În principiu s-ar părea că revoluțiile au mare nevoie de sex-simboluri. Ilustrație de Irina.

Când cineva se alătură unei revoluții, de orice fel ar fi ea, este răsplătit în moneda revoluției respective, sau cel puțin speră acest lucru. Să explic.

Moneda revoluțiilor spirituale este salvarea sufletului, iar cei care se alătură respectivelor revoluții sunt răsplătiți în moneda respectivă. Revoluțiile spirituale sunt necesare pentru salvarea sufletului. Toată lumea o știe.

Moneda revoluțiilor sociale este egalitatea socială, iar cei care se alătură acestor revoluții sunt răsplătiți în moneda cu pricina. Revoluțiile sociale sunt necesare pentru a obține egalitate socială.

Moneda aduce bunăstare, stare de bine. Asta e ceea ce vrem cu toții.

Fără a face legătura că și religiile încep ca și revoluții, revoluții spirituale, totuși Daniel Quinn surprinde o analogie interesantă în Beyond Civilization:

French philosopher Simone Weil disagreed with Marx, saying that revolution, not religion, is the opium of the masses. Shame on them both for not understanding people and their drugs better. Religion is a barbiturate, dulling the pain and putting you to sleep. Revolution is an amphetamine, revving you up and making you feel powerful. When people have nothing else going for them, they’ll grab either one — or both.

Probabil cei care mă citesc de mai mult timp intuiesc în ce direcție o va lua acum articolul. Care-i revoluția care mă interesează cel mai mult pe mine? Revoluția Agricolă din Neolitic, evenimentul care a dat naștere culturii noastre, revoluție care continuă să ne domine existența, cu toate că nu foarte mulți se gândesc adesea la treaba asta.

Contrar impresiei generale, constructorii piramidelor nu erau sclavi. Istoricii sunt siguri de asta. Dovezile arheologice o dovedesc.

Totuşi, asta nu înseamnă că aceştia duceau o viaţă grozavă. Dovezile arheologice mai indică şi o alimentaţie puţin variată şi proastă, vertebre tocite de munca grea, şi aşa mai departe.

Din moment ce vechii egipteni cunoşteau scrisul, există şi izvoare istorice scrise care confirmă aceste două aspecte, constructorii piramidelor nu erau sclavi, dar totuşi duceau o viaţă de tot rahatul. Diferenţele dintre săraci şi bogaţi erau extreme, aceştia din urmă trăind într-un lux de neimaginat pentru ceilalţi.

Acuma, se naşte întrebarea: de ce anume acceptau aceşti oameni să trăiască aşa? Iar răspunsul este mai mult decât simplu: pentru că pur şi simplu nu vedeau să existe vreo alternativă.

Faraonului Khufu i-au trebuit douăzeci şi trei de ani ca să-şi construiască Marea sa Piramidă din Giza. Pentru asta, cam 1100 de blocuri de piatră, fiecare cântărind în jur de două tone şi jumătate, trebuiau scoase din carieră, mutate, şi amplasate în fiecare zi, pe tot parcursul sezonului anual de construcţie care dura cam patru luni.

Totuşi, în mod surprinzător, Khufu nu fost nevoit să exercite nici o forţă asupra muncitorilor săi.

În mod similar, nici Bill Gates nu trebuie să exercite nici o forţă asupra muncitorilor săi pentru a-i construi piramida, o piramidă care cu siguranţă că întrece de sute de ori piramida lui Khufu, cu toate că nu este construită din piatră.

Nu este nevoie de nici un control deosebit pentru a face din oameni constructori de piramide, dacă aceştia consideră că nu au nici o alternativă. Ei vor construi orice li se spune să construiască, indiferent dacă este vorba de piramide, zgârie-nori sau software pentru calculatoare.

Eu sunt de altă părere.

Eu spun că şi cei ce trăiau în Evul Mediu spuneau că n-o să se întâmple nimic. Şi totuşi în mod neaşteptat, Renaşterea a venit.

Mai spun că şi pe vremea “comunismului” din estul Europei, oamenii credeau că n-o să scape niciodată de el. Şi totuşi în mod neaşteptat, zidul Berlinului a căzut.

Deci sugerez că, din contră, omenii întotdeauna au tendinţa să creadă că lucrurile o nu o să se schimbe niciodată.

Însă acum, mai mult ca niciodată, o schimbare majoră este apropape. Datorită politicii noastre de creştere nesfârşită, suntem pe cale de a face planeta de nelocuit pentru oameni (şi pentru multe alte specii pe lângă noi).

