Arhiva etichetelor: etică

Regula de aur

De către Gab | Publicat: 19 ianuarie 2010

Bun, se pare că iarăşi am descoperit eu gaura din covrig. După ce am stat o vreme şi m-am gândit, am intrat şi pe Wikipedia, şi am găsit că George Bernard Shaw mi-a luat-o puţin înainte.

Aşadar. Regula de aur a eticii spune: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Na, în sfârşit, mai există şi forma sa afirmativă: Fă altora doar ceea ce ţie îţi place.

Iar Bernard Shaw scrie în 1903 în “Maxime pentru revoluţii“: Nu face altora ceea ce ţie îţi place. Gusturile lor s-ar putea să difere de ale tale. Regula de aur este că nu există reguli de aur.

Sunt numai cu 107 ani mai târziu…

 

Pentru a rezolva problema, se pare că marii filosofi ai culturii noastre au inventat aşa numita regulă de platină, care nu spune nimic altceva decât: Fă altora doar ceea ce lor le place.

Dar oare chiar e nevoie de o regulă pentru asta? După cum am scris şi în finalul articolului despre binele şi răul absolut, compasinuea este suficientă, nu e nevoie de nimic în plus. Compasiunea e intuitivă, înnăscută, şi şi-ar face mult mai simţită prezenţa dacă nu ar fi atrofiată de toate regulile pe care suntem obligaţi să le urmăm.

 

Dar eu o luasem într-o direcţie puţin diferită. Mă gândeam că în cadrul unei culturi, regula de aur se aplică binişor, fiindcă sistemul de valori este unul relativ comun tuturor.

Problema apare la interacţiunea dintre două culturi. De exemplu, când oamenii culturii noastre au dat buzna în Lumea Nouă şi au început să-i convertească pe toţi (cu forţa) la stilul nostru de viaţă, ei puneau în practica exact regula de aur. Nouă ne plăcea stilul nostru de viaţă, şi prin urmare am văzut ca pe o chestie bună să-i convertim pe toţi la el, ne-am simţit chiar obligaţi să facem asta.

Din punctul ăsta de vedere, în spatele regulii de aur se află presupunerea ascunsă că există doar un singur mod corect de a trăi, etnocentrismul specific culturii noastre.

Publicat în Eşantioane culturale | De asemenea etichetat , | 27 Comentarii

Nazismul e un sistem moral

De către Gab | Publicat: 2 octombrie 2009

hitler

  • Nazismul este un sistem moral.
  • Creştinismul este un sistem moral.
  • Marxismul este un sistem moral.

Cei care militează pentru legalizarea eutanasiei sunt nişte persoane foarte morale. La fel ca şi cei care militează împotriva eutanasiei.

La fel când vine vorba despre avort, pedeapsa capitală, sexul între persoane de acelaşi gen, experimentele pe animale. Şi cei care militează pentru şi cei care militează împotrivă sunt persoane foarte morale. Doar că adoptă sisteme morale diferite.

Da. Oricât ar putea să pară de ciudat, există mai multe sisteme morale diferite. Nu doar unul singur scris undeva în legile naturii.

Concluzia? Pentru mine, moralitatea nu este prea valoroasă. Prea multe controverse, prea mult potenţial pentru atrocităţi. Ca şi funcţionalitate principală, ea este cu succes înlocuită de empatie, care nu necesită absolut nici un efort, fiind înnăscută în fiecare (sau cel puţin în vasta majoritate dintre noi).

Publicat în Antropologie | De asemenea etichetat , , , , | 23 Comentarii

Un TED talk fain

De către Gab | Publicat: 1 octombrie 2009

Am găsit aici chestia asta, și mi-a ridicat câteva întrebări.

E foarte interesant că există o zonă în creier care ne permite să facem presupuneri despre ce se gândește altcineva. Dar nu știu de ce asta ar trebui să se numească o judecată morală.

Adică, presupunând ce se gândește cineva, poți să presupui cam ce i-ar face plăcere să-i faci, și ce nu i-ar face plăcere. Și apoi poți să acționezi în concordanță, dar asta țin doar de empatie, nu de moralitate. Moralitatea este cu totul altceva.

Să explic mai în detaliu. Un creștin convins, cu idei morale foarte precise, poate cauza atrocități imense, cum ar fi cele din vremea Inchiziției, dar este, din toate punctele de vedere un om foarte moral.

La fel ar fi treaba cu un convins revoluționar marxist. Sistemul moral există, e bine definit, și omul îl acceptă cu totul, deci este un om foarte moral. Totuși, asta ar putea să-l facă să omoare și să chinuie mulți oameni, fapt considerat foarte moral după sistemul lui.

Și dacă veni vorba, la fel stă vorba și cu un nazist convins. Hitler chiar credea că face un lucru bun (nu să existe cineva care să-l acuze de ipocrizie). La fel și marea majoritate a poporului german din acea perioadă.

Na, cam asta zic eu despre diversele sisteme morale.

Publicat în Antropologie | De asemenea etichetat , , , , , | 13 Comentarii

Binele şi răul absolut

De către Gab | Publicat: 1 septembrie 2009

justice scale

Pe scurt, vreau să spun că a cunoaşte binele şi răul absolut este imposibil pentru oameni, ca şi pentru orice altă fiinţă care nu e omniscientă (iar despre fiinţele omnisciente, e suficient să spun doar că sunt ipotetice şi că nu mă interesează prea mult).

Argumentaţia mea este una destul de simplă.

Pentru orice om, precum şi pentru orice alt animal care posedă sistem nervos central, e destul de clar dacă ceva e plăcut sau e neplăcut, dacă ceva îl face să se simtă bine sau să se simtă rău.

Deci dacă faci pe cineva să se simtă bine, i-ai făcut un bine. Iar dacă faci pe cineva să se simtă rău, i-ai făcut un rău. Problema e că efectele oricărei acţiuni se întind în timp şi spaţiu mult mai mult decât putem şti sau anticipa. Deci nu poţi să şti dacă până la urma urmei acţiunea ta a cauzat mai multă plăcere sau mai multă suferinţă în lume, nu poţi să şti dacă a fost bună sau rea în mod absolut.

Totuşi, găsim în cultura noastră foarte înrădăciantă credinţa în bine şi rău absolut. De exemplu, printre lucuruile considerate a fi rele în mod absolut se numără crima, furtul şi minciuna.

Pagini: 1 2 3
Publicat în Eşantioane culturale | De asemenea etichetat , , , , , | 17 Comentarii