So, the season of the fall begins…

De către Gab | Publicat: 11 septembrie 2009

Ajung acasă, pe fundul sticlei din frigider mai am exact destulă răchie cât să o beau în timp ce fumez o ţigară. Nu, nu fumez în mod normal, astea doar le-a găsit Irina uitate pe o masă dintr-un bar.

Caut pe YouTube, îmi place întotdeauna să ascult piesa asta toamna, şi sting monitorul. Ce delectare.

Îmi aminteşte de anul I de facultate, ce diferit era totul atunci. Nu mai bun, nu mai rău. Doar diferit.

Se apropie echinocţiul. În momente de-astea tot timpul te gândeşti la chestii mai în ansamblu.

A fost un an bun. Foarte bun.

În sfârşit am terminat facultatea (acum un an), şi nu mai trebuie să fac nimic ce nu vreau. M-am băgat într-o chestie pentru că aşa am vrut eu, şi mă bucur că am făcut-o.

Când creşti mare poţi să faci tot felul de imbecilităţi pe care nu aveai voie să le faci când erai mic, ai un statut mai respectabil. Şi în plus, când mai ai lângă tine câţiva prieteni buni şi o fată extraordinară, la fel de anormală ca şi tine, posibilităţile par cu adevărat nelimitate.

Publicat în Diverse | Etichetat | 3 Comentarii

O altă predicţie

De către Gab | Publicat: 10 septembrie 2009

Am citit aici cum că în ciuda credinţei oamenilor că o schimbare majoră este întotdeauna aproape, lucrurile vor continua aşa cum sunt pentru totdeauna.

Eu sunt de altă părere.

Eu spun că şi cei ce trăiau în Evul Mediu spuneau că n-o să se întâmple nimic. Şi totuşi în mod neaşteptat, Renaşterea a venit.

Mai spun că şi pe vremea “comunismului” din estul Europei, oamenii credeau că n-o să scape niciodată de el. Şi totuşi în mod neaşteptat, zidul Berlinului a căzut.

Deci sugerez că, din contră, omenii întotdeauna au tendinţa să creadă că lucrurile o nu o să se schimbe niciodată.

Însă acum, mai mult ca niciodată, o schimbare majoră este apropape. Datorită politicii noastre de creştere nesfârşită, suntem pe cale de a face planeta de nelocuit pentru oameni (şi pentru multe alte specii pe lângă noi).

Aşadar, sunt de părere că una dintre următoarele două chestii foarte interesante se vor întâmpla: sau vom învăţa să trăim în mod sustenabil (ceea ce va reprezenta o majoră schimbare culturală), sau ne vom autodistruge.

Nimic nu poate creşte pentru totdeauna într-o lume finită.

Publicat în Eşantioane culturale | Etichetat , , | 20 Comentarii

Mitologie culturală

De către Gab | Publicat: 9 septembrie 2009

natura

Pentru noii mei cititori cu interese atât de raţionale:

Poate că v-aţi săturat şi voi, ca şi mine, de a vă lega de bieţii mieluşei şi oiţe ale Domnului. Până la urmă ce provocare prezintă? “Dumnezeu există pentru că aşa scrie în Biblie, iar Biblia este adevărată pentru că a fost scrisă prin inspiraţie divină.” Right?

Dacă ăsta-i cazul, atunci am pentru voi un adversar ceva mai redutabil: cultura noastră, născută acum 10.000 de ani în Semiluna Fertilă, odată cu Revoluţia Agricolă.

La baza ei stau un set de dogme arareori puse la îndoială chiar şi de cei mai raţionali dintre noi.

Aţi auzit despre faptul că, în mod tragic, dintre toate speciile de pe Pământ, doar omul este defect?

Aţi auzit despre faptul că omul este produsul suprem al evoluţiei (creaţiei)?

Aţi auzit despre faptul că această lume există (a fost creată) pentru om?

Aţi auzit despre faptul că destinul omului este să conducă această lume?

Aţi auzit că omul este separat şi deasupra tuturor celorlalte aspecte ale realităţii?

Da?

Poate că veţi fi curioşi să citiţi articolul despre Antropocentrism de pe Wikipedia.

Poate că veţi fi curioşi să citiţi Ismael de Daniel Quinn.

Poate că veţi fi curioşi să citiţi mai mult din situl meu.

Publicat în Antropologie | Etichetat , , , , | 11 Comentarii

Păsări

De către Gab | Publicat: 8 septembrie 2009

După atâtea subiecte sensibile m-am hotărât să scriu despre ceva mult mai frumos şi simplu: păsări.

Nu. Nu am luat-o razna de tot (încă). Ascultaţi doar puţin ce am de spus.

La şcoală am fost învăţat că evoluţia vertebratelor a fost cam după cum urmează: peşti -> amfibieni -> reptile -> păsări -> mamifere.

