gab.ro

Gata

Gab — Tue, 01 May 2012 08:40:25 +0000

Nu mai scriu aici. În schimb mai scriu:

pe revista online fir de pir
pe blogul satului unde locuiesc

Pe jos, de la Stanciova la Ghizela

Gab — Sun, 08 Apr 2012 20:26:51 +0000

Joi am avut chef de ceva acțiune, așa că am pornit-o pe jos de la Stanciova către Lugoj, să văd până unde ajung. Și a fost destul de frumos.

Pe la 10 dimineața am plecat din Stanciova, ocolind pădurea de la Cralovăț prin partea ei nordică. Multe turme de oi și o mică problemă cu un cățel puiandru de-al unui cioban, dar în principiu foarte simpatic. În pădure se vedea foarte clar etajul de sub înverzit, spre deosebire de cel de deasupra care încă nu înverzise.

Dinspre pădure am coborât către cel mai apropiat sat vizibil, care speram să fie Lucareț. Odată ajuns în sat m-am confruntat cu o problemă neașteptată: nu prea poți întreba localnicii în ce sat ești, fără să fi luat drept vreun nebun sau un evadat de la pușcărie. Așa că m-am tot plimbat până când am găsit ceva clădire oficială unde scria numele satului: Teș.

Următoarea problemă a fost că eu știam doar satele pe unde trebuia să trec, nu și alea pe unde nu trebuia și habar nu aveam unde este Teș ăsta pe hartă. Așa că la ieșirea din sat am mers la noroc în dreapta, ajungând în curând chiar în Lucareț. Eram pe traseu.

La ieșirea din Lucareț am părăsit șoseaua cotind la stânga, unde mi-a fost dat să văd o monstruozitate ce părea să mănânce din deal făcând un zgomot infernal. Scoatea din deal ceva gri, lăsând în urmă ceva maro și atât de infertil încât nici măcar pirul nu creștea pe el.

Am ocolit monstruozitatea prin partea ei stângă și m-am plimbat printr-un loc tare frumos: pe lângă o linie de copaci unde am văzut și o vulpe ce nu părea deloc speriată de mine.

Următorul sat în care speram să ajung era Șanovița. Evident că nu l-am nimerit nici pe ăsta. De teamă să nu ajung cumva la drumul național am mers din nou prea mult la stânga ajungând la Ghizela, care evident la momentul respectiv habar nu aveam unde este pe hartă.

Așa că, rătăcit și puțin obosit după vreo 5 ore de mers, am hotărât să fac autostopul până acasă. Studiind ulterior harta, am aflat că am făcut vreo 18 kilometri, cam jumătate din distanța Stanciova – Lugoj, un bun început…

Primul șofer care oprește: nenea polițistul. Evident că mă ia la întrebări. Pe lângă ciudățenia faptului că m-am mutat de la oraș la sat, se mai adaugă și faptul că am pornit-o peste dealuri de la Stanciova către Lugoj. Și asta într-o zi obișnuită de joi în care orice om normal și cu educația mea ar trebui să se afle undeva la oraș într-un birou. Probabil chiar și să pierd ziua la unul dintre birturile sătești pe lângă care am trecut ar fi fost mult mai respectabil decât să mă plimb de nebun peste dealuri. La sfârșit am primit și o întrebare capcană cu scopul de a determina dacă sunt infractor sau nu: Cum mi se pare viața: grea sau interesantă? Cireașa de pe tort a întregii călătorii…

În tot cazul, nu vreau să fiu nerecunoscător. Eu îi mulțumesc domnului polițist că m-a luat la autostop. Și conversația a fost una destul de politicoasă.

Fără încheiere.

Pandora aici

Gab — Mon, 02 Apr 2012 07:46:00 +0000

Mai țineți minte secvența aia din Avatar când oamenii de știință descoperă că pomii sunt conectați unul cu altul printr-o rețea subterană?

Mi-a fost dat să aflu de curând că asta chiar se întâmplă și în realitate, prin miceliile unor ciuperci care formează relații de simbioză cu rădăcinile plantelor. Se cheamă micoriză.

Pe lângă faptul că extinde sistemul de rădăcini al plantelor, micoriza și conectează plantele între, ele asigurând transferul de nutrienți direct de la una la cealaltă.

