Că suntem într-o perioadă de tranziție nu mai poate nega nimeni. Nu știm sigur ce va urma, dar știm cu siguranță că varianta „înapoi la normalitate” nu mai există. Paradigma creșterii infinite s-a lovit de un zid destul de implacabil: trăim pe o planetă finită, și alte planete nu am apucat să colonizăm.
Există tot mai multe voci care propun pentru viitor o economie a cadoului, iar eu m-am alăturat lor. Și nu numai cu vorba dar și cu fapta.
Prin urmare, mă găsesc uneori implicat în activități utile pentru alții, activități pentru care „în mod normal” aș putea cere bani, sau pe care le-aș putea înlocui cu activități pe care să pot cere bani.
Problema este că tranziția este încă în curs de desfășurare, prin urmare banii încă sunt necesari și îmi sunt necesari. Pentru mine, situația e destul de fericită, din cauză că multe dintre lucrurile pe care alții le plătesc, eu le obțin gratuit sau mult mai ieftin. Totuși, nevoia constantă de ceva bani persistă.
Soluția stă în conceptul de donație, un cadou în bani.
A doua problemă este că nu prea primesc donații. Asta ar putea fi din cauză că lumea nu știe că am nevoie. În plus, oamenii sunt mai înclinați să ofere cadouri sub orice altă formă decât în bani. Simțim cu toții că există ceva profund în neregulă cu banii.
A doua soluție este să anunț lumea că am nevoie. O nevoie constantă, chiar.
Aș mai adăuga că nu mă aștept la donații de la persoane în aceeași situație cu mine (care nu au de unde), și nu mă aștept la donații nici de la vreun miliardar din Japonia, dar dacă aș avea un prieten sau un cunoscut miliardar, care în plus mai îmi și este recunoscător pentru ceva, nu m-ar deranja una sau mai multe donații din direcția respectivă.
Acest articol este echivalentul virtual al cutiei de donații amplasate în toaletă. Cu toate astea, accept donați și de la distanță, prin poștă, PayPal, sau orice altă metodă.
11 Comentarii
Eu ma gandeam la niste reclame, sau ceva carti de pe amazon :)
De fapt toate blogurile – mai ales cele “anarhiste”, ar putea avea reclame, pe poti face click – ca si cum ai zice “salut” :) Intelegand ideea existentei reclamei acolo. Da, banii inca exista.
Si daca sistemul ne da bani pentru asta, treaba lui, de cumparat – sa mai astepte.
Hm. Mulțam de sugestie, dar nu știu dacă o voi aplica.
În primul rând, ca să scot mai mult de câțiva cenți din reclame aș avea nevoie de mult mai mult trafic decât acum.
Și să fac bani din bloguit chiar nu-i o chestie pe care să mă văd a o face în viitor, mai ales că în ultima vreme am avut tot mai puțină poftă de scris.
Și nici nu prea cred că aș vrea să fac reclamă pe bani la ceva. Asta nu prea face parte din economia cadoului: „eu îți fac reclamă – tu îmi dai bani”.
Nu prea caut sugestii despre ce aș putea face pentru bani. Știu că există destul de multe variante.
Aici http://cryptogon.com/, e unu din SUA, s-a insurat si s-a mutat la nevasta in Noua Zeelanda. Sa scape de sistem, self suficient, etc. Jos are o lista cu ce donatii a primit.
Si nu face mare lucru, arunca niste linkuri. Pe care eu le gasesc inainte, daca ma uit pe goodlike productions de ex. Dar e la moda – viziunea pe care o arata. Cu care nu mai sunt de acord, noi cream realitatea, asa ca l-am scos din lista :)
Da, știu că unii fac bani din blogging, dar cum am mai zis, nu caut sugestii despre cum să fac bani.
Doar solicit donații, din moment ce adesea am activități utile pentru diverse persoane.
E greu de trecut printre coarnele acestei probleme. O soluţie ar fi fost dacă aveai ceva bani puşi de-oparte. La ţară nu-ţi trebuiesc aşa mulţi bani şi probabil cu câteva mii de euro te-ai fi descurcat un an doi. Dar presupun că nu e cazul să ai aceşti bani.
