Din cauza unor evenimente neprevăzute, și după îndelungi dezbateri prin e-mail, ne-am hotărât să amânăm întâlnirea cu o săptămână.
Așadar, detaliile finale sunt după cum urmează:
Dacă mai e cineva care vrea să vină, să lase comentariu și va primi numerele noastre de telefon prin e-mail.
Tot am vorbit despre ea, în sfârșit o anunțăm.
Citiți totul despre ea pe blog-ul Irinei.
Pe scurt:
| Dialogul este colaborativ: cele două părți lucrează împreună pentru a realiza o înțelegere comună a subiectului. | Dezbaterea este confruntațională: cele două părți sunt în opoziție și fiecare încearcă să dovedească faptul că cealaltă greșește. |
| Într-un dialog, scopul este găsirea unei baze comune. | Într-o dezbatere, scopul este să ieși învingător. |
| În dialog, asculți cealaltă parte pentru a înțelege, pentru a explora subiectul și pentru a găsi puncte de vedere comune. | În dezbatere, asculți cealaltă parte pentru a găsi greșeli pe care să le folosești în a crea contraargumente. |
| Dialogul lărgește și poate schimba perspectiva participanților. | Dezbaterea întărește punctul de vedere al participanților. |
| Dialogul scoate la iveală presupuneri pentru a fi evaluate din nou. | Dezbaterea apără presupunerile considerându-le adevăruri. |
| Dialogul duce la introspecție asupra propriului tău punct de vedere. | Dezbaterea duce la critica celeilalte poziții. |
| Dialogul oferă posibilitatea găsirii unei soluții mai bune decât oricare din cele inițiale. | Dezbaterea apără poziția ta ca fiind cea mai bună soluție și exclude toate celelalte soluții. |
| Dialogul creează o atitudine de deschidere la minte: o deschidere la posibilitatea că greșești și o deschidere la schimbare. | Dezbaterea creează o închidere la minte, o ambiție să ai dreptate. |
| Într-un dialog, oferi ideile tale cele mai bune știind că prin participarea celorlalți ele vor fi îmbunătățite și nu distruse. | Într-o dezbatere, oferi ideile tale cele mai bune și le aperi de atacuri pentru a dovedi că sunt corecte. |
| Dialogul necesită o suspendare temporară a propriilor credințe. | Dezbaterea presupune a te scufunda cu totul în credințele tale. |
| În dialog se caută o bază comună. | În dezbatere se caută cele mai mari diferențe. |
| În dialog se caută punctele forte ale celeilalte poziții. | În dezbatere se caută defectele și slăbiciunile celeilalte poziții. |
| Dialogul presupune că fiecare deține câte o parte din răspuns și că împreună, mai multe părți pot fi asamblate într-o soluție funcțională. | Dezbaterea presupune că există un răspuns corect și că cineva îl are. |
| Dialogul rămâne cu finalul deschis. | Dezbaterea implică o concluzie. |
De aici.
Pentru cei care se întreabă ce-am făcut astea două săptămâni:
Mai un scurt articol înainte de vacanță.
Înainte de a începe criza economică, au existat o serie de economiști care ne-au avertizat că așa ceva se va întâmpla. Mass Media i-a contrazis și i-a ridiculizat, de exemplu numindu-l pe unul dintre ei Doctor Doom, și așa mai departe.
Acum, aceiași economiști ne avertizează că suntem în pragul unui colaps al sistemului economic. Din nou, Mass Media îi contazice și îi ridiculizează, dar cu ceva mai multă reticență.
Pe care dinte ei ești dispus să pui pariu?
Pentru o listă a lor, puteți citi articole de pe blogul lui Flavian. Poate că dacă vede articolul ăsta, o să lase chiar el un comentariu cu o scurtă listă a lor :)
Voi lipsi două săptămâni, deci nu vă speriați dacă nu mai răspund la mesaje e-mail sau alte forme de comunicare de pe Internet.
Nu voi avea nici semnal la telefon, dar cei apropiați știu un număr de fix la care pot fi contactat :)
V-am țucat!
De multă vreme tot mă gândesc să scriu un articol critic la adresa bloggerilor profesioniști, ca să spun așa, cei pe care probabil că îi vezi tot timpul la BlogMeet, TweetMeet și alte YuppieMeet-uri.
Dar nu știam exact ce anume îmi displace la ei. Asta până acum câteva zile, când am vizionat recenta prezentare a lui Matt Mullenweg la WordCamp San Francisco.
Subiectul prezentării era noua versiune de WordPress (3.0), dar ce mi-a rămas mie în minte a fost că la un moment dat a descris blogging-ul ca fiind un mijloc pentru a atinge diverse scopuri (a means to an end), și nu un scop în sine. La fel ca și vorbitul, scrisul sau utilizarea calculatorului.
Problema mea cu acești bloggeri este că ei ignoră complet treaba asta. Scriu fără nici un scop, înșirând la nesfârșit toate banalitățile lor insipide.
