Contrar impresiei generale, constructorii piramidelor nu erau sclavi. Istoricii sunt siguri de asta. Dovezile arheologice o dovedesc.
Totuşi, asta nu înseamnă că aceştia duceau o viaţă grozavă. Dovezile arheologice mai indică şi o alimentaţie puţin variată şi proastă, vertebre tocite de munca grea, şi aşa mai departe.
Din moment ce vechii egipteni cunoşteau scrisul, există şi izvoare istorice scrise care confirmă aceste două aspecte, constructorii piramidelor nu erau sclavi, dar totuşi duceau o viaţă de tot rahatul. Diferenţele dintre săraci şi bogaţi erau extreme, aceştia din urmă trăind într-un lux de neimaginat pentru ceilalţi.
Acuma, se naşte întrebarea: de ce anume acceptau aceşti oameni să trăiască aşa? Iar răspunsul este mai mult decât simplu: pentru că pur şi simplu nu vedeau să existe vreo alternativă.
Faraonului Khufu i-au trebuit douăzeci şi trei de ani ca să-şi construiască Marea sa Piramidă din Giza. Pentru asta, cam 1100 de blocuri de piatră, fiecare cântărind în jur de două tone şi jumătate, trebuiau scoase din carieră, mutate, şi amplasate în fiecare zi, pe tot parcursul sezonului anual de construcţie care dura cam patru luni.
Totuşi, în mod surprinzător, Khufu nu fost nevoit să exercite nici o forţă asupra muncitorilor săi.
În mod similar, nici Bill Gates nu trebuie să exercite nici o forţă asupra muncitorilor săi pentru a-i construi piramida, o piramidă care cu siguranţă că întrece de sute de ori piramida lui Khufu, cu toate că nu este construită din piatră.
Nu este nevoie de nici un control deosebit pentru a face din oameni constructori de piramide, dacă aceştia consideră că nu au nici o alternativă. Ei vor construi orice li se spune să construiască, indiferent dacă este vorba de piramide, zgârie-nori sau software pentru calculatoare.
Revoluţiile spirituale şi cele sociale
În principiu s-ar părea că revoluțiile au mare nevoie de sex-simboluri. Ilustrație de Irina.
Când cineva se alătură unei revoluții, de orice fel ar fi ea, este răsplătit în moneda revoluției respective, sau cel puțin speră acest lucru. Să explic.
Moneda revoluțiilor spirituale este salvarea sufletului, iar cei care se alătură respectivelor revoluții sunt răsplătiți în moneda respectivă. Revoluțiile spirituale sunt necesare pentru salvarea sufletului. Toată lumea o știe.
Moneda revoluțiilor sociale este egalitatea socială, iar cei care se alătură acestor revoluții sunt răsplătiți în moneda cu pricina. Revoluțiile sociale sunt necesare pentru a obține egalitate socială.
Moneda aduce bunăstare, stare de bine. Asta e ceea ce vrem cu toții.
Fără a face legătura că și religiile încep ca și revoluții, revoluții spirituale, totuși Daniel Quinn surprinde o analogie interesantă în Beyond Civilization:
Probabil cei care mă citesc de mai mult timp intuiesc în ce direcție o va lua acum articolul. Care-i revoluția care mă interesează cel mai mult pe mine? Revoluția Agricolă din Neolitic, evenimentul care a dat naștere culturii noastre, revoluție care continuă să ne domine existența, cu toate că nu foarte mulți se gândesc adesea la treaba asta.