
Din colecția A People’s History of the United States, a lui Howard Zinn (a murit la 87 de ani, în timp ce înota), preluat de la Pai Mei.
“Observand un schimb de prizonieri intre Iroquois si francezi in partea de sus a statului New York in 1699, Cadwallader Colden spune: “desi s-au facut toate eforturile posibile pentru a-i aduce acasa pe francezi, care erau prizonieri ai celor Cinci Natiuni, si aveau libertate totala de la indieni, putini au putut fi convinsi sa se intoarca.” El trebuie sa admita ca aceasta nu este doar o reflectie a calitatii vietii colonistilor francezi, “deoarece englezii au avut aceleasi dificultati” in a-i convinge pe ai lor sa vina acasa, in ciuda superioritatii modului de viata englez.
“Nici argumentele, nici tratatele, nici lacrimile prietenilor si rudelor nu i-au putut convinge pe multi dintre ei sa-si paraseasca noii prieteni indieni; cativa dintre ei pe care rudele i-au convins sa vina acasa, in scurt timp s-au saturat de modul nostru de viata si au fugit din nou la indieni, si au trait intre ei pana la sfarsitul vietii. Pe de alta parte, copii indieni au fost educati intre englezi, imbracati si invatati, dar, cred ca nu este nici macar un singur caz, cand unul dintre acestia, dupa ce au fost liberi sa revina intre ai lor, sa fi ramas cu englezii, ci s-au intors la popoarele lor, si au indragit modul indian de viata, la fel ca si cei care nu cunosteau nimic despre modul civilizat de viata. Si, autorul conclude, ca cea ce s-a intamplat in cazul acestui schimb de prizonieri, “a fost adevarat si in multe alte ocazii”.
Benjamin Franklin e si mai direct: “Cand un copil indian este crescut in civilizatia albilor, remarca el, civilizatia intr-un fel nu se lipeste, si la prima ocazie el se va intoarce la rudele lui rosii, de unde nu mai exista nici o speranta de a-l recupera. Dar cand albi de orice sex au fost luati prizonieri de tineri de catre indieni, si au trait o vreme printre ei, desi rascumparati de catre prietenii lor si tratati cu toata grija pentru a-i face sa ramana intre englezi, in scurt timp sunt dezgustati de modul nostru de viata, si eforturile necesare pentru a-l mentine, si se folosesc de prima oportunitate pentru a fugi din nou in padure, de unde nu mai pot fi adusi inapoi.
Erau intotdeauna marile paduri, si viata care putea fi traita acolo era dupa cum admite Crevecoeur, “captivanta”, poate chiar superioara vietii cu care se mandreau europenii transplatati. Deoarece, dupa cum se stia spre amuzamentul multora: “mii de europeni sunt indieni, si nu avem nici un exemplu al unuia dintre acesti aborigeni care sa fi devenit european de buna voie!”



7 Comentarii
Ms de propaganda :)
Păi, na… mi-a plăcut :)
Legat de treaba cu intoarcerea in padure, un film foarte dragut ce dezbate relatia civilizatie-primitivism intr-o nota aparent relaxata si comica e Human Nature (http://www.imdb.com/title/tt0219822/) scris de Charlie Kaufman.
“Puff: Mother…
Puff’s Mother: Yes, Derek?
Puff: It’s a pleasure to meet you mother, but I’m an ape, like dad was, and I have to go back into the woods now… forever. “
Parcă l-am văzut…
Human Nature… Am scris nițel aici despre filmul ăla și ce-am avut de comentat :)
Si daca simti (cateodata) ca esti luat prizonier de niste salbatici chiar acolo unde te-ai nascut si ai crescut, ce ai putea sa faci? :-) Unde gasesti un trib care sa te salveze?
Trebuie doar să fi atent în jur, poate că un trib e chiar mai aproape decât te-ai aştepta :)