Creştinismul ar fi funcţionat perfect dacă oamenii ar fi fost mai buni decât sunt ei în realitate.
Comunismul ar fi funcţionat perfect dacă oamenii ar fi fost mai buni decât sunt ei în realitate.
Sistemul politic actual al “democraţiei” reprezentative ar funcţiona perfect dacă oamenii ar fi mai buni decât sunt ei în realitate.
Toate acestea sunt utopii.
Oare cum ar arăta un stil de viaţă care să nu plece de la presupunerea că oamenii sunt mai buni decât în realitate?
Un stil de viaţă care să funcţioneze pentru oameni aşa cum sunt ei, nu buni, nu răi, ci doar oameni.
Ei bine, oricât de ciudat ar părea, această credinţă, că oamenii ar trebui să fie mai buni decât în realitate, nu e ceva specific omului în general, ci este specific doar civilizaţiei noastre. Pentru că întotdeauna am inventat sisteme care nu au funcţionat, şi pe cine era să dăm vina? Pe sistem? O, nu. Sistemul e perfect, oamenii sunt de vină. Dacă ar fi doar un pic mai buni, totul ar funcţiona cum trebuie.
Aşa stă treaba cu toate stilurile de viaţă pe care le-am inventat până acum. Şi, din nou oricât ar părea de ciudat, nu toate stilurile de viaţă sunt inventate. Unele dintre ele s-au format prin evoluţie, prin mici ajustări aduse pe rând de fiecare generaţie. Făcând parte din categoria evoluţiei biologice, evoluţia culturală are şi ea o particularitate foarte interesantă: ceea ce nu funcţionează dispare.
Stilurile de viaţă formate prin evoluţie trebuie să funcţioneze pentru oameni aşa cum sunt ei în realitate, căci dacă nu ar fi aşa, atunci n-ar exista deloc. Exact la fel cum meduzele trebuie să funcţioneze, ştim sigur că funcţionează în concordanţă cu realitatea, prin simplul fapt că le vedem că există.
Evident că nu avem cum şi nici nu vrem să ne mutăm înapoi în junglă. Trebuie să inventăm în continuare, dar eu zic să uităm de vechea presupunere că oamenii ar trebui să fie mai buni decât sunt în realitate. Omul e om şi nu îl poţi schimba. Să terminăm odată pentru totdeauna cu utopiile!
Revoluţiile spirituale şi cele sociale
În principiu s-ar părea că revoluțiile au mare nevoie de sex-simboluri. Ilustrație de Irina.
Când cineva se alătură unei revoluții, de orice fel ar fi ea, este răsplătit în moneda revoluției respective, sau cel puțin speră acest lucru. Să explic.
Moneda revoluțiilor spirituale este salvarea sufletului, iar cei care se alătură respectivelor revoluții sunt răsplătiți în moneda respectivă. Revoluțiile spirituale sunt necesare pentru salvarea sufletului. Toată lumea o știe.
Moneda revoluțiilor sociale este egalitatea socială, iar cei care se alătură acestor revoluții sunt răsplătiți în moneda cu pricina. Revoluțiile sociale sunt necesare pentru a obține egalitate socială.
Moneda aduce bunăstare, stare de bine. Asta e ceea ce vrem cu toții.
Fără a face legătura că și religiile încep ca și revoluții, revoluții spirituale, totuși Daniel Quinn surprinde o analogie interesantă în Beyond Civilization:
Probabil cei care mă citesc de mai mult timp intuiesc în ce direcție o va lua acum articolul. Care-i revoluția care mă interesează cel mai mult pe mine? Revoluția Agricolă din Neolitic, evenimentul care a dat naștere culturii noastre, revoluție care continuă să ne domine existența, cu toate că nu foarte mulți se gândesc adesea la treaba asta.