O altă posibilitate este că dacă tot sunteţi acolo o mini comunitate să vă ajutaţi între voi pe cât posibil. La ţară în principal ce costă este electricitatea, internet-ul şi combustibilul de încălzire, probabil lemnul. Aţi făcut un calcul cam care este bugetul minim ( în bani ) de care aveţi nevoie lunar?
Tot acolo în comunitate poate o puteţi pune de-o monedă locală şi-i mai cooptaţi şi pe cei din împrejurimi. Ştiu că pe termen scurt treaba asta nu prea merge dar pe mediu lung poate o ia din loc.
O altă posibilitate este freelancing-ul, la care probabil te-ai gândit. Cu cunoştinţele tale de web dev probabil că n-ar fi greu să mai prinzi câte-un proiecţel. Nici pe mine nu mă încântă ideea cu freelancing-ul dar dacă chiar n-aş avea de ales probabil că mi-aş reevalua atitudinnea puţin..
Merci de idei, X.
Cheltuielile sunt într-adevăr mici, dar bani puși de-oparte, după cum bine ai presupus, nu există.
De ajutat ne ajutăm între noi pe cât posibil. Un calcul al bugetului minim am făcut, dar observ că este cam tabu să vorbești despre de-astea în public, așa că evit.
La o monedă locală e posibil să mă mai gândesc. Treaba-i că multe dintre chestiile pentru care avem nevoie de bani nu sunt locale.
Salut Gab. Apreciez spiritul a ceea ce vrei să realizezi – o comunitate auto-suficientă, sustenabilă, undeva unde este calm și liniște (mai ales asta îmi lipsește). Eu personal n-aș avea curajul decât poate dacă aș avea și un puț de petrol în curte.
E greu să ai același nivel de trai cu o economie care nu se bazează pe energie fosilă și nici nu este la scară mare. Am analizat o dată varianta să țin un curs Linux pt. PHP-iști pentru cineva și am constatat că pur și simplu sunt prea scump, cei care fac asta pe bandă au preț mai mic decât câștigul meu orar net obișnuit.
Relativ la bani, mi se pare un pic ironică situația, deși cred că nu se vede la fel și din perspectiva cuiva în situație…
Dacă te gândești bine, sistemul cu daruri contra favoruri trebuie să aibe și el un mod de a ține socoteala cine are un capital și cine “a rămas dator”. De ce n-ar fi banii fiat un astfel de răboj ? Ai inflație și la favoruri, încep să se devalorizeze imediat ce le-ai făcut, prin uitare ;)
Sper să-ți fie bine, să ne mai ții la curent cu evoluția, indiferent de direcția pe care o alegi.
Salut Mihai,
Mulțam de feedback.
O economie locală a cadoului, nu cred că ar fi cel mai bine caracterizată prin „daruri contra favoruri”. Adesea e „pay it forward”.
Gândește-te la o famile sau la un cerc de prieteni. Nu cred că trebuie să țină cineva socoteala cât a dat cui. Adică, cel puțin în cercul meu de prieteni nu e așa.
(Eu am încercat să extind comportamentul ăsta și într-un cerc mai larg decât cel de prieteni, oferind mai întâi, pentru că așa e frumos.)
E suficient să te simți legat de restul și să îi ajuți cănd au nevoie. Dar și să anunți când ai nevoie de ajutor. Asta am făcut eu acum.
Am vrut să văd dacă asta va remedia cumva problema. În caz că nu, mă voi uita la alte abordări.
Mi-a plăcut filmul „Pay it forward”. Sunt încă sceptic că sistemul acesta poate funcționa ca economie de bază într-o comunitate mare. Eu sunt în general mai precaut decât e nevoie, sper că și în cazul ăsta, deci îți doresc succes !
Multumesc de urare!
Eu nici nu incerc sa fac sa functioneze treaba la scara mare, ci doar la scara mica. Dar poate ca inca nu e momentul nici macar pentru asta.
Inca analizez chestiunea.