De râs + de plâns

Gab — Sat, 31 Mar 2012 08:57:00 +0000

Din Clenciul-22, o poveste din cel de-al doilea război mondial:

— Vor să mă omoare, îi spuse calm Yossarian.

— Nu vrea nimeni să te omoare, zbierase Clevinger.

— Atunci de ce trag în mine? întrebase Yossarian.

— Trag în toți, răspunse Clevinger. Vor să-i omoare pe toți.

— Cu ce mă liniștește asta?

Găini crescute la sol

Gab — Fri, 30 Mar 2012 19:25:03 +0000

Dacă deja am înțeles că găinile trăiesc mai bine la sol decât în cuști, sunt mari șansele ca în curând să înțelegem asta și despre oameni.

Clubul 27 și ritul de trecere

Gab — Sun, 18 Mar 2012 23:45:27 +0000

Citeam pe Wikipedia despre Clubul 27, toți muzicienii ăia care au murit la 27 de ani din supradoze sau alte sinucideri și încercam să văd un sens în toată treaba. Iată-l.

Cam în toate societățile tradiționale avem ceea ce s-ar numi un rit de trecere la maturitate. Vorbim despre un eveniment care duce la transformarea copilului egoist și lacom într-un adult care înțelege că toate sunt conectate, că toți suntem unul, un membru util societății, ca să zicem așa.

Evenimentul ăsta, pentru ca să aibă efect, trebuie să fie unul extrem sau măcar să pară a fi extrem: o întâlnire apropiată cu moartea. Metaforic vorbind, copilul moare și în locul lui se naște adultul. Adesea este vorba despre o izolare îndelungată departe de trib sau cosumul diverselor substanțe enteogene.

Poate că într-un fel vorbim despre a învăța cum să mori, despre a face măcar o repetiție înainte de spectacolul final.

În mod tragic, aceste rituri au dispărut sau au devenit atât de diluate încât nu mai au nici un efect. Așadar, ne găsim într-o copilărie perpetuă, egoistă și lacomă, niște puști care se joacă de-a oamenii mari.

Totuși, unii dintre noi simt că-i ceva în neregulă cu situația asta, și încearcă să o remedieze. Dar fără oameni în jur care să te susțină, fără a știi măcar ce dracu încerci să faci, ritul ăsta are mici șanse de reușită.

Să consumi tot felul de droguri prostești, să bei și să conduci cu viteză în mijlocul nopții, să-ți pui un pistol la tâmplă. E clar unde se ajunge uneori. Nașterea este una moartă. O moarte reală, nu una metaforică. Ăștia-s (ne)fericiții membri ai Clubului 27.

Totuși, am bănuiala că unii mai și reușesc, destul de mulți chiar. Sunt de căutat și de tras de limbă. Cred că poveștile lor pot ajuta, dar nu cred să fie suficiente. Poți asculta o viață întreagă povești despre cât e de fain să înoți, și care-s cele mai frumoase tehnici, dar până când nu te arunci odată în apă, nu ai cum să înțelegi.

Diferența dintre capacitatea de izolare și masa termică

Gab — Sun, 18 Mar 2012 10:05:06 +0000

Trebuie să recunosc că până acum făceam confuzie între capacitatea de izolare și masa termică. Adică, eu credeam că sunt cam unul și același lucru. Asta până când blimpyway a explicat aici printr-o analogie foarte faină. Îl citez:

Putem compara o casa cu un lac cu baraj de acumulare. Cantitatea de apa din lac este comparabila cu caldura totala acumulata in casa.

Nivelul apei din lac este analoaga cu temperatura din interiorul casei. Cu cat e mai mare temperatura, cu atat e adunata mai multa caldura in casa. Cu cat e mai ridicat nivelul apei in spatele barajului, cu atat e adunata mai multa apa in lac.

Suprafata lacului e analoaga cu inertia (capacitatea, masa) termica a casei. Daca se poate mari suprafata bazinului de acumulare, pentru acelasi nivel al apei e mai multa apa. In cazul casei, cu cat capacitatea termica e mai mare cu atat stocheaza mai multa caldura, la aceasi temperatura.

Acum:
Casa are pierderi de caldura date de nivelul total de izolare iar barajul are ppierderi de apa datorita unei gauri la baza prin care se scurge apa.

Cu cat e gaura e mai mica (=izolatia casei mai buna), cu atat debitul de apa (=caldura) pierduta e mai mic.

