O să încep cu cea mai veche dintre ele, şi anume 1 mai, Ziua Internaţională a Muncitorilor. Aceasta a pornit ca şi o comemorare a Masacrului din Haymarket, ce a avut în 1886. Pe scurt, ce s-a întâmplat: muncitorii au intrat în grevă generală, protestând pentru a obţine ziua de lucru de 8 ore şi până la urmă a avut loc o confruntare cu poliţia în care unii protestatari au fost împuşcaţi.

În 1889, la primul congres a Celei De-a Doua Internaţionale, s-a decis organizarea de demonstraţii internaţionale pe data de 1 mai 1890 pentru a comemora Masacrul din Haymarket. Aceste demonstraţii au avut un succes atât de mare încât ziua de 1 mai a fost desemnată un eveniment anual în 1891, la cel de-al doilea congres al Internaţionalei.

Demonstraţiile şi protestele continuă şi în ziua de azi, dar nu numai pe teme muncitoreşti, ci şi în legătură cu alte nemulţumiri ale populaţiei. O scurtă căutare pe Google News cu cuvintele cheie “may day protests” poate scoate la iveală faptul că anul acesta cele mai mari proteste au avut loc în ţări cum ar fi Grecia, Germania şi Franţa. La noi se pare că toată lumea este mulţumită. Am avut o zi liberă cu mici şi bere.

Să vedem acum care e treaba cu 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii. Sărbătoarea îşi are originile în proteste şi demonstraţii strâns legate de feminism, pe la începutul secolului 20. Ce a devenit în prezent? O sărbătoare a maternintăţii şi a frumuseţii feminine. Ziua mamei. Exact opusul a ceea ce a fost iniţial gândită să fie.

Morala? Am început să scriu articolul crezând că am una, dar acum nu mai ştiu. Sper doar că am adus ceva nou pe masa de discuţii.