Ce nu merge aici? Ce n-a mers încă de la început?

Răspunsul copleşitor în cultura noastră este că omul e fundamental defect. După câte se pare, dintre toate speciile de pe planetă, doar una s-a nimerit să fie defectă, şi din păcate este chiar specia noastră.

Ar fi util de aflat cum anume au ajuns oamenii culturii noastre la concluzia că specia umană în general este fundamental defectă.

Până foarte de curând se credea că istoria civilizaţiei noastre este sinonimă cu istoria umanităţii, că a construi civilizaţii este la fel de instinctiv pentru oameni cum este construitul de muşuroaie pentru furnici.

De fapt, când primii exploratori au întâlnit popoare de vânători-culegători, toată lumea era de părere că aceştia au degenerat cumva de la starea noastră naturală de oameni civilizaţi. Nici măcar nu bănuiau că aveau în faţă oameni care trăiau aşa cum au trăit oamenii de când au apărut, de 200.000 de ani.

De menţionat e şi că acum 500 de ani, mai mult de jumătate din suprafaţa globului încă era locuită de oameni care trăiau la fel.

Aşadar, cei care au concluzionat că omul este fundamental defect, priveau doar istoria civilizaţiei noastre, veche de 10.000 de ani. Asta înseamnă doar 5% din istorie, luată doar dintr-o singură cultură. Nu-i un eşantion rezonabil pe care să bazezi o concluzie atât de cuprinzătoare.

Popoarele tribale de vânători-culegători trăiesc în mod sustenabil de 200.000 de ani. Şi vreau să subliniez că nu spun aici să ne întoarcem la stilul de viaţă de vânători-culegători. Asta nu mai e nici posibil şi nici nu e neapărat de dorit. Spun doar că omul nu este defect, iar dovada sunt ei.

Și nu spun nici că acești primitivi sunt un fel de îngeri ecologiști. Poți să te bazezi pe oamenii oricărei culturi că din când în când le mai sare țandăra, din când în când se mai îndrăgostesc de persoana care nu trebuie, din când în când au comportament deranjant pentru cei din jur. Ce au popoarele tribale și noi nu avem este un stil de viață care să funcționeze pentru oameni așa cum sunt ei. Stilul nostru de viață e construit de la premisa că oamenii ar trebui să fie mai buni decât sunt ei în realitate.

Mai mult decât atât, se pare că am fost aduși în acest punct din cauza unor probleme sistemice, aflate la baza civilizației noastre. Asta ar însemna că o schimbare superficială nu este posibilă. Deci schimbarea va fi una fundamentală.

Cum va veni această schimbare? În mod ideal, tot mai mulți oameni ar putea să ofere tot mai puțină susținere sistemul actual și să construiască în paralel structuri alternative, iar tranziția să fie una treptată. În mod neideal s-ar putea să vedem o prăbușire a civilizației noastre, a tot ceea ce construim aici de 10 mii de ani încoace.

Cum s-ar putea întâmpla prăbușirea? Greu de estimat. Câteva posibilități ar fi următoarele:

• O stafidire treptată a economiei actuale, până la uscarea totală.
• O creștere treptată a autoritarismului în stil orwellian, și o luptă finală între sistemul dictatorial și populație.
• Un ultim război mondial pentru puținele resurse care au mai rămas de infulecat.

Oricum, cert e următorul fapt: cu cât ai deveni mai puțin dependent de sistemul actual (state, corporații), cu atât ai fi mai puțin afectat.

Alternativa prăbușirii ar fi, după cum am zis mai sus, o tranziție treptată: tot mai mulți oameni ar putea să ofere tot mai puțină susținere sistemul actual și să construiască în paralel structuri alternative.

În plus, a oferi mai puțină susținere sistemului actual aduce și anumite avantaje imediate. Cum ar fi… o viață mai plăcută, mai puțin stresantă.

Și ce înseamnă mai exact a oferi tot mai puțină susținere sistemului actual:

• În primul rând să nu-ți mai cumperi toate căcaturile de care nu ai nevoie. Asta înseamnă că o să ai nevoie de mai puțini bani, și prin urmare o să fie suficient să lucrezi mai puțin timp pentru bani.
• În al doilea rând, ce faci cu tot timpul liber pe care-l câștigi? Construiești, participi la ceva nou. Ce înseamnă asta? N-am decât o vagă idee: că ar putea să fie bazat pe comunități locale. De unul singur nu prea poți să faci mare lucru.

