Tactici subversive la îndemâna oricui

De către Gab | Publicat: 10 noiembrie 2009

Nu-i așa că încă sunt puțin cam prea mari chiriile? Ce-ar fi să ajutăm un pic recesiunea și să le scădem și mai mult?

Echipamente necesare:

  • 20 foi de hârtie A4
  • un marker
  • o rolă de bandă adezivă

Instrucțiuni:

Pasul 1. Se ia markerul în mână și se scrie pe fiecare foaie următorul text: “Ofer spre închiriere garsonieră confort II, zona Complex, 110 euro/lună, 0723.555.555″

Simțiți-vă liberi să înlocuiți “garsonieră confort II” cu orice alt bun imobiliar doriți, și să alegeți orice preț credeți de cuvință. Este de recomandat ca numărul de telefon să fie unul nealocat.

Pasul 2. Se ia rola de bandă adezivă și se lipesc afișele prin oraș, de preferat în zonele centrale.

Repetații cei doi pași de câte ori credeți de cuvință, și țineți minte că viața e un joc!

Efectul: Proprietarii se gândesc, “Măăăi, uite ce ieftin închiriază ăsta, ar trebui să scad și eu prețul”, iar chiriași se gândesc “Măăăi, uite ce ieftin închiriază ăsta, ar trebui să renegociez chiria”.

Publicat în Spirit civic | Etichetat , , | 7 Comentarii

Manifest împotriva robinetelor cu manetă

De către Gab | Publicat: 9 noiembrie 2009

robinet-cu-maneta

De fiecare dată când fac un duș îmi spun că scriu articolul ăsta, și de fiecare dată o amân. Până azi.

Știți robinetele alea cu manetă? Trebuie să le știți. Au apărut în ultima vreme peste tot. Defapt e chiar greu să mai găsești unul clasic.

Mai întâi și întâi, câteva explicații. Robinetele cu manetă se numesc în limbaj tehnic robinete sferice (în engleză, ball valve), pentru că au înăuntru o bilă găurită, care dacă e într-o poziție trece apa, iar dacă e perpendicular nu mai trece.

Acest tip de robinet are marele avantaj că funcționează fără a avea nevoie de nici o garnitură care să se uzeze și care să trebuiască schimbată periodic, ca și la robinetele clasice.

Dar au și un mare dezavantaj. Nu sunt proiectate pentru a permite un control cât de cât rezonabil al debitului. Sunt foarte potrivite pentru aplicații unde este nevoie doar de poziția închis și deschis, dar când e vorba de controlul debitului, au o performanță mult sub cea a robinetelor clasice.

robinet-clasic

Robinete clasice, mai țineți minte cum arătau alea? Aveau două rotițe de care învârteai.

Bun. Când e vorba doar de apă rece nu-i așa o mare problemă. Până la urma urmei nu mă deranjează prea tare să curgă mai mult decât am nevoie. În cel mai rău caz mă stropesc un pic pe bluză. Dar când ești nevoit să reglezi temperatura apei, mutând stânga-dreapta de manetă eu un adevărat coșmar. Mai ales dacă folosești un boiler și pe măsură ce apa caldă din el se termină, robinetul trebuie în mod constant ajustat.

Să zicem că apa devine prea rece. Muți robinetul o fracțiune de milimentru (atât cât de puțin poți), și apa devine prea fierbinte, muți din nou o fracțiune de milimetru înapoi și iar e prea rece, și tot așa.

În termeni tehnici aș spune că are o funcționare profund neliniară. Am pregătit și un grafic pentru a mă face înțeles mai bine (măcar de cei cu înclinații tehnice).

grafic

robinet-sferic

Și asta nu înseamnă că acest tip de robinet nu este bun de nimic. Dimpotrivă. El este grozav pentru aplicațiile unde robinetul funcționează sau în poziția deschis sau închis, cum ar fi în foarte multe locuri din instalația de apă a fiecăruia. Se poate observa unul în imaginea alăturată. Astea sunt grozave.

Toată treaba asta mă duce din nou cu mintea la credința omniprezentă în cultura noastră că există un singur mod corect de a face orice, și restul sunt greșite. După câte se pare, singurul model corect de robinet este cel sferic!

Publicat în Diverse | Etichetat , , , | 8 Comentarii

Lecţie pentru transumanişti

De către Gab | Publicat: 6 noiembrie 2009

Am văzut de curând un film, Caótica Ana. Subiectul nu e prea important pentru dicuția de aici (cu toate că e un film tare fain), dar o secvență mi-a rămas întipărită în minte. Tatăl tipei îi spunea într-o scrisoare: I think that these misfortunes will help you know how to live. That’s what it’s about: knowing how to live to know how to die.

sevenofnine

Să știm cum să murim, pentru a ști cum să trăim… cred că mulți dintre noi am avea câte puțin de învățat despre asta, mai ales adepții transumanismului, care cumva speră că în utopia lor tehnologică vor reuși chiar să înșele moartea.

