Ne povesteşte Sir Robinson

De către Gab | Publicat: 12 octombrie 2009

În ultima vreme m-am uitat din ce în ce mai des la TED Talks, şi am găsit unul care mi-a plăcut foarte mult despre creativitate şi educaţie. Are cam 20 de minute.

Mă întreb câtă lume ştie despre TED Talk-urile astea, şi câţi dintre cei cu putere de decizie (şefi de corporaţii, preşedinţi de state) chiar ţin cont de ele.

Publicat în Antropologie | Etichetat , | Lăsaţi un comentariu

Nazismul e un sistem moral

De către Gab | Publicat: 2 octombrie 2009

hitler

  • Nazismul este un sistem moral.
  • Creştinismul este un sistem moral.
  • Marxismul este un sistem moral.

Cei care militează pentru legalizarea eutanasiei sunt nişte persoane foarte morale. La fel ca şi cei care militează împotriva eutanasiei.

La fel când vine vorba despre avort, pedeapsa capitală, sexul între persoane de acelaşi gen, experimentele pe animale. Şi cei care militează pentru şi cei care militează împotrivă sunt persoane foarte morale. Doar că adoptă sisteme morale diferite.

Da. Oricât ar putea să pară de ciudat, există mai multe sisteme morale diferite. Nu doar unul singur scris undeva în legile naturii.

Concluzia? Pentru mine, moralitatea nu este prea valoroasă. Prea multe controverse, prea mult potenţial pentru atrocităţi. Ca şi funcţionalitate principală, ea este cu succes înlocuită de empatie, care nu necesită absolut nici un efort, fiind înnăscută în fiecare (sau cel puţin în vasta majoritate dintre noi).

Publicat în Antropologie | Etichetat , , , , , | 23 Comentarii

Expunerea la vid

De către Gab | Publicat: 30 septembrie 2009

luna

Ştim cu toţii acele imagini din filmele SF, în care o persoană ejectată în spaţiu fără a avea costum de protecţie păţeşte tot felul de chestii nasoale: îi explodează ochii, îi fierbe sângele, îngheaţă instantaneu, explodează cu totul chiar, şi tot felul de alte treburi neplăcute. Ei bine, în mod nu foarte surprinzător, toate astea sunt mari exagerări.

Pe scurt, expunerea la vid timp de aproximativ jumătate de minut are toate şansele să nu se lase cu stricăciuni de durată.

Într-adevăr, temperatura din spaţiul cosmic este foarte mică, dar corpul nu îngheaţă instantaneu pentru că transferul de căldură este foarte mic. Vidul este izolatorul perfect. Mai în detaliu: fiind vid, nu există prea multe molecule cu care corpul tău să intre în contact şi să piardă din căldură.

Într-adevăr, presiunea este şi ea foarte mică, iar dacă ai fi un balon de heliu, probabil că ai exploda. Dar nu eşti. Eşti în mare parte alcătuit din lichide şi solide, nu gaz, iar lichidele nu îşi modifică prea mult volumul la variaţiile presiunii. În plus, pielea este mai rezistentă decât cea a unui balon. Din câte am înţeles te umfli un pic şi cam asta-i tot.

Dar totuşi ce se întâmplă? 10 secunde te distrezi, cam după 15 secunde îţi pierzi cunoştiinţa din cauza lipsei de oxigen din sânge, după jumătate de minut încep să apară stricăciuni de lungă durată ale corpului, şi cam după două minute eşti mort (prin sufocare).

Uitaţi aici ce zice echipa Ask an Astrophysicist de la NASA.

Bine, adevărul e că nu am vorbit despre arsurile solare. Dar să presupunem că ne aflăm în orbita Pământului, pe partea cu noaptea.

Acuma, asta îmi dă o idee interesantă. Dacă zborurile în spaţiu vor deveni vreodată foarte ieftine, poate că aş încerca treaba asta pentru vreo 10 secunde, eventual când e lună plină. Voi ce ziceţi?

