Pentru noii mei cititori cu interese atât de raţionale:

Poate că v-aţi săturat şi voi, ca şi mine, de a vă lega de bieţii mieluşei şi oiţe ale Domnului. Până la urmă ce provocare prezintă? “Dumnezeu există pentru că aşa scrie în Biblie, iar Biblia este adevărată pentru că a fost scrisă prin inspiraţie divină.” Right?

Dacă ăsta-i cazul, atunci am pentru voi un adversar ceva mai redutabil: cultura noastră, născută acum 10.000 de ani în Semiluna Fertilă, odată cu Revoluţia Agricolă.

La baza ei stau un set de dogme arareori puse la îndoială chiar şi de cei mai raţionali dintre noi.

Aţi auzit despre faptul că, în mod tragic, dintre toate speciile de pe Pământ, doar omul este defect?

Aţi auzit despre faptul că omul este produsul suprem al evoluţiei (creaţiei)?

Aţi auzit despre faptul că această lume există (a fost creată) pentru om?

Aţi auzit despre faptul că destinul omului este să conducă această lume?

Aţi auzit că omul este separat şi deasupra tuturor celorlalte aspecte ale realităţii?

Da?

Poate că veţi fi curioşi să citiţi articolul despre Antropocentrism de pe Wikipedia.

Poate că veţi fi curioşi să citiţi Ismael de Daniel Quinn.

Poate că veţi fi curioşi să citiţi mai mult din situl meu.

Adesea, în discursurile ecologiste vine vorba despre Natură, care e percepută ca fiind totalitatea proceselor şi fenomenelor din lumea non-umană. Se spune că civilizaţia noastră a încercat “să controleze Natura”, că “s-a alienat de Natură” sau că “trăim împotriva Naturii”.

Asta se întâmplă deoarece, în cultura noastră, s-a uitat faptul că facem parte din toate procesele şi fenomenele lumii exact la fel de mult ca orice altă fiinţă. Dacă ar exista ceva numit Natură, am face parte la fel de mult din ea ca şi veveriţele şi caracatiţele şi ţânţarii.

Nu avem cum să ne alienăm de Natură, sau să “trăim împotriva” ei. Nu ne puteam aliena de Natură la fel cum nu ne putem aliena de legile termodinamicii. Nu putem să trăim împotriva Naturii la fel cum nu putem să trăim împotriva gravitaţiei. Din contră, se vede din ce în ce mai clar că procesele şi fenomenele lumii acţionează asupra noastră exact la fel cum acţionează asupra tuturor celorlalte fiinţe. Stilul nostru de viaţă este instabil din punct de vedere evoluţional, şi prin urmare este pe cale de a se autoelimina într-un mod perfect obişnuit.

A spune că ar trebui să ne apropiem de Natură are pentru mine la fel de mult sens ca şi a spune că ar trebui să ne apropiem de circuitul carbonului. Când stai într-o poieniţă de pădure eşti la fel de “aproape de Natură” ca şi atunci când stai într-o sală de cinema. Defapt faci tot timpul parte din “Natură”, din întreaga comunitate a vieţii.

Întâi şi întâi, mă simt nevoit să menţionez că nu sunt deloc o persoană religioasă. Povestea Genezei mă interesează strict din punct de vedere antropologic. Cred că s-ar putea spune că este printre cele mai răspândite poveşti din cultura noastră, aşa că de ce să nu-i arunc o privire mai atentă?

Ce îmi sare mie în ochi din povestea asta e faptul că agricultura este privită ca un blestem aruncat asupra noastră. În plus, Cain fermierul este personajul negativ, deci în mod clar agricultura nu e privită cu ochi buni. Ţineţi minte ideea asta, o să revin la ea.

Acum, gândiţi-vă la cum e percepută agricultura în cultura noastră. Invenţia agriculturii este considerată cea mai mare binecuvântare din toată istoria umanităţii. Agricultura este defapt percepută ca fiind singurul stil de viaţă cu adevărat uman de a trăi, ca fiind diferenţa fundamentală dintre om şi animal. Din cauza asta, popoarele indigene care nu practică agricultura sunt chiar considerate a fi oarecum sub-umane.