Nu mă interesează că ai fost la București, nu mă interesează că ți-ai scos un dinte, nu mă interesează că ai fost la concertul păcii, nu mă intersează că ai găsit o poză haioasă pe net, nu mă interesează că plângi în baie, nu mă interesează ce-ai vorbit cu taximetristul, și mai puțin decât orice mă interesează articolele voastre despre blogging.
Și fiindcă nu mă interesează, desigur, nici nu le citesc. Singura problemă e că, din cauză că am și eu acest mic site pe care mai scriu din când în când, am ajuns să fiu asociat cu adunătura asta.
Poate că așa, fără să-mi dau seama, am găsit răspuns și la o întrebare care mă preocupă de ceva vreme: de ce anume nu prea mai am chef să scriu pe aici.
După câte se pare, nu prea mai am nici un scop pentru care să scriu. Când l-am pornit, am făcut-o în principal pentru a face propagandă împotriva culturii noaste antropocentrice și dominată de mania controlului.
În timp, am observat că nu am foarte mult succes cu propaganda, dar în schimb am aflat că un mare beneficiu adus de blogging este faptul că ajungi să cunoști oameni cu interese similare. Ne-am atras ca niste magneți, iar acum citesc în mod frecvent câteva bloguri în așa fel în cât pot spune că știu cam tot ce mișcă în România legat de interesele mele.
Problema e că acum am ajuns într-o perioadă a vieții în care a vorbi nu mai pare suficient, și simt tot mai mult nevoia de a face. De a face ceva încât să trăiesc din ce în ce mai mult în concordanță cu prespectiva mea asupra vieții.
Și când vine vorba de trăit, asta nu poți face cu amici din București sau Brașov, oricât de similare ar fi perspectivele noastre asupra vieții. Pe Internet poți face multe, dar nu poți trăi. Așadar, interesul meu a început să alunce spre sfera locală, și am găsit o mână de oameni cu adevărat faini.
Concluzia? Nu știu dacă am una. Cred că singurul scop care mai rămâne pentru situl ăsta e să mai anunț din când în când reușitele mele în a mă îndepărta tot mai mult de sistemul actual și de a construi ceva nou. Vreau să știe și alții despre ce posibilități există.
Ce pot spune deocamdată este că sunt “persoană fără venituri” și mă descurc de minune. Detalii vor urma pe parcurs.
Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țăranești sau pe scurt ASAT este un parteneriat între producător și consumatori. În loc să-ți iei legume din supermarket aduse din Spania, le iei chiar de la producătorul din Belinț. Mergi la el în vizită, îți place ce vezi, plătești o sumă în avans, și în fiecare săptămână primești (în Timișoara) un coș de produse locale și sănătoase.
Ce poate fi mai fain decât asta? Dacă locuiți în Timișoara și sunteți interesați ar fi bine să vă grăbiți pentru că perioada de înscriere se termină la sfârșitul lui aprilie, și se pare că mai sunt doar vreo 30 de locuri.
Pentru mai multe detalii, puteți vizita blogurile asat.ecosapiens.ro și asat-timisoara.blogspot.com. Dacă mai vreţi să vă documentaţi, în limba engleză treaba se cheamă Community-supported agriculture.
P.S. Nu vă lăsați păcăliți de asat.ro din București. Este mai degrabă o înșelătorie, pentru că nu are nici o legătură cu ceea ce povestesc eu aici, este doar un magazin online de legume.
Vorbeam acum ceva vreme cu un prieten despre realități virtuale gen World of Warcraft, și mă gândeam să vă povestesc din ideile ce s-au vehiculat.
Am plecat de la părerea mea cum că realităţile virtuale sunt nasoale tocmai din cauza asta: pentru că sunt virtuale, că nu sunt reale. De ce să-ţi pierzi vremea şi energia pe ceva ce nu e real?
Dar nu după mult timp am ajuns la cuncluzia că World of Warcraft este real, face parte din realitate, este construit din niște biți cât se poate de reali. La fel de reali cât sunt biții din calculatoarele băncilor, care determină dacă poți să îți cumperi o vilă sau nu. Cred că nimeni nu spune despre banii aflați în conturile bancare că sunt virtuali (sau cel puţin nu încă).
Dar totuşi, care e problema cu jocurile astea? Pentru că simţeam foarte clar o problemă acolo. Irina a venit cu o idee. Problema ar putea fi că sunt nişte surogate. Oare ar fi rezonabil să generalizăm în a spune că orice surogat e mai nasol decât chestia pe care o înlocuiește? Avem contraexemple?
Impresii întâlnire
Impresiile mele sunt cel puțin pozitive. Oameni foarte faini, exact așa cum mă așteptam.
Ne-am adunat între 6 și 10 persoane (în funcție de zi). Am stat la foc, ne-am cunoscut, am povestit despre tot felul de lucruri, de la permacultură la downshifting la colaps.
Și ne-am gândit să ne mai întâlnim. Poate facem din asta un eveniment anual.
Idei pentru la anul:
Pe scurt: mai mult timp, mai sus pe munte, mai multa lume :)