Ce se întâmplă dacă timp de o vreme mănânci mai puţină hrană decât ai nevoie pentru a supravieţui? Toată lumea ştie: perzi din greutate. Dacă asta durează pentru o perioadă suficient de lungă de timp, pierzi din greutate până ajungi doar piele şi os, iar apoi mori.
Termodinamic privind problema, hrana pe care o consumăm este transformată în energie, care ne permite să trăim. Energia respectivă este obținută prin arderi la nivel celular, iar combustibilul este hrana consumată.
Din cauza asta, energia hranei se măsoară în calorii, o kilocalorie reprezentând cantitatea de energie necesară pentru a mări cu un grad Celsius temperatura unui litru de apă.
Un bărbat consumă aproximativ 2500 kcal/zi, iar o femeie 2000 kcal/zi. Se poate observa că asta înseamnă destul de mult. E cantitatea de energie pe care ai consuma-o ca să aduci la fierbere 25 sau 20 de litri de apă care inițial era bocnă.
Hrana care conține cea mai multă energie este slănina, ea are 9 kcal/gram, deci pentru a supraviețui ai nevoie să consumi zilnic minim 222 grame de hrană (2000/9). Asta înseamnă minim 81 de kilograme de hrană pe an.
Buuun, acum să încep cu aberațiile.
Să luăm în considerare întreaga biosferă a planetei, și să luăm în considerare un om care reprezintă o porțiune din biosfera asta. Pentru a putea continua să trăiască, el trebuie ca în fiecare zi să-și alipească la corpul său minim 222 grame de materie organică, materie care înainte făcea parte din corpul altei vietăți, pentru ca mai apoi să o transforme în energie necesară supraviețuirii. Și asta indiferent dacă este vegetarian, lacto-ovo-vegetarian sau omnivor.
Obișnuiam să spun că viața este luată cu împrumut, pentru că mâncăm alte vietăți terminându-le viața, iar când vine momentul și noi devenim hrană pentru alte vietăți, dar mi-am dat seama de curând că asta nu e o descriere foarte precisă.
Chair și dacă ar fi să trăiești doar 30 de ani, consumi minim 2400 de kilograme de hrană, din care greutatea ta la sfârșitul vieții nu are cum să reprezinte mai mult de 5%. Restul este consumat. Deci nu poate fi vorba despre un împrumut pe care până la urmă îl returnezi. Prin urmare, o descrie mult mai aproape de realitate a vieții ar fi că ea este un cadou.
Și tot ceea ce ți se cere în schimb este să-ți practici funcțiile tale biologice de mamifer, chestiile pe care oricum nu te poți abține să le faci, ca să spun așa. Restul biosferei nu are nevoie de nimic mai mult de la tine.
31 Comentarii
Well, prima pare îmi aduce aminte de moșu ăla nebun cu care ne-am întâlnit în Alf și i-am dat flyer cu Masa Critică “– o plimbare fără motoare”. Mai știi ce-o zis de sandviș după ce i-am explicat cu combustibilii? :D
În rest: da. Multe cadouri ne oferă biosfera…
Haha, da. Afroman ăla… și eu m-am gândit la el.
hm.. zi-ne si noua muritorilor de rand care citim pe aici ce a zis mosul ala, ca eu n-am fost cu voi la Alf si m-ai facut curios.
S-a uitat lung la noi și a zis : “Și sandvișu ce e, măi copii?”
Ceva de genu.
Deci stats.
Dacă te uiţi la secţiunea de Food o să vezi că aia subnutriţi sunt cam un miliard iar supraponderalii + obezii un miliard jumate.
Uită-te şi la cât se cheltuie pe problemele de sănătate legate de greutate.
Nu ne mai luăm prea mult de la natură, să nu uităm că toate animalele alea care sunt îndopate, cum ştim prea bine în crescătorii, nu mai sunt “viaţă” sunt produse, încă din momentul fecundării artificiale..
Şi toate astea susţinute de “all mighty oil”…
După cum am spus chiar în seara asta într-un răspuns al unui comentariu făcut la articolul precedent, dihotomia natural/artificial este doar un element al mitologiei noastre culturale.
Separarea noastră de ceea ce numim natură este doar o iluzie.
Am scris mai mult despre asta într-un articol din vară.
