritor. Aceste ţel s-ar atinge prin diferite tehnici cum ar fi ingineria genetică sau copierea întregii conştiinţe umane pe un suport electronic. Astfel s-ar obţine o depăşire a limitărilor biologice de azi.