Întâi şi întâi, mă simt nevoit să menţionez că nu sunt deloc o persoană religioasă. Povestea Genezei mă interesează strict din punct de vedere antropologic. Cred că s-ar putea spune că este printre cele mai răspândite poveşti din cultura noastră, aşa că de ce să nu-i arunc o privire mai atentă?

Ce îmi sare mie în ochi din povestea asta e faptul că agricultura este privită ca un blestem aruncat asupra noastră. În plus, Cain fermierul este personajul negativ, deci în mod clar agricultura nu e privită cu ochi buni. Ţineţi minte ideea asta, o să revin la ea.

Acum, gândiţi-vă la cum e percepută agricultura în cultura noastră. Invenţia agriculturii este considerată cea mai mare binecuvântare din toată istoria umanităţii. Agricultura este defapt percepută ca fiind singurul stil de viaţă cu adevărat uman de a trăi, ca fiind diferenţa fundamentală dintre om şi animal. Din cauza asta, popoarele indigene care nu practică agricultura sunt chiar considerate a fi oarecum sub-umane.

Sesizaţi contradicţia? Agricultura — binecuvântare sau blestem. Cum pot aceste două perspective total contradictorii să existe una alături de cealaltă în cultura noastră?

Notă: eu nu cred nici că agricultura este un blestem şi nici că-i o binecuvântare. Cu toate că în general nu prea îmi place agricultura intensivă, există anumite forme de agricultură cum ar fi permacultura care sunt mult mai “sustainable”.

Civilizaţia noastră este una foarte veche. Leagănul civilizaţiei noastre este în Mesopotamia, care în limba greacă înseamnă “pământul dintre râuri”. Râurile despre care este vorba sunt Tigrul şi Eufratul. După cum îi spune şi numele, Mesopotamia este o zonă geografică, nu un stat sau un imperiu.

Nu este o coincidenţă faptul că Mesopotamia e locul unde a început Revoluţia Agricolă în jurul anului 10.000 îen. Această manipulare fundamentală a mediului înconjurător, care se cheamă agricultură, este în mare parte responsabilă pentru tot ce a urmat.