Despre mine

Sunt un mamifer din specia Homo Sapiens şi mi se spune Gabriel Berzescu, sau pe scurt Gab. Am apărut într-un colţ al galaxiei pe care noi o numim Calea Lactee, pe a treia planetă telurică ce orbitează în jurul stelei pe care o numim Soare. Locuiesc într-o diviziune teritorială pe nume România, într-o aglomeraţie de indivizi numită Timişoara.

Pentru a mă localiza şi temporal, trebuie să menţionez că oamenii culturii mele obişnuiesc să numere anii începând de la naşterea unui individ pe nume Isus, iar eu m-am născut cu 1983 de ani mai târziu decât el.

Scurt CV:

• 1983 — 1986: nu țin minte să fi făcut mare lucru
• 1986 — 1990: patru ani de grădiniță, la Lugoj
• 1990 — 1994: școala primară, la Lugoj
• 1994 — 1998: școala generală, la Lugoj
• 1998 — 2002: Liceul Hașdeu, la Lugoj
• 2002 — 2008: facultate, la Timișoara
• 2008 — 2010: dezvoltare web, la Timișoara

Maşina mea este o bicicletă, iar pe distanţe mari, când sunt singur, îmi place să merg cu autostopul. Când nu sunt singur, de obicei se întamplă ca unul dintre noi să aibă maşină.

Nu îmi plac manelele şi telenovelele, piţipoancele şi cocalarii, politicienii şi poliţistii. Pentru cei care fac parte din vreo categorie mai sus menţionată, să ştiţi ca nu îmi place nici fotbalul, deci sunt un ciudat :) bine?

Nu am televizor şi nici nu vreau să am.

Telefonul meu mobil are ecran alb-negru. Nu-mi trebuie unul scump. Vreau să pot arunca cu el după oameni în caz de nevoie.

Pe scurt, perspectiva mea asupra lumii:

În cultura noastră se spune că această lume există pentru om şi că destinul omului este să o conducă. Din contră, eu spun că această lume nu există pentru nici o specie anume.

La fel cum, atunci când au apărut, meduzele nu au fost produsul suprem al evoluţiei, nici omul nu este produsul suprem al evoluţiei. Nici o specie nu este vreodată produsul suprem al evoluţiei.

Lumea nu aparţine omului, ci omul aparţine lumii. Toată distrugerea pe care a cauzat-o civilizaţia noastră se datorează acestei perspective antropocentrice.

Contrar antropocentrismului, defapt omul nu este separat de toate celelalte aspecte ale realităţii, el nu este deasupra tuturor celorlalte aspecte ale realităţii.

Aduc veşti bune: omul nu este defect, doar cultura noastră este.

Aduc veşti şi mai bune: din cauză că această cultură e atât de defectă, ea a ajuns în pragul colapsului. Au loc mari schimbări, trăim vremuri interesante.