(Despre animalele chinuite și lipsa de empatie cu care statele “dezvoltate” le tratează pe cele “nedezvoltate”, sunt de acord cu tine, clar.)
human = ~100 watts?! :)
Haha! Da, cam pe acolo. Am calculat și eu.
si ti se pare mult? putem sa ne legam in paralel cu un bec, haha.
:) “mult”
Acuma, depinde la ce te raportezi. Să aduci 20 de litri de apă de la 0 grade Celsius la 100 ar putea însemna “mult”. Poate că un bec consumă “mult”…
@apa
da, dar intr-o zi intreaga!
Legat de prima parte: se spune ca iti poti antrena corpul sa utilizeze si alte tipuri de energie mai putin cunoscute majoritatii in acest moment pentru a-si sustine viata. E un fel de scurtare a ciclului ca sa zic asa, prin care omul realizeaza singur “fotosinteza” necesara. Se elimina astfel necesitatea de a mai utiliza forta de prelucrare a plantelor sau animalelor care transforma acum energia de care avem nevoie pentru a ne sustine viata. Sa spunem ca deocamdata omul e prea “lenes” pentru a-si obtine singur energia necesara direct de la sursa… :-)
Legat de a doua parte: energia se intoarce in sistem, chiar daca nu in forma materiala. Se intoarce sub forma de caldura in cea mai mare parte, pe care o emanam mereu. Ca si prin lucrul mecanic efectuat. Iar la capitolul “materialist” sa nu uitam nici ceea ce se intoarce in sistem cu ajutorul domnilor instalatori… :-)
Prima: vorbim tot despre energia produsă în mitocondrii? Atunci e nevoie și de oxigen, și de un combustibil care să fie ars. Dacă e vorba despre o energie care nu e produsă în mitocondrii, atunci probabil că nici de oxigen nu ar mai fi nevoie. Vreau să amintesc și faptul că nu e vorba despre o “lene” specifică omului, ci se observă în întregul regn animal.
A doua: Da, m-am gândit și eu la asta. Energia se întoarce oricum în sistem, că asta înseamnă să o folosești, și se întoarce (după cum ai spus și tu) sub formă de căldură și de lucru mecanic.
Despre căldura emanată de animalele cu sânge cald, nu cred că e vorba de o proporție semnificativă din căldura glubului, bănuiesc că mult mai multă vine de la soare. Am căutat pe Google și nu am găsit nici un studiu care să confirme asta.
Iar lucrul mecanic, clar există. Dar se pune întrebarea cum îl folosești? Ca să distrugi cât mai mult din pădurea amazoniană sau înoți în mare? Să distrugi viața din jur sau să o lași în pace?
Iar ce se întoarce cu ajutorul domnilor instalatori nu am luat în calcul fiindcă mă refeream mai degrabă la hrana asimilată… despre alea 222 grame e vorba.
Pai poti merge pana la nivel de mitocondrii sau pana la nivel de atom. Si chiar mai jos daca vrei sa teoretizezi. Cu cat mergi mai jos esti mai aproape de sursa, dar ai nevoie de o “uzina” de prelucrare mai performanta… :-)
Cred ca asa-zisa “lene” tine de fapt de evolutie. Omul dpdv metabolism a ramas cam la acelasi nivel, e tot un fel de animal cand vine vorba de prelucrarea directa a energiei. Dar uite ca a invatat sa prelucreze mult mai bine informatia si sa-si foloseasca mintea. Iar atunci cand nu-i este “lene” sa o faca, poate realiza chestii mult mai interesante decat un animal.
Nu sunt convins că sursa este undeva jos, aş zice că e peste tot.
Iar omul… nu văd de ce ar fi un fel de animal, din punctul meu de vedere, el este un animal, o primată bipedă.
Ai dreptate, sursa e peste tot pentru ca in final totul e energie. Cred insa ca este mult mai interesant cu cat poti capta aceasta energie in mod direct de la un nivel mai avansat sau mai “rafinat”.
Omul spre deosebire de animal a inceput sa faca din procesarea informatiei o “arta” ca sa zic asa. Poate evoluand va invata sa faca la fel si cu procesararea energiei. Atat in plan extern, adica industrie. Cat si in plan intern, adica propriul corp.
Înţeleg perfect ce spui.