Publicat în Diverse | Etichetat , , | 6 Comentarii

Cum să fii bun

De către Gab | Publicat: 28 septembrie 2009
cum sa fii bun

click pentru mărire

Am găsit într-o noapte, împreună cu Irina, panoul ăsta aruncat lângă coşul de gunoi din faţa unei şcoli. Şi m-am gândit că ar putea fi util pentru toţi prietenii mei interesaţi de dezvoltarea personală.

Spicuim:

  • Să fiţi credincioşi!
  • Să nu vorbiţi neîntrebaţi!
  • Să fiţi răbdători!
Publicat în Eşantioane culturale | Etichetat , , , | 21 Comentarii

Piramide

De către Gab | Publicat: 26 septembrie 2009

piramida

Contrar impresiei generale, constructorii piramidelor nu erau sclavi. Istoricii sunt siguri de asta. Dovezile arheologice o dovedesc.

Totuşi, asta nu înseamnă că aceştia duceau o viaţă grozavă. Dovezile arheologice mai indică şi o alimentaţie puţin variată şi proastă, vertebre tocite de munca grea, şi aşa mai departe.

Din moment ce vechii egipteni cunoşteau scrisul, există şi izvoare istorice scrise care confirmă aceste două aspecte, constructorii piramidelor nu erau sclavi, dar totuşi duceau o viaţă de tot rahatul. Diferenţele dintre săraci şi bogaţi erau extreme, aceştia din urmă trăind într-un lux de neimaginat pentru ceilalţi.

Acuma, se naşte întrebarea: de ce anume acceptau aceşti oameni să trăiască aşa? Iar răspunsul este mai mult decât simplu: pentru că pur şi simplu nu vedeau să existe vreo alternativă.

Faraonului Khufu i-au trebuit douăzeci şi trei de ani ca să-şi construiască Marea sa Piramidă din Giza. Pentru asta, cam 1100 de blocuri de piatră, fiecare cântărind în jur de două tone şi jumătate, trebuiau scoase din carieră, mutate, şi amplasate în fiecare zi, pe tot parcursul sezonului anual de construcţie care dura cam patru luni.

Totuşi, în mod surprinzător, Khufu nu fost nevoit să exercite nici o forţă asupra muncitorilor săi.

În mod similar, nici Bill Gates nu trebuie să exercite nici o forţă asupra muncitorilor săi pentru a-i construi piramida, o piramidă care cu siguranţă că întrece de sute de ori piramida lui Khufu, cu toate că nu este construită din piatră.

Nu este nevoie de nici un control deosebit pentru a face din oameni constructori de piramide, dacă aceştia consideră că nu au nici o alternativă. Ei vor construi orice li se spune să construiască, indiferent dacă este vorba de piramide, zgârie-nori sau software pentru calculatoare.

Publicat în Antropologie | Etichetat , , , , , , | 8 Comentarii

Conştiinţa de sine

De către Gab | Publicat: 23 septembrie 2009

Ăsta-i un articol la care mă gândesc de ceva timp.

Este de presupus că ceea ce numim conştiinţă de sine nu a apărut brusc la oameni, ci treptat. De altfel, observăm şi la alte animale indicii care ar putea sugera un început al conştiinţei de sine.

Mai departe: în psihologia de azi este binecunoscut faptul că o mare parte a proceselor mentale care se întâmplă la un om, se întâmplă fără ca acesta să fie conştient de ele. Asta e ceea ce se numeşte mintea inconştientă (denumitea de subconştient este învechită).

iceberg

Defapt, se estimează că raportul dintre conştient şi inconştient este similar raportul dintre partea de suprafaţă a unui aisberg şi partea de sub apă.

Cum a fost descoperită existenţa inconştientului? Prin simplul fapt că procesele care se întâmplau acolo determinau acţiuni inexplicabile pentru mintea conştientă, acţiuni iraţionale, ca să zicem aşa.