Aşadar, sunt de părere că una dintre următoarele două chestii foarte interesante se vor întâmpla: sau vom învăţa să trăim în mod sustenabil (ceea ce va reprezenta o majoră schimbare culturală), sau ne vom autodistruge.

Nimic nu poate creşte pentru totdeauna într-o lume finită.

Pentru noii mei cititori cu interese atât de raţionale:

Poate că v-aţi săturat şi voi, ca şi mine, de a vă lega de bieţii mieluşei şi oiţe ale Domnului. Până la urmă ce provocare prezintă? “Dumnezeu există pentru că aşa scrie în Biblie, iar Biblia este adevărată pentru că a fost scrisă prin inspiraţie divină.” Right?

Dacă ăsta-i cazul, atunci am pentru voi un adversar ceva mai redutabil: cultura noastră, născută acum 10.000 de ani în Semiluna Fertilă, odată cu Revoluţia Agricolă.

La baza ei stau un set de dogme arareori puse la îndoială chiar şi de cei mai raţionali dintre noi.

Aţi auzit despre faptul că, în mod tragic, dintre toate speciile de pe Pământ, doar omul este defect?

Aţi auzit despre faptul că omul este produsul suprem al evoluţiei (creaţiei)?

Aţi auzit despre faptul că această lume există (a fost creată) pentru om?

Aţi auzit despre faptul că destinul omului este să conducă această lume?

Aţi auzit că omul este separat şi deasupra tuturor celorlalte aspecte ale realităţii?

Da?

Poate că veţi fi curioşi să citiţi articolul despre Antropocentrism de pe Wikipedia.

Poate că veţi fi curioşi să citiţi Ismael de Daniel Quinn.

Poate că veţi fi curioşi să citiţi mai mult din situl meu.

Întâi şi întâi, mă simt nevoit să menţionez că nu sunt deloc o persoană religioasă. Povestea Genezei mă interesează strict din punct de vedere antropologic. Cred că s-ar putea spune că este printre cele mai răspândite poveşti din cultura noastră, aşa că de ce să nu-i arunc o privire mai atentă?

Ce îmi sare mie în ochi din povestea asta e faptul că agricultura este privită ca un blestem aruncat asupra noastră. În plus, Cain fermierul este personajul negativ, deci în mod clar agricultura nu e privită cu ochi buni. Ţineţi minte ideea asta, o să revin la ea.

Acum, gândiţi-vă la cum e percepută agricultura în cultura noastră. Invenţia agriculturii este considerată cea mai mare binecuvântare din toată istoria umanităţii. Agricultura este defapt percepută ca fiind singurul stil de viaţă cu adevărat uman de a trăi, ca fiind diferenţa fundamentală dintre om şi animal. Din cauza asta, popoarele indigene care nu practică agricultura sunt chiar considerate a fi oarecum sub-umane.

Sesizaţi contradicţia? Agricultura — binecuvântare sau blestem. Cum pot aceste două perspective total contradictorii să existe una alături de cealaltă în cultura noastră?

Notă: eu nu cred nici că agricultura este un blestem şi nici că-i o binecuvântare. Cu toate că în general nu prea îmi place agricultura intensivă, există anumite forme de agricultură cum ar fi permacultura care sunt mult mai “sustainable”.

Teoria era că toate personalităţile istoriei nu sunt defapt atât de importante pe cât le credem noi a fi. Că Isus şi Marx şi James Watt n-au făcut defapt treaba singuri. Fiecare a avut o masă de susţinători în jur, şi o lungă linie de precursori în spate. Cu alte cuvinte, s-ar putea spune că toate aceste personalităţi sunt mai mult sau mai puţin un produs al spiritului vremii în care trăiau, şi poate că dacă s-ar fi întâmplat să nu existe, în locul fiecăruia ar fi fost altcineva cam cu acelaşi rol în istorie.

Spre exemplu, Isus a construit pe baze abrahamice, la fel ca şi Mahomed.

James Watt, în 1763, doar a adus îmbunătăţiri unui motor proiectat în 1712 de către Thomas Newcomen, care doar a adus îmbunătăţiri unui motor proiectat în 1702 de Thomas Savery, care mai mult ca sigur ştia de motorul descris în 1663 de Edward Somerset, care era doar o variaţiune a fântânii cu aburi inventată de către Salomon de Caus în 1615, care semăna foarte mult cu un dispozitiv descris cu 14 ani mai devreme de Giambattista della Porta, care a fost după câte se pare primul ce a adus îmbunătăţiri eolipilei lui Heron din Alexandria, din primul secol al erei noastre.