Între fiecare dintre aceste clase de animale există unele specii de trecere, iar între păsări şi mamifere se presupunea că este ornitorincul, care cică are şi cioc, depune şi ouă, dar în acelaşi timp are şi blană şi îşi hrăneşte puii cu lapte, secretat desigur de glandele mamare, ceea ce îl face să fie un mamifer.

Ei bine, informaţia asta-i puţin învechită. Puţin învechită cam cu 50 de ani. În primul rând, mamiferele nu se trag din păsări, ci ambele se trag din reptile. Şi în al doilea rând, normal, ornitorincul nu este jumătate pasăre / jumătate mamifer, ci este un simplu mamifer. Şi nu are cioc, ci bot.

Cam atât despre ornitorinc. Dar cum rămâne cu păsările? De ce vreau să scriu despre ele?

cotofana

Păi, odată ce am aflat că defapt nu sunt o clasă de animale mai puţin evoluată decât mamiferele, ci o clasă de animale care doar a evoluat diferit de mamifere, am început să mă uit la ele cu ceva mai multă atenţie. Şi am observat unele asemănări: ambele au sânge cald, penele şi blana îndeplinesc uneori cam acelaşi rol, şi parcă mai erau şi altele, nu mai ştiu.

Chiar ieri am scris despre testul oglinzii de determinare a conştiinţei de sine. Pe lista speciilor care pot trece testul oglinzii se afla şi un animal care nu este mamifer. Puteţi ghici ce este? Da, o pasăre: coţofana. Ce ziceţi de asta?

Păsările din familia corbului, din care face parte şi coţofana, sunt în general considerate ca fiind cam cele mai deştepte dintre păsări, corbul şi cioara de semănătură dovedind chiar abilităţi de folosire a uneltelor.

În ultima vreme apar din ce în ce mai multe dovezi că păsările sunt mai avansate din punct de vedere neurologic decât se credea până acum. Din cauza asta, în 2002 s-a trecut la un nou set de denumiri pentru diversele zone ale creierului de pasăre, denumiri care să reflecte această nouă înţelegere. Mai multe detalii aici.

Publicat în Antropologie | Etichetat , , , , , , , | 8 Comentarii

Testul oglinzii

De către Gab | Publicat: 7 septembrie 2009

oglinda

Testul oglinzii este o metodă de a determina conştiinţa de sine.

Pe scurt, testul constă în a afla dacă un animal îşi recunoaşte reflexia din oglindă ca fiind o imagine a sa.

Două pete de culoare inodore sunt amplasate pe corpul animalului fără ca acesta să ştie. Pata de test este amplasată într-o zonă pe care animalul să o poată vedea în faţa unei oglinzi, iar cea de-a doua pată este amplasată într-un loc pe care animalul nu poate să-l vadă.

Apoi se observă dacă animalul reacţionează într-o manieră din care să rezulte că este conştient de faptul că pata de test se află pe corpul său, în vreme ce ignoră complet cea de-a doua pată pe care nu o poate vedea deloc. De exemplu, o reacţie din care să rezulte asta ar fi ajustarea poziţiei corpului pentru a vedea mai bine pata, sau atingerea petei în timp ce se uită în oglindă.

Până acum se cunosc următoarele specii care trec testul oglinzii: toate speciile de hominizi (cimpanzeul, urangutanul, gorila şi omul), delfinul, orca, elefantul şi coţofana.

Testul oglinzii a primit şi unele critici de-a lungul anilor, dar totuşi pare a fi cea mai eficientă metodă de a testa conştiinţa de sine.

Publicat în Antropologie | Etichetat , , , , , , | 2 Comentarii

Binele şi răul absolut

De către Gab | Publicat: 1 septembrie 2009

justice scale

Pe scurt, vreau să spun că a cunoaşte binele şi răul absolut este imposibil pentru oameni, ca şi pentru orice altă fiinţă care nu e omniscientă (iar despre fiinţele omnisciente, e suficient să spun doar că sunt ipotetice şi că nu mă interesează prea mult).

Argumentaţia mea este una destul de simplă.

Pentru orice om, precum şi pentru orice alt animal care posedă sistem nervos central, e destul de clar dacă ceva e plăcut sau e neplăcut, dacă ceva îl face să se simtă bine sau să se simtă rău.

Deci dacă faci pe cineva să se simtă bine, i-ai făcut un bine. Iar dacă faci pe cineva să se simtă rău, i-ai făcut un rău. Problema e că efectele oricărei acţiuni se întind în timp şi spaţiu mult mai mult decât putem şti sau anticipa. Deci nu poţi să şti dacă până la urma urmei acţiunea ta a cauzat mai multă plăcere sau mai multă suferinţă în lume, nu poţi să şti dacă a fost bună sau rea în mod absolut.

Totuşi, găsim în cultura noastră foarte înrădăciantă credinţa în bine şi rău absolut. De exemplu, printre lucuruile considerate a fi rele în mod absolut se numără crima, furtul şi minciuna.