Însă, după câte se pare, acţiunile pe care le numim iraţionale sunt defapt decizii optime, dar luate inconştient, pe baza unor interese “ascunse”, care nu sunt cunoscute de mintea conştientă.

Aşadar, e de presupus că în cursul evoluţiei minţii umane de până acum, raportul dintre procesele mentale conştiente şi cele inconştiente a fost în continuă creştere.

Acuma, dacă ar fi să extrapolăm, concluzia ar fi că acest raport va creşte în continuare, până când toate procesele metale se vor petrece conştient, şi nu va mai exista nimic din ceea ce numim iraţional. Sau cel puţin că se va tinde spre situaţia asta.

Problema-i că mie asta nu mi se pare o situaţie chiar ideală. Am impresia că am fi ca un fel de roboţei în cazul ăsta. Oare cum ai putea să exişti fără un sistem de valori în care să te situezi? Afinitatea pentru un anumit sistem de valori în defavoarea celorlalte este în mod clar o decizie iraţională. Pentru că nimic nu are valoare intrinsecă, oamenii sunt cei care atribuie sau nu valoare unei chestii.

Şi fără un sistem de valori, cum ai putea să vrei să faci ceva, orice? Probabil că doar ai exista, complet pasiv la orice se întâmplă în jur.

Asta îmi aminteşte de o discuţie purtată aici cu un individ pe nume Armin. El spunea într-un comentariu din 10 septembrie că “a avea prea multă conştinţă de sine este ca şi cum nu ai avea deloc.”

Publicat în Antropologie | Etichetat , , , , , , | 17 Comentarii

Conspiraţionism

De către Gab | Publicat: 20 septembrie 2009

eye

Conspiraţionismul este credinţa în una sau mai multe teorii conspiraţioniste, teorii care în mod evident nu pot fi dovedite, pentru că atunci n-ar mai fi vorba de teorii conspiraţioniste, ci de fapte asupra cărora toată lumea e de acord.

Le ştim foarte bine:

  • Suntem cu toţii conduşi de evrei/masoni/etc.
  • Defapt omul n-a ajuns pe Lună.
  • Anumite guverne au luat legătura cu extratereştrii.
  • Căderea turnurilor gemene a fost orchestrată de guvernul american.
  • Şi aşa mai departe…

Diverse sondeje de opinie au arătat că o persoană care crede într-o anume teorie a conspiraţiei tinde să creadă şi în altele, iar pe de altă parte, o persoană care nu crede într-o anumită teorie a conspiraţiei, tinde să nu creadă nici în altele.

Printre originile psihologice ale conspiraţionismului, psihologii au sugerat căutarea pentru un scop în viaţă.

De asemenea, e de remarcat că, indiferent dacă grupul de conspiratori e perceput ca fiind ostil sau nu, adesea se găseşte şi un element de siguranţă în existenţa lui. Oferă mai multă consolare să te gândeşti că toate complicaţiile şi frământările umanităţii sunt puse la cale de fiinţe umane decât că sunt rezultatul unor factori dincolo de controlul uman. Oferă mai multă consolare să te gândeşti că ele nu sunt aleatoare, ci sunt ordonate de către o inteligenţă umană.

Dacă este implicat un grup de conspiratori, atunci există întotdeauna speranţa că aceştia ar putea fi daţi jos de la putere, sau că te-ai putea alătura lor şi deţine şi tu aceeaşi putere.

Dusă la extrem, credinţa în teorii conspiraţioniste ţine de psihologia clinică, şi este un semn de schizofrenie (în special schizofrenie de tip paranoic).

Christopher Hitchens numeşte teoriile conspiraţioniste “gazele de eşapament ale libertăţii de exprimare”, produsul inevitabil a unui volum mare de informaţie care circulă printre un mare număr de oameni.

Se cheamă teorii conspiraţioniste pentru că nu se stie sigur. Există o tabără care zice DA şi una care zice NU, fiecare cu argumentele ei. La fel ca şi in cazul existenţei lui Dumnezeu, se poate dezbate la infinit aducându-se argumente pro si contra, dar fără să se ajungă la o concluzie certă. Eu am renunţat de multă vreme să port dezbateri de acest gen. Mi se par a fi destul de ineficiente.

