De multă vreme tot mă gândesc să scriu un articol critic la adresa bloggerilor profesioniști, ca să spun așa, cei pe care probabil că îi vezi tot timpul la BlogMeet, TweetMeet și alte YuppieMeet-uri.
Dar nu știam exact ce anume îmi displace la ei. Asta până acum câteva zile, când am vizionat recenta prezentare a lui Matt Mullenweg la WordCamp San Francisco.
Subiectul prezentării era noua versiune de WordPress (3.0), dar ce mi-a rămas mie în minte a fost că la un moment dat a descris blogging-ul ca fiind un mijloc pentru a atinge diverse scopuri (a means to an end), și nu un scop în sine. La fel ca și vorbitul, scrisul sau utilizarea calculatorului.
Problema mea cu acești bloggeri este că ei ignoră complet treaba asta. Scriu fără nici un scop, înșirând la nesfârșit toate banalitățile lor insipide.
Nu mă interesează că ai fost la București, nu mă interesează că ți-ai scos un dinte, nu mă interesează că ai fost la concertul păcii, nu mă intersează că ai găsit o poză haioasă pe net, nu mă interesează că plângi în baie, nu mă interesează ce-ai vorbit cu taximetristul, și mai puțin decât orice mă interesează articolele voastre despre blogging.
Și fiindcă nu mă interesează, desigur, nici nu le citesc. Singura problemă e că, din cauză că am și eu acest mic site pe care mai scriu din când în când, am ajuns să fiu asociat cu adunătura asta.
Partea a doua
Poate că așa, fără să-mi dau seama, am găsit răspuns și la o întrebare care mă preocupă de ceva vreme: de ce anume nu prea mai am chef să scriu pe aici.
După câte se pare, nu prea mai am nici un scop pentru care să scriu. Când l-am pornit, am făcut-o în principal pentru a face propagandă împotriva culturii noaste antropocentrice și dominată de mania controlului.
În timp, am observat că nu am foarte mult succes cu propaganda, dar în schimb am aflat că un mare beneficiu adus de blogging este faptul că ajungi să cunoști oameni cu interese similare. Ne-am atras ca niste magneți, iar acum citesc în mod frecvent câteva bloguri în așa fel în cât pot spune că știu cam tot ce mișcă în România legat de interesele mele.
Problema e că acum am ajuns într-o perioadă a vieții în care a vorbi nu mai pare suficient, și simt tot mai mult nevoia de a face. De a face ceva încât să trăiesc din ce în ce mai mult în concordanță cu prespectiva mea asupra vieții.
Și când vine vorba de trăit, asta nu poți face cu amici din București sau Brașov, oricât de similare ar fi perspectivele noastre asupra vieții. Pe Internet poți face multe, dar nu poți trăi. Așadar, interesul meu a început să alunce spre sfera locală, și am găsit o mână de oameni cu adevărat faini.
Concluzia? Nu știu dacă am una. Cred că singurul scop care mai rămâne pentru situl ăsta e să mai anunț din când în când reușitele mele în a mă îndepărta tot mai mult de sistemul actual și de a construi ceva nou. Vreau să știe și alții despre ce posibilități există.
Ce pot spune deocamdată este că sunt “persoană fără venituri” și mă descurc de minune. Detalii vor urma pe parcurs.
14 Comentarii
Pai 170 de miliarde de galaxii a cate 10 – 130 miliarde de stele asa cum e si soarele nostru, au fost create de dumnezeu ca sa traim noi oamenii pe aceasta planeta obscura. Cum dracu sa nu fii antropocentrist?
:)) Da, clar că antropocentrismul stă la baza religiilor civilizaţiei nostre. Doar e doctrina noastră fundamentală.
A trecut atat timp de cand n-am mai comentat pe un blog ca nici nu stiu ce sa zic.
Doar ca sunt foarte interesat de chestia cu “persoana fara venituri”. :D
Si o sa citesc in vacanta asta The Ascent of Humanity.
Păi, eu îţi mulţumesc pentru comentariu.
Da, din punct de vedere legal, sunt “persoană fără venituri”, asta-i sigur :)
The Ascent of Humanity e super. Dacă ai vreme ar fi fain să citeşti toate capitolele la rând, cu toate că e atât de lungă… Unii citesc pe sărite câte un capitol care-i interesează, dar aşa nu intri în film foarte fain.
Hehe.. felicitări pentru isprava de a a deveni “legal o personă fără venituri” ;)
În ceea ce priveşte scrisul nu cred că e cazul să renunţi total, ci doar să scrii când îţi vine. Dacă nu-ţi mai vine asta e, e ok şi aşa însă nu renunţa doar pentru că ai putea fi asemuit cu cei care scriu doar de dragul de a scrie.
Mai e şi o altă categorie de “bloggeri”, cei care şi-au făcut o profesie din a scrie şi se screm să facă norma, ca să facă şi ei un ban.
Cred că ambele categorii, cei care scriu stupiditaţi precum şi ăştia care se forţează nu fac decât să polueze spaţiul virtual cu tot felul de bazaconii, dar asta e.
Părerea mea este că e bine să rămâi autentic faţă de ceea ce simţi şi crezi, şi când ţi se pare că ai ceva de spus fă-o. E bine să scrii, doar să nu întreci măsura.
Mulţam de încurajare. Da, în mod sigur o să continui să scriu (chiar dacă ceva mai rar)… doar că în ultima vreme nu prea mai am chef.
Foarte cool, Gab, sa vii cu detalii atunci ca is chiar curioasa :). Toate bune.
Mulțumesc. Da, o să vă țin la curent, nici o grijă :)
sunt perfect de acord cu tine, Gab, in ceea ce priveste intrunirile bloggerilor. Problema este ca imprumutam (importam) prea des moda vestica. intr-un fel, as indrazni sa afirm ca a avea un blog poate fi rezultatul unei crize de comunicare interpersonale, la fel cum ar putea insemna o imbunatatire a acestei comunicari.
Păi, eu personal nu am avut neplăcerea să particip la astfel de întâlniri, dar din câte am înțeles bloggerii ăștia nu-s chiar foarte pricepuți la a comunica față în față…
Cu toate că și eu mă consider mai degrabă introvertit. Cel puțin cu persoanele necunoscute sau cu care nu prea am mare lucru în comun. Nu prea mă pricep la small talk, dar totuși cred că nu asta înseamă a comunica bine.
Bat câmpii :)
astept sa revin in tara la anu’ si facem cumva sa ne intalnim off-line :-) ma bucur ca scrii si ca ne-am conectat.
in rest, “e bine sa spui ceva doar daca simti ca poti imbunatati tacerea”, dupa cum spunea un maestru zen…
Fain că vă întoarceţi. Sigur ieşim atunci la o bere :)
Auzi, voi de unde sunteţi de loc?
Inteleg ceea ce spui apropo de inspiratie, chef de scris si scopul unui blog. Ziceam si pe la mine inainte sa plec in vacanta ca se pare ca sunt multe persoane care simt astfel in ultimele 2-3 luni. O fi ceva in aer… :)
Mda, treburile astea din aer circulă cum nici nu te-ai aștepta…
Oricum, cert e că un loc independent unde să poți rapid face public ce vrei tu rămâne întotdeauna ceva util.