Prin cultura noastră pluteşte ideea cum că oamenii aparţin unei categorii de fiinţe complet separate de restul comunităţii vii, o idee care nu numai că este în mod evident greşită, ci este şi extrem de periculoasă.
Este foarte periculoasă deoarece, stăpâniţi de iluzia că suntem separaţi şi putem trăi independent de restul comunităţii vii, că nu facem parte din marea reţea a vieţii, vom încerca să distrugem toată viaţa ce nu ne foloseşte în mod direct, exact cum facem acum, iar asta în cele din urmă nu are cum să ducă decât la propria noastră distrugere.
În strânsă legătură cu asta este conceptul de natură, un alt produs al culturii noastre. Ecologiştii hotărâţi să trezească emoţie îi spun uneori Mama Natură, cea care ne-a dat naştere. “Salvaţi Mama Natură,” se zice. Şi chiar în timp ce spun asta, ei dau dovadă că sunt de acord cu una dintre cele mai dăunătoare idei în existenţă: că oamenii aparţin unei categorii de fiinţe complet separate de restul comunităţii vii.
Extincţia vidrei de mare nu e tristă pentru că natura va suferi, ci e tristă şi periculoasă pentru că noi vom suferi, noi adică noi fiinţele vii, inclusiv oamenii. Ideile pe care le circul aici sunt strâns legate de ecologia profundă, poate că vreţi să citiţi mai mult.
În contrast cu ecologia profundă apare antropocentrismul, credinţa că oamenii sunt centrul Universului, şi că trebuie consideraţi a fi separaţi şi deasupra tuturor celorlalte aspecte ale realităţii. Prin urmare, lumea există pentru om, şi aparţine omului.
Un vraci şi învăţător Lakota spunea la un moment dat, arătând spre un gândac de pe jos: “Dacă nu era gândacul ăsta, nici eu n-aş fi existat.” Pe de altă parte, civilizaţia noastră se pare că a pierdut toate astea, şi în schimb preferăm să trăim înstrăinaţi şi izolaţi de extraordinara noastră unicitate.
Şi trebuie să subliniez că eu nu spun nimic legat de teoria sălbaticului nobil, teoria care spune că a trăi “aproape de natură” te face să fii cumva moral superior, un fel de sfânt ecologist. Spun doar că în cultura noastră există nişte idei dăunătoare pentru viaţă în general, idei de care am putea foarte bine să ne debarasăm fără să pierdem ceva, şi chiar am avea de câştigat.
Şi o veste foarte bună pentru final: cu puţină atenţie se poate observa cum idei de genul ecologiei profunde prind din ce în ce mai mult rădăcini.
Oameni care au schimbat lumea?
Am citit eu mai demult o treabă şi nu mai reuşesc să o găsesc. Dacă ar putea cineva să-mi dea un link ar fi grozav.
Teoria era că toate personalităţile istoriei nu sunt defapt atât de importante pe cât le credem noi a fi. Că Isus şi Marx şi James Watt n-au făcut defapt treaba singuri. Fiecare a avut o masă de susţinători în jur, şi o lungă linie de precursori în spate. Cu alte cuvinte, s-ar putea spune că toate aceste personalităţi sunt mai mult sau mai puţin un produs al spiritului vremii în care trăiau, şi poate că dacă s-ar fi întâmplat să nu existe, în locul fiecăruia ar fi fost altcineva cam cu acelaşi rol în istorie.
Spre exemplu, Isus a construit pe baze abrahamice, la fel ca şi Mahomed.
James Watt, în 1763, doar a adus îmbunătăţiri unui motor proiectat în 1712 de către Thomas Newcomen, care doar a adus îmbunătăţiri unui motor proiectat în 1702 de Thomas Savery, care mai mult ca sigur ştia de motorul descris în 1663 de Edward Somerset, care era doar o variaţiune a fântânii cu aburi inventată de către Salomon de Caus în 1615, care semăna foarte mult cu un dispozitiv descris cu 14 ani mai devreme de Giambattista della Porta, care a fost după câte se pare primul ce a adus îmbunătăţiri eolipilei lui Heron din Alexandria, din primul secol al erei noastre.