Iar în ceea ce priveşte conducerea lumii, nu cred ca ea să fie în mânile nici unui grup de conspiratori, ci se cam întâmplă la vedere: Organizaţia Mondială a Comerţului, Banca Mondială, G8, şi toate cele care se întâlnesc periodic pentru a pune lumea la cale. Şi ei chiar recunosc că asta fac (sau cel puţin asta încearcă să facă, pentru că nu au nici pe departe un control absolut).

Astea sunt toate nişte asociaţii nedemocratice. În interesul cui iau ei deciziile? Cine i-a ales în rolul de conducători ai lumii? Nimeni nu ştie.

Publicat în Antropologie | Etichetat , | 18 Comentarii

Citate despre grădinărit

De către Gab | Publicat: 18 septembrie 2009

hotdog

Am un set nou şi suculent de eşantioane culturale.

Get’em while they’re hot!

De curând am avut de făcut împreună cu colegii mei un site cu citate despre grădinărit. Şi pot să zic că am găsit acolo câteva citate interesante, pe care vreau să le reproduc şi să discut puţin pe marginea lor.

 

Thomas Henry Huxley (1825 – 1895) se întreabă: Oare ce s-ar întâmpla cu o grădină dacă grădinarul s-ar purta cu toate buruienile, cu toţi viermii, cu toate păsările şi cu toţi cei ce trec prin ea exact aşa cum ar fi vrut el să fie tratat în locul lor? Chiar aşa. Oare ce s-ar întâmpla? Grădinarul nu ar mai avea de lucru, iar grădina respectivă ar înceta să mai existe, ar redeveni “sălbăticie”.

 

James Shirley Hibberd (1825 – 1890) observă: Grădinăritul este întotdeauna mai mult sau mai puţin un război împotriva naturii. În afara conceptului de natură, afirmaţia mi se pare destul de OK.

 

Iar pacifistul secolului, Mahatma Gandhi (1869 – 1948), ce are de spus despre războiul ăsta? A uita cum se sapă pământul şi cum se îngrijeşte solul ar însemna să ne uităm pe noi înşine. Asta cu toate că specia umană a trăit peste 95% din istoria ei de pe planetă fără acest război.

 

Michael Pollan (n. 1955) spune ceva ce-mi place: O peluză cu gazon reprezintă natura sub conducere totalitară. De asemenea, se mai întreabă: În drama absurdă a tunderii peluzei, oare cine era Sisif? Eu sau peluza?

 

Henry David Thoreau (1817 – 1862) afirmă cu convingere: Orice făptură este mai bună în viaţă decât moartă, oamenii, elanii, şi pinii, iar cel ce înţelege corect acest lucru va prefera să mai degrabă să le apere viaţa decât să le-o distrugă. Din nou, se pierde din vedere faptul pe care îl uită şi vegetarienii: că pentru ca orice să trăiască în continuare, trebuie să mănânce, iar pentru ca să mănânce, alte chestii trebuie să moară. Dacă nimic n-ar muri niciodată, n-ar mai exista mâncare, şi cum ar putea toţi să trăiască fără mâncare? Suntem îngeraşi, sau ce?

Citatele în original:

Thomas Henry Huxley: What would become of the garden if the gardener treated all the weeds and slugs and birds and trespassers as he would like to be treated, if he were in their place?

James Shirley Hibberd: Gardening is always more or less a warfare against nature.

Mahatma Gandhi: To forget how to dig the earth and to tend the soil is to forget ourselves.

Michael Pollan: A lawn is nature under a totalitarian rule. In the absurdist drama of lawn mowing, who was Sisyphus? Me? Or it was the lawn?

Henry David Thoreau: Every creature is better alive than dead, men and moose and pine trees, and he who understands it aright will rather preserve its life than destroy it.