De asemenea, mai vizionaţi chestia asta.

În timp, atracţiile turistice tind să devină invizibile pentru localnici.

Aţi încercat vreodată să vă priviţi oraşul natal ca şi un turist? Dacă da, atunci ştiţi că asta poate scoate la iveală elemente noi. Dacă nu, aţi putea să încercaţi. E interesant.

Luaţi acum în considerare peisajul cultural al civilizaţiei noastre. La fel ca şi localnicii unei regiuni geografice, localnicii peisajului nostru cultural tind să ignore atracţiile turistice. Şi este şi normal să fie aşa.

Cultura noastră este una foarte veche, întinzându-se înapoi în timp dincolo de Grecia Antică până în Mesopotamia, pământul dintre râuri. Prin urmare multe dintre atracţiile turistice fundamentale sunt şi ele foarte vechi la rândul lor. Atât de vechi încat nu le mai dăm atenţie. Dar asta nu le face a fi mai puţin importante. Defapt, chiar asta e ceea ce le face foarte importante. Sunt atât de vechi încât am ajuns să credem că ele au existat aici dintodeauna. Am ajuns să identificăm elementele fundamentale ale culturii noastre cu însăşi natura umană.

Am aflat de curând, cu mare bucurie, cum că pe data de 15 mai au mai intrat încă 8 ţări în mod oficial în recesiune (adică au avut o scădere economică în două trimestre consecutive), ţări printre care se numără şi România.

Oricât de ciudat ar putea părea, până acum chiar si România a avut creştere economică cu toate că este cu economia la pământ. Aşa este proiectat sistemul economic actual. Când nu e în creştere, e foarte de rău, şi poate chiar asta e una dintre cauzele pentru care este în pragul colapsului.

Şi dacă tot veni vorba de bucurie, trebuie să recunosc că ceea ce aş vrea eu să văd este următoarea succesiune de stări ale economiei mondiale: recesiune, depresiune, colaps.

Şi vă rog să nu credeţi că asta mă face să fiu un om rău. Eu nu vreau răul nimănui. E vorba doar despre colapsul economic, nu extincţia speciei umane. Oamenii au trăit bine-mersi înaintea acestei economii şi vor trăi bine-mersi şi după ea, cel puţin dacă reuşim să scăpăm de ea suficient de repede. Dacă nu reuşim, s-ar putea să intre în discuţie şi problema extincţiei, dar aste e în mod sigur ceva ce eu nu vreau.

Continui această serie de articole cu o scurtă prezentare a speciei Homo Sapiens, numită în limbajul comun om modern. Datele genetice indică faptul că acesta îşi are originea în estul Africii, acum aproximativ 200.000 de ani.

Homo Sapiens este descendentul lui Homo Erectus, care îşi are originea tot în Africa, acum aproximativ 2 milioane de ani. Aceste două specii, precum şi altele, fac parte din genul Homo, a cărei apariţie (acum aproximativ 2,5 milioane de ani) coincide cu primele dovezi arheologice de folosire a uneltelor de piatră, iar astfel, prin definiţie, cu începutul Paleoliticului Inferior.

Folosirea uneltelor de piatră indică transmiterea de tehnici si informaţii de la o generaţie la alta. Desigur, uneltele de piatră sunt doar singurele care s-au păstrat pentru a fi studiate de arheologi, dar e de presupus că erau folosite şi unelte din alte materiale mai uşor de prelucrat cum ar fi lemnul sau alte fibre vegetale.

Civilizaţia noastră este una foarte veche. Leagănul civilizaţiei noastre este în Mesopotamia, care în limba greacă înseamnă “pământul dintre râuri”. Râurile despre care este vorba sunt Tigrul şi Eufratul. După cum îi spune şi numele, Mesopotamia este o zonă geografică, nu un stat sau un imperiu.

Nu este o coincidenţă faptul că Mesopotamia e locul unde a început Revoluţia Agricolă în jurul anului 10.000 îen. Această manipulare fundamentală a mediului înconjurător, care se cheamă agricultură, este în mare parte responsabilă pentru tot ce a urmat.