- Veriga lipsă este foarte iubită de mass-media.
- Veriga lipsă este descoperită cam o dată la câteva luni.
- Veriga lipsă nu există.
Conceptul sugerează ideea că evoluţia ar fi liniară, ca un lanţ. Însă o analogie mai aproape de realitate ar fi un arbore, în care fiecare specie reprezintă un nod. Acuma, dintre toate speciile care au existat vreodată, foarte multe au dispărut, şi probabil că foarte multe din cele care au dispărut nu vor fi niciodată descoperite şi studiate de paleontologi, pur şi simplu pentru că sunt foarte, foarte multe. Deci într-un sens, sunt lipsă.
Totuşi suficiente au fost descoperite şi studiate pentru a da o imagine foarte clară despre ceea ce s-a întâmplat pe aici în ultimele câteva sute de milioane de ani.
Şi… na, cert e faptul că lumea nu a fost făcută în 7 zile, acum câteva mii de ani.
Oricum, după mine, lupta împotriva Creaţionismului a fost demult luptată şi câştigată. Adică, oricine e interesat cât de cât din lumea în care trăieşte ştie că evoluţia este un fenomen dincolo de orice dubiu.
Conştiinţa de sine
Ăsta-i un articol la care mă gândesc de ceva timp.
Este de presupus că ceea ce numim conştiinţă de sine nu a apărut brusc la oameni, ci treptat. De altfel, observăm şi la alte animale indicii care ar putea sugera un început al conştiinţei de sine.
Mai departe: în psihologia de azi este binecunoscut faptul că o mare parte a proceselor mentale care se întâmplă la un om, se întâmplă fără ca acesta să fie conştient de ele. Asta e ceea ce se numeşte mintea inconştientă (denumitea de subconştient este învechită).
Defapt, se estimează că raportul dintre conştient şi inconştient este similar raportul dintre partea de suprafaţă a unui aisberg şi partea de sub apă.
Cum a fost descoperită existenţa inconştientului? Prin simplul fapt că procesele care se întâmplau acolo determinau acţiuni inexplicabile pentru mintea conştientă, acţiuni iraţionale, ca să zicem aşa.
Însă, după câte se pare, acţiunile pe care le numim iraţionale sunt defapt decizii optime, dar luate inconştient, pe baza unor interese “ascunse”, care nu sunt cunoscute de mintea conştientă.
Aşadar, e de presupus că în cursul evoluţiei minţii umane de până acum, raportul dintre procesele mentale conştiente şi cele inconştiente a fost în continuă creştere.
Acuma, dacă ar fi să extrapolăm, concluzia ar fi că acest raport va creşte în continuare, până când toate procesele metale se vor petrece conştient, şi nu va mai exista nimic din ceea ce numim iraţional. Sau cel puţin că se va tinde spre situaţia asta.
Problema-i că mie asta nu mi se pare o situaţie chiar ideală. Am impresia că am fi ca un fel de roboţei în cazul ăsta. Oare cum ai putea să exişti fără un sistem de valori în care să te situezi? Afinitatea pentru un anumit sistem de valori în defavoarea celorlalte este în mod clar o decizie iraţională. Pentru că nimic nu are valoare intrinsecă, oamenii sunt cei care atribuie sau nu valoare unei chestii.
Şi fără un sistem de valori, cum ai putea să vrei să faci ceva, orice? Probabil că doar ai exista, complet pasiv la orice se întâmplă în jur.
Asta îmi aminteşte de o discuţie purtată aici cu un individ pe nume Armin. El spunea într-un comentariu din 10 septembrie că “a avea prea multă conştinţă de sine este ca şi cum nu ai avea deloc.”