Sesizaţi contradicţia? Agricultura — binecuvântare sau blestem. Cum pot aceste două perspective total contradictorii să existe una alături de cealaltă în cultura noastră?

Notă: eu nu cred nici că agricultura este un blestem şi nici că-i o binecuvântare. Cu toate că în general nu prea îmi place agricultura intensivă, există anumite forme de agricultură cum ar fi permacultura care sunt mult mai “sustainable”.

În timp, atracţiile turistice tind să devină invizibile pentru localnici.

Aţi încercat vreodată să vă priviţi oraşul natal ca şi un turist? Dacă da, atunci ştiţi că asta poate scoate la iveală elemente noi. Dacă nu, aţi putea să încercaţi. E interesant.

Luaţi acum în considerare peisajul cultural al civilizaţiei noastre. La fel ca şi localnicii unei regiuni geografice, localnicii peisajului nostru cultural tind să ignore atracţiile turistice. Şi este şi normal să fie aşa.

Cultura noastră este una foarte veche, întinzându-se înapoi în timp dincolo de Grecia Antică până în Mesopotamia, pământul dintre râuri. Prin urmare multe dintre atracţiile turistice fundamentale sunt şi ele foarte vechi la rândul lor. Atât de vechi încat nu le mai dăm atenţie. Dar asta nu le face a fi mai puţin importante. Defapt, chiar asta e ceea ce le face foarte importante. Sunt atât de vechi încât am ajuns să credem că ele au existat aici dintodeauna. Am ajuns să identificăm elementele fundamentale ale culturii noastre cu însăşi natura umană.

Singularitatea. Se observă o creştere exponenţială în cadrul descoperirilor ştiinţifice. Dacă această tendinţă se va menţine în continuare, inovaţiile se vor întâmpla din ce în ce mai repede, până când se va ajunge la o inteligenţă artificială egală cu cea umană. Această inteligenţă va putea, evident, să se autoîmbunătăţească, iar atunci inovaţiile se vor întâmpla chiar şi mai rapid, la ordinul zilelor, orelor, secundelor, fracţiunilor de secundă. Asta e ceea ce se numeşte singularitatea tehnologică.

Nemurirea. Odată cu avansurile ştiinţei şi a tehnologiei, se spune că omul va deveni practic nemuritor. Aceste ţel s-ar atinge prin diferite tehnici cum ar fi ingineria genetică sau copierea întregii conştiinţe umane pe un suport electronic. Astfel s-ar obţine o depăşire a limitărilor biologice de azi.

Acest articol este o continuare a celui despre creşterea exponenţială a populaţiei.

Aş dori să pornesc aici un dialog cu alţii care poate se pricep mai bine decât mine la economie. Impresia mea generală este că la baza creşterii economice stă producţia, adică transformarea resurselor inutile pentru oameni în chestii utile.

(Şi tocmai mi-a trecut prin cap o analogie care poate duce undeva: din punct de vedere economic, în categoria producţiei poate intra şi producţia de noi oameni, creşterea populaţiei)

Continui această serie de articole cu o scurtă prezentare a speciei Homo Sapiens, numită în limbajul comun om modern. Datele genetice indică faptul că acesta îşi are originea în estul Africii, acum aproximativ 200.000 de ani.

Homo Sapiens este descendentul lui Homo Erectus, care îşi are originea tot în Africa, acum aproximativ 2 milioane de ani. Aceste două specii, precum şi altele, fac parte din genul Homo, a cărei apariţie (acum aproximativ 2,5 milioane de ani) coincide cu primele dovezi arheologice de folosire a uneltelor de piatră, iar astfel, prin definiţie, cu începutul Paleoliticului Inferior.

Folosirea uneltelor de piatră indică transmiterea de tehnici si informaţii de la o generaţie la alta. Desigur, uneltele de piatră sunt doar singurele care s-au păstrat pentru a fi studiate de arheologi, dar e de presupus că erau folosite şi unelte din alte materiale mai uşor de prelucrat cum ar fi lemnul sau alte fibre vegetale.