Pagini: 1 2 3
Publicat în Eşantioane culturale | Etichetat , , , , , , | 17 Comentarii

Huxley vs. Orwell

De către Gab | Publicat: 27 august 2009

Am găsit o comparaţie interesantă între distopia (anti-utopia) lui Huxley şi cea a lui Orwell. Desenul este realizat de Stuart McMillen, şi îl reproduc aici.

Citeşte mai departe »

Publicat în Spirit civic | Etichetat , , , , , , , | 18 Comentarii

Vegetarianism

De către Gab | Publicat: 26 august 2009

no_meat

Câteva dintre principalele argumente în favoarea vegetarianismului sunt de ordin etic: este greşit să ucizi, carnea se obţine prin ucidere, deci este greşit să te foloseşti de carne. Eu personal, nefiind foarte pasionat de etică, nu sunt interesat în mod deosebit de aceste argumente.

Dar în schimb mă interesează să privesc dintr-o perspectivă nouă tot felul de chestii.

Eu spun că moartea şi mâncatul sunt doar două faţete ale aceeaşi monede.

  • Când ceva mănâncă, altceva trebuie să moară.
  • Când ceva trebuie să moară, altceva îl va mânca.

Înlocuieşte “ceva” cu numele tău, şi vei înţelege exact ceea ce spun. Omul face parte din marea reţea a vieţii, iar în cultura noastră s-a cam uitat asta.

Oamenii culturii noastre au uitat că viaţa fiecăruia nu este defapt a lui, ci este luată doar cu împrumut, şi cu toţii vom trebui să o restituim la un moment dat. Negreşit.

În altă ordine de idei, ştiu că în cultura noastră se mănâncă mai multă carne decât e nevoie, şi ştiu că nu e sănătos. Ştiu şi că producerea industrială a cărnii consumă mai multă energie decât cea a legumelor. Sunt argumente absolut valide pentru reducerea consumului de carne, dar vegetarianismul este o ideologie la care nu ader.

Actualizare 6 ianuarie 2010: Am găsit de curând pe blogul Oanei Marrria un articol cu o idee tare faină. Omul, de exemplu este 72% apă, și probabil că tot ce trăiește are peste 50% apă. Viața este în cea mai mare apă. Deci daca vrei să-ți imaginezi cumva viața, ți-o poți imagina ca apă vie, apă cu ceva chestii în plus. Și la fel cum există un circuit al apei nevii în natură, există și un circuit al apei vii. Scriam într-un comentariu la articolul respectiv că mi se pare o greșeală să nu știi să o primesti cu recunoștință, și să nu știi să ți-o oferi pe a ta atunci când vine momentul…

Publicat în Eşantioane culturale | Etichetat , , | 46 Comentarii

Documentarul Home

De către Gab | Publicat: 19 august 2009

viatza

Home mi-a plăcut foarte mult. Yann Arthus îmi pare a fi un fel de geniu. Totuşi (sau poate chiar tocmai din cauza asta) mi-am propus să scot la iveală câteva elemente de mitologie culturală din acest film.

Transcrierea întregului documentar se poate găsi aici.

Mai întâi şi întâi, trebuie să nu uit a menţiona că, la fel ca în majoritatea discursurilor ecologiste, se observă din loc în loc conceptul de Natură, ca şi “chestia cealaltă pe care o vedem când ne uităm pe fereastră”. Am scris mult despre asta în articolul ăsta. În plus, mai observăm apariţia din loc în loc a conceptului de “educaţie” în sensul etnocentric pe care l-am explicat aici.

Pagini: 1 2 3
Publicat în Eşantioane culturale | Etichetat , , , , , , , , | 2 Comentarii

Educaţia

De către Gab | Publicat: 18 august 2009

Se vorbeşte adesea despre lipsa de educaţie a copiilor din ţările lumii a treia, a ţiganilor, a copiilor străzii, a nativilor americani. Acuma, după mine, asta e o deosebită aroganţă etnocentrică. Orice copil care creşte într-o societate de oameni este educat într-un fel sau altul, este format de cei din jur, învaţă de la ei chestiile necesare pentru a putea să trăiască la fel ca ei.

education1

Când oamenii vorbesc despre lipsa educaţiei, aceştia se referă defapt la lipsa educaţiei formale, specifică doar culturii noastre deranjate. Şi când se vorbeşte despre educarea celor needucaţi, ceea ce se înţelege defapt este convertirea unei populaţii de la cultura ei originară la cultura noastră, pentru că desigur, după cum bine ştim cu toţii, doar noi (cultura noastră) trăieşte corect, aşa cum oamenii trebuie să trăiască.

Toţi ceilalţi trăiesc greşit, şi prin urmare este datoria noastră să-i aducem pe calea ce bună, calea noastră… NOT!

Publicat în Eşantioane culturale | Etichetat , | 1 Comentariu