Căutând pe net am mai dat peste un fragment tot pe același subiect din cartea Tuesdays with Morrie (care documentează lecțiile despre viață primite de Mitch de la profesorul său de sociologie Morrie, aflat pe patul de moarte).

‘Everybody knows they’re going to die, but nobody believes it. If we did, we would do things differently,’ Morrie said.

‘So we kid ourselves about death,’ I (Mitch) said.

‘Yes, but there’s a better approach. To know you’re going to die and be prepared for it at any time. That’s better. That way you can be actually be more involved in your life while you’re living… Every day, have a little bird on your shoulder that asks, ‘Is today the day? Am I ready? Am I doing all I need to do? Am I being the person I want to be?… The truth is, Mitch, once you learn how to die, you learn how to live… Most of us walk around as if we’re sleepwalking. We really don’t experience the world fully because we’re half asleep, doing things we automatically think we have to do… Learn how to die, and you learn how to live.’

Și dacă tot am început adunarea de material, o să ofer un link și spre părerea cuiva de pe WikiAnswers. Ignorați, vă rog, greșelile de ortografie.

Eu spun că tot ce trăiește trebuie să și moară la un moment dat. Viața noastră nu e defapt a noastră, ci e doar luată cu împrumut, și la un moment dat o vom returna cu toții. Așa funcționează lumea.

Publicat în Eşantioane culturale | Etichetat , , | 19 Comentarii

Un singur mod corect

De către Gab | Publicat: 4 noiembrie 2009

banana-picture

Este foarte înrădăcinată în cultura noastră credința că există un singur mod corect de a face orice. Până la urmă asta înseamnă și cuvântul corect.

De exemplu, am avut acum ceva vreme o dezbatere cu câțiva prieteni despre modul corect de a amplasa hârtia igienică în suport, și am găsit și pe net un site unde se explică totul.

Alt exemplu: cum e corect să desfaci o banană? Începând de la coadă sau de la vârf? La fel, se pare că există două tabere.

Alt exemplu: am aflat acum ceva vreme că există un mod corect de a face duș. Vorbesc serios. Se învață în armată.

Dar cea mai sinistră dintre toate este credința noastră că există un singur mod corect de a trăi. Mânați de această idee, oamenii culturii noastre aproape că au reușit în doar 500 de generații să extermine sau să asimileze toate celelalte culturi de pe suprafața Pământului, la fel ca și Borgii din Star Trek.

Prin contrast, popoarele de vânători-culegători nu erau absolut deloc stăpâniți de această idee. Erau mulțumiți să fie lăsați să trăiască așa cum vroiau, și nu aveau nici o dorință ca vecinii lor să trăiască la fel ca ei. Iar asta nu îi face să fie un fel de îngeri pacifiști. Defapt, adevărul e că majoritatea triburilor trăiau într-o stare constantă de conflict mocnit cu vecinii lor, conflict care din când în când izbucnea în lupte. Strategia e foarte similară cu cea adoptată de găștile de cartier.

Ideea unui singur mod corect este diametral opusă ideii de diversitate. Iar evoluța ne învață următoarea treabă: diversitatea funcționează mai bine decât uniformitatea.

Publicat în Eşantioane culturale | Etichetat | 25 Comentarii

Roakerii preiau controlul

De către Gab | Publicat: 2 noiembrie 2009

remus

Primul meu articol pe teme politice, deci luaţi aminte. Ştiu că politica e o metodă foarte ineficientă de schimbare a sistemului.

Totuşi, cred că o să merg la vot. Chiar dacă e o acţiune profund ineficientă şi nesemnificativă, nici nu ia foarte mult timp. Maxim un sfert de oră. Eu am calculat că se merită. Mai ales dacă sunt şanse să aud nişte riff-uri de chitară electrică în imnul României…

Prin urmare, eu o să votez Remus Cernea.

Publicat în Spirit civic | Etichetat , , , | 22 Comentarii

Revoluţiile spirituale şi cele sociale

De către Gab | Publicat: 29 octombrie 2009
În principiu s-ar părea că revoluțiile au mare nevoie de sex-simboluri. Ilustrație de Irina.

În principiu s-ar părea că revoluțiile au mare nevoie de sex-simboluri. Ilustrație de Irina.

Când cineva se alătură unei revoluții, de orice fel ar fi ea, este răsplătit în moneda revoluției respective, sau cel puțin speră acest lucru. Să explic.