Publicat în Eşantioane culturale | Etichetat , , , , , , | 2 Comentarii

Corporaţii

De către Gab | Publicat: 16 septembrie 2009

BusinessMan

O mică analogie între state şi corporaţii.

Este binecunoscut faptul că numărul angajaţilor şi profitul anumitor corporaţii depăşeşte populaţia şi produsul intern brut al unelor state.

Când se compară statele, după observaţii legate de populaţie şi de PIB urmează o comparaţie a sistemelor de guvernare, a grupărilor care deţin puterea, şi a libertăţilor civice de care se bucură populaţia statelor respective. O astfel de comparaţie poate fi relevantă şi în cazul corporaţiilor.

Aşadar, în cazul corporaţiilor ies la iveală următoarele elemente:

  1. Dreptul de a vota nu îl au decât acţionarii (analogi ai proprietarilor de pământ) şi chiar şi acolo puterea votului este proporţională cu mărimea proprietăţii.
  2. Toată puterea emană de la un comitet central.
  3. Nu există nici o diviziune a puterii. Nu există a patra putere. Nu există judecători, şi nici prezumţia de nevinovăţie.
  4. A nu te supune oricărui ordin poate avea ca rezultat imediat exilul.
  5. Nu există libertatea de exprimare.
  6. Nu există dreptul de liberă asociere, chiar şi relaţiile intime dintre bărbaţi şi femei sunt uneori interzise.
  7. Supravegherea este omniprezentă.
  8. Societatea este puternic reglementată, până la gradul unde, în unele cazuri angajaţilor li se impune când şi de câte ori pe zi să meargă la WC.
  9. Transparenţa este aproape inexitentă.
  10. Grupurile interne de opoziţie, cum ar fi sindicatele, sunt practic interzise, supravegheate sau marginalizate pe cât posibil.

În vreme ce au un PIB şi o populaţie comparabilă cu a Belgiei, Danemarcei sau a Noii Zeelande, multe dintre aceste corporaţii multinaţionale nu au nimic de genul libertăţilor şi protecţiilor civice. Aceste elemente sunt chiar mai izbitoare în regiuni unde statul nu are foarte mare putere, cum ar fi Papua de Vest sau multe state din Africa. Acolo iese cel mai evident la iveală caracterul tiranic al acestor corporaţii.

Prin corupţie la nivelul guvenului, influenţă politică, sau mainpulare a sistemului juridic, corporaţii abuzive reuşesc să obţină controlul asupra elementului definitoriu al oricărui guvern: dreptul unic de a folosi forţa de constrângere.

În original aici.

Publicat în Spirit civic | Etichetat , , , , , , , , | 6 Comentarii

Veriga lipsă

De către Gab | Publicat: 14 septembrie 2009
  • Veriga lipsă este foarte iubită de mass-media.
  • Veriga lipsă este descoperită cam o dată la câteva luni.
  • Veriga lipsă nu există.

Conceptul sugerează ideea că evoluţia ar fi liniară, ca un lanţ. Însă o analogie mai aproape de realitate ar fi un arbore, în care fiecare specie reprezintă un nod. Acuma, dintre toate speciile care au existat vreodată, foarte multe au dispărut, şi probabil că foarte multe din cele care au dispărut nu vor fi niciodată descoperite şi studiate de paleontologi, pur şi simplu pentru că sunt foarte, foarte multe. Deci într-un sens, sunt lipsă.

missing_link

Totuşi suficiente au fost descoperite şi studiate pentru a da o imagine foarte clară despre ceea ce s-a întâmplat pe aici în ultimele câteva sute de milioane de ani.

Şi… na, cert e faptul că lumea nu a fost făcută în 7 zile, acum câteva mii de ani.

Oricum, după mine, lupta împotriva Creaţionismului a fost demult luptată şi câştigată. Adică, oricine e interesat cât de cât din lumea în care trăieşte ştie că evoluţia este un fenomen dincolo de orice dubiu.

Publicat în Antropologie | Etichetat | 2 Comentarii