Se observa ca indiferent cat de mare e lacul din spatele barajului (=cantitatea de caldura acumulata in casa), debitul apei (= rata cu care se pierde caldura) nu depinde decat de marimea gaurii (=capacitatea de izolare a casei) si nivelul apei din lac (= temperatura din interior).

Ce efect are un lac cu suprafata (= cladire cu masa termica) mai mare? Are efectul ca nivelul apei (=temperatura) scade mai incet chiar daca gaura e mai mare (=izolatie mai proasta) si debitul cu care curge apa (= se pierde caldura) e mare. Adica pot sa treaca ore bune sa nu sesizam diferenta de nivel. Dar e si nevoie si sa punem la loc mai multa apa (=caldura) pentru a readuce nivelul apei (=temperaturii) la cel initial.

Dar indiferent daca e multa apa in lac (=caldura stocata in casa) sau putina, ca sa mentinem nivelul (=temperatura) acelasi, trebuie sa introducem apa (=caldura) in ritmul in care aceasta se scurge prin gaura din baraj (= capacitatea totala de izolare a casei).

————————-
Deci ca sa rezumam in doua cazuri:
1. Avem doua case una cu masa termica mare, alta cu masa termica mica, dar ambele au acelasi nivel de izolare.
- ca sa mentina o temperatura constanta ambele case vor pierde aceasi cantitate de caldura, deci vor avea nevoie de aceasi cantitate de combustibil ars (de energie consumata) pe zi.
- daca seara se stinge focul, casa cu inertie mare se va raci mai greu deci pana dimineata va fi mai cald in aceasta decat in cealalta.
- avantajul masei termice este ca daca faci focul din cand in cand, variatia de temperatura este destul de mica
- dezavantajul este ca se si incalzeste foarte greu, deci necesita soba de putere mai mare pentru a ridica temperatura dupa o perioada mai lunga.

2. Avem doua case cu aceasi masa termica, dar cu nivele de termoizolare diferite, una este f.bine izolata alta de doua ori mai slaba termoizolatia.
- ca sa mentina aceasi temperatura in interior, casa cu nivelul de izolatie mai slab va consuma dublu de energie (sau combustibil) pe zi.
- cand se stinge focul temperatura va scadea de doua ori mai rapid in casa mai slab termoizolata. Se observa ca o izolatie cat mai buna nu numai ca reduce consumul de combustibil dar are si efect asemanator cu al masei termice sporite – caldura tinde sa se mentina pe perioada mai lunga.
- dar cand e nevoie sa fie incalzita o casa rece, cea cu masa termica mica si izolatie ridicata se va incalzi mai rapid.

Concluzii (partiale desigur):
- cu cat e mai bun nivelul de izolare al unei cladiri, cu atat e mai mic consumul de energie, indiferent de masa termica.
- cu cat e mai mare masa termica cu atat raceste/incalzeste mai greu si se poate incalzi mai rar (dar mai intens) cladirea.

La stiri

Gab — Tue, 06 Mar 2012 12:39:42 +0000

“Primavara si iarna inca se lupta pe teritoriul tarii noastre.”

De ce nu: “Primavara si iarna inca danseaza pe teritoriul tarii noastre”?

Te face sa te intrebi daca mass media doar raporteaza violenta din jur sau o mai si genereaza.

Adio Google!

Gab — Tue, 28 Feb 2012 20:53:32 +0000

Ce de coincidențe…

SOPA/PIPA deodată cu ACTA deodată cu schimbarea politicii de confidențialitate a Google deodată cu închiderea Scroogle. Evenimentele chiar par să se precipite.

Eu începând de astăzi nu mai folosesc Google pentru căutări, și sfătuiesc pe toată lumea să facă la fel.

Recomand DuckDuckGo.

Actualizare 18 martie.

Am mai găsit un motor de căutare bun: Start Page.

Suferința

Gab — Wed, 15 Feb 2012 11:18:53 +0000

Scriu articolul ăsta ca și comentariu la ultimul articol al Irinei despre suferința copiilor din Glodeanu, folosită cu iscusință de un preot din sat și de o jurnalistă de mass media.

Oare cât suntem de siguri că suferința este un lucru rău care trebuie eliminat din viața noastră și a tuturor?

Oare să fie asta bătălia finală din războiul împotriva răului?