Moneda revoluțiilor spirituale este salvarea sufletului, iar cei care se alătură respectivelor revoluții sunt răsplătiți în moneda respectivă. Revoluțiile spirituale sunt necesare pentru salvarea sufletului. Toată lumea o știe.

Moneda revoluțiilor sociale este egalitatea socială, iar cei care se alătură acestor revoluții sunt răsplătiți în moneda cu pricina. Revoluțiile sociale sunt necesare pentru a obține egalitate socială.

Moneda aduce bunăstare, stare de bine. Asta e ceea ce vrem cu toții.

Fără a face legătura că și religiile încep ca și revoluții, revoluții spirituale, totuși Daniel Quinn surprinde o analogie interesantă în Beyond Civilization:

French philosopher Simone Weil disagreed with Marx, saying that revolution, not religion, is the opium of the masses. Shame on them both for not understanding people and their drugs better. Religion is a barbiturate, dulling the pain and putting you to sleep. Revolution is an amphetamine, revving you up and making you feel powerful. When people have nothing else going for them, they’ll grab either one — or both.

Probabil cei care mă citesc de mai mult timp intuiesc în ce direcție o va lua acum articolul. Care-i revoluția care mă interesează cel mai mult pe mine? Revoluția Agricolă din Neolitic, evenimentul care a dat naștere culturii noastre, revoluție care continuă să ne domine existența, cu toate că nu foarte mulți se gândesc adesea la treaba asta.

Pagini: 1 2
Publicat în Antropologie | Etichetat , , , , | 40 Comentarii

Pai Mei — un dude OK

De către Gab | Publicat: 28 octombrie 2009

Am găsit de curând un blog pe care îl citesc cu tare multă plăcere. Citez dintr-un articol de azi:

Oamenii liberi nu se “distreaza” si nu “muncesc” ei doar “traiesc”. Chestia aia pe care unii o amana pentru “la pensie”.

Sunt din ce în ce mai des întrebat ce vreau să fac pe viitor, și ăsta-i cel mai bun răspuns pe care-l am până acum: că vreau doar să trăiesc.

Publicat în Diverse | 11 Comentarii

De ce România pute

De către Gab | Publicat: 19 octombrie 2009

Toată lumea zice că România pute, şi eu nu suport să-i aud. Mă evervează la culme. Dar din când în când mă aud şi pe mine spunând că România pute. Deci care o fi treaba?

money-eyes

Păi, treaba-i în felul următor. Critica uzuală care se aduce românilor este că nu sunt suficient de nemţi, după cum bine sugerează şi situl Române, fii mai neamţ. Cu alte cuvinte, se spune că ar trebui să adoptăm mai mult modelul vestic.

Acuma, ce spun eu? Eu spun că modelul vestic are serioase probleme, şi că cei care sunt deja acolo le văd foarte bine şi încearcă să aducă schimbări majore. În schimb românii… tot ce vor e să fie mai nemţi.

Publicat în Spirit civic | Etichetat | 16 Comentarii

That greedy ape

De către Gab | Publicat: 17 octombrie 2009

225px-Saba-douglas-hamilton

O știți pe tipa asta, Saba Douglas-Hamilton? E una dintre prezentatorii emisiunii Big Cat Diary, de pe Animal Planet.

Are un clip grozav pe Animal Planet care se termină cu:

In a thousand years from now, when our hominid descendants look back at us, will they see us as “one of the great apes” or just “that greedy ape”?

Acuma, eu unul sunt foarte surprins și plăcut impresionat că ceva de genul ăsta a putut să ajungă la TV, pentru că vorbește foarte puternic împotriva mitologiei adânc înrădăcinate în cultura noastră. Aș vrea să văd chestii de-astea mai des. Și probabil că o să le văd, cu toții o să le vedem.

Clipul se poate viziona aici.

Publicat în Antropologie | Etichetat , | 2 Comentarii

Depresia post-cumpărare

De către Gab | Publicat: 15 octombrie 2009

Am citit acu ceva vreme în cartea 99 francs a lui Beigbeder despre depresia post-cumpărare, şi pentru cine ştie ce motiv mi-a venit de curând în minte. În cartea cu pricina, personajul principal este un fel de manager la o companie de publicitate, şi e foarte supărat pe viaţă.

Your suffering boosts sales. In our own jargon we call this the “post-purchase downer”. There’s some product that you just have to have, but as soon as you’ve got it there’s something else you have to have. Hedonism isn’t humanism; it’s cash flow. What does it say? “I spend, therefore I am.” But in order to create a need I have to arouse jealousy, pain and dissatisfaction: they are my weapons. And my target… is you.

Publicat în Spirit civic | Etichetat , , | 2 Comentarii