O să încep cu cea mai veche dintre ele, şi anume 1 mai, Ziua Internaţională a Muncitorilor. Aceasta a pornit ca şi o comemorare a Masacrului din Haymarket, ce a avut în 1886. Pe scurt, ce s-a întâmplat: muncitorii au intrat în grevă generală, protestând pentru a obţine ziua de lucru de 8 ore şi până la urmă a avut loc o confruntare cu poliţia în care unii protestatari au fost împuşcaţi.

În 1889, la primul congres a Celei De-a Doua Internaţionale, s-a decis organizarea de demonstraţii internaţionale pe data de 1 mai 1890 pentru a comemora Masacrul din Haymarket. Aceste demonstraţii au avut un succes atât de mare încât ziua de 1 mai a fost desemnată un eveniment anual în 1891, la cel de-al doilea congres al Internaţionalei.

Demonstraţiile şi protestele continuă şi în ziua de azi, dar nu numai pe teme muncitoreşti, ci şi în legătură cu alte nemulţumiri ale populaţiei. O scurtă căutare pe Google News cu cuvintele cheie “may day protests” poate scoate la iveală faptul că anul acesta cele mai mari proteste au avut loc în ţări cum ar fi Grecia, Germania şi Franţa. La noi se pare că toată lumea este mulţumită. Am avut o zi liberă cu mici şi bere.

Să vedem acum care e treaba cu 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii. Sărbătoarea îşi are originile în proteste şi demonstraţii strâns legate de feminism, pe la începutul secolului 20. Ce a devenit în prezent? O sărbătoare a maternintăţii şi a frumuseţii feminine. Ziua mamei. Exact opusul a ceea ce a fost iniţial gândită să fie.

Morala? Am început să scriu articolul crezând că am una, dar acum nu mai ştiu. Sper doar că am adus ceva nou pe masa de discuţii.

Pământul este o planetă telurică ce orbitează în jurul Soarelui şi care adăposteşte milioane de specii, inclusiv omul.

Soarele este o stea de tipul spectral G şi clasa de luminozitate V, una dintre cele câteva sute de miliarde de stele din galaxia numită Calea Lactee, una din cele câteva zeci de miliarde de galaxii din universul observabil.

Soarele şi întregul sistem solar s-au format acum aproximativ 4,6 miliarde de ani, prin condensarea unui nor molecular de hidrogen. În mai puţin de un miliard de ani, pe Pământ a apărut viaţa.

O scurtă istorie a vieţii pe această planetă:

• acum 3,8 miliarde de ani au apărut cele mai simple forme de viaţă, procariotele;
• acum 1 miliard de ani şi-au făcut apariţia organismele multicelulare;
• acum 500 milioane de ani au apărut vertebratele;
• acum 200 de milioane de ani au apărut mamiferele;
• acum 150 de milioane de ani au apărut păsările.

Continui această serie de articole cu o scurtă prezentare a speciei Homo Sapiens, numită în limbajul comun om modern. Datele genetice indică faptul că acesta îşi are originea în estul Africii, acum aproximativ 200.000 de ani.

Homo Sapiens este descendentul lui Homo Erectus, care îşi are originea tot în Africa, acum aproximativ 2 milioane de ani. Aceste două specii, precum şi altele, fac parte din genul Homo, a cărei apariţie (acum aproximativ 2,5 milioane de ani) coincide cu primele dovezi arheologice de folosire a uneltelor de piatră, iar astfel, prin definiţie, cu începutul Paleoliticului Inferior.

Folosirea uneltelor de piatră indică transmiterea de tehnici si informaţii de la o generaţie la alta. Desigur, uneltele de piatră sunt doar singurele care s-au păstrat pentru a fi studiate de arheologi, dar e de presupus că erau folosite şi unelte din alte materiale mai uşor de prelucrat cum ar fi lemnul sau alte fibre vegetale.

Civilizaţia noastră este una foarte veche. Leagănul civilizaţiei noastre este în Mesopotamia, care în limba greacă înseamnă “pământul dintre râuri”. Râurile despre care este vorba sunt Tigrul şi Eufratul. După cum îi spune şi numele, Mesopotamia este o zonă geografică, nu un stat sau un imperiu.

Nu este o coincidenţă faptul că Mesopotamia e locul unde a început Revoluţia Agricolă în jurul anului 10.000 îen. Această manipulare fundamentală a mediului înconjurător, care se cheamă agricultură, este în mare parte responsabilă pentru tot ce a urmat.