• Nazismul este un sistem moral.
• Creştinismul este un sistem moral.
• Marxismul este un sistem moral.

Cei care militează pentru legalizarea eutanasiei sunt nişte persoane foarte morale. La fel ca şi cei care militează împotriva eutanasiei.

La fel când vine vorba despre avort, pedeapsa capitală, sexul între persoane de acelaşi gen, experimentele pe animale. Şi cei care militează pentru şi cei care militează împotrivă sunt persoane foarte morale. Doar că adoptă sisteme morale diferite.

Da. Oricât ar putea să pară de ciudat, există mai multe sisteme morale diferite. Nu doar unul singur scris undeva în legile naturii.

Concluzia? Pentru mine, moralitatea nu este prea valoroasă. Prea multe controverse, prea mult potenţial pentru atrocităţi. Ca şi funcţionalitate principală, ea este cu succes înlocuită de empatie, care nu necesită absolut nici un efort, fiind înnăscută în fiecare (sau cel puţin în vasta majoritate dintre noi).

Pe scurt, vreau să spun că a cunoaşte binele şi răul absolut este imposibil pentru oameni, ca şi pentru orice altă fiinţă care nu e omniscientă (iar despre fiinţele omnisciente, e suficient să spun doar că sunt ipotetice şi că nu mă interesează prea mult).

Argumentaţia mea este una destul de simplă.

Pentru orice om, precum şi pentru orice alt animal care posedă sistem nervos central, e destul de clar dacă ceva e plăcut sau e neplăcut, dacă ceva îl face să se simtă bine sau să se simtă rău.

Deci dacă faci pe cineva să se simtă bine, i-ai făcut un bine. Iar dacă faci pe cineva să se simtă rău, i-ai făcut un rău. Problema e că efectele oricărei acţiuni se întind în timp şi spaţiu mult mai mult decât putem şti sau anticipa. Deci nu poţi să şti dacă până la urma urmei acţiunea ta a cauzat mai multă plăcere sau mai multă suferinţă în lume, nu poţi să şti dacă a fost bună sau rea în mod absolut.

Totuşi, găsim în cultura noastră foarte înrădăciantă credinţa în bine şi rău absolut. De exemplu, printre lucuruile considerate a fi rele în mod absolut se numără crima, furtul şi minciuna.