Totuşi, cred că prefer să rămân la poziţia pe care o am şi referitor la planul extern: o s-o cred când mă chemi la Braşov să-mi arăţi… :)
@Gab eu cred că Flavian vorbeşte de un gen de “zero point energy”, you know… meditation.. stuff like that. :)
Păi, îl miros eu… :) dar tatonăm aşa problema :)
Mi se pare normal. Pana la urma “tatonarea” asta e tot farmecul… :D
zici ca hrana e un cadou;
pai, hrana nu prea e cadou cata vreme a fost inclusa in sistemul economic-monetar cum vrei sa ii zici. a devenit un schimb, un troc, nu e nici un cadou. si n-a fost niciodata. indiferent ce faci ca sa suprevietuiesti, si indiferent din ce specie faci parte, hrana inseamna un efort si o lupta de supravietuire.
in cazul oamenilor: vanat/agricultura/pescuit – buffer/filtru : sistemul economico-monetar – client.
Daca nu ai bani sau altceva echivalent, poti muri de foame pe strada si asta de milenii la rand. Filosofie… stim sa facem.. cu burta plina. (fara bai)
Dacă toată unui om ar merge în direcţia supravieţuirii, atunci ai avea dreptate. Dar asta nu e adevărat nici măcar în cadrul civilizaţiei nostre, şi cu atât mai puţin la culturile tribale, unde se estimează un număr de ore lucrate pe săptămână mult mai mic decât la noi.
Priveşte aşa: dacă ai cheltui 1000 de kcal pentru a obţine 2000, ar însemna că 1000 sunt gratuite, un cadou.
pai, nu toata viata unui om nu merge numai in directia supravietuirii. se mai drogheaza, mai ceva pariuri, bautura, etc. Iar eu nu ma refeream la civilizatia noastra sau la culturile tribale, ci la oamenii luati singular. Tu, eu, avem joburi deci bani deci haleala, iar altul moare de foame si se drogheaza cu aurolac. Explica-mi unde e cadoul numit hrana, in ambele situatii.
Daca zici ca ai kcal in plus, organismul probabil le elimina, sau daca faci excese de zici ca ai mancare gratis probabil devii supraponderal si faci infarct candva. Ma rog.. nu-s expert in nutritie.. dar ai inteles ideea, sper, si anume:
E un balans, si viata in sine poate fi considerata un cadou, de fapt e un bio-sistem, un schimb intre corp si exterior, nu vorbim de cadouri ca si cand le-am primi sub pomul de craciun.
Cred că nu mă înțelegi. Când trăiești, consumi x kcal pentru a obține hrană ce îți dă y kcal.
În general, x este mult mai mare decât y. În nefericita situație în care x este mai mic, cum se mai întâmplă prin țările sărace din Africa, individul în cauză nu supraviețuiește. Dar e de menționat că lumea o duce rău pe acolo tot din cauza civilizației noastre.
Atât în societățile tribale, cât și în cazul unor state modeste din civilizația noastră, cum ar fi România, x este mult mai mare decât y pentru majoritatea populației.
Până și boschetarii de la noi mor arareori de foame, și mult mai adesea de frig, iarna. Deci până și la ei avem un x mai mare decât y.
După câte se pare, tu ai înțeles că eu spuneam că nu consumăm toată energia pe care o primim din hrană. Dacă ăsta e cazul, în corpul animalelor se acumulează energie sub formă de grăsime. Dar eu nu asta spun.
Să încercăm și o analogie. Poate așa merge. Dacă eu am un prieten căruia îi dau în fiecare zi câte 100 de lei și el îmi dă înapoi 200, ai spune că diferența de 100 de lei este un cadou? Ei bine, Universul este un asemenea prieten.
prin analogie, ma duce gandul la legea atractiei universale, sau “crede ca ai si vei avea” :) da, stiu ce zici, filosofic vorbind am inteles.. Dar la hrana e un balans chimic… sau dereglare chimica, dupa caz, deci nu prea am inteles doar din perspectiva pur materialista… oricum kcal e o unitate de masura tot inventata de oameni… hm.. ar fi interesant de studiat ce se intampla totusi la nivel celular :)
Radu, zici:
“pai, nu toata viata unui om nu merge numai in directia supravietuirii. se mai drogheaza, mai ceva pariuri, bautura, etc. ”
Pe lângă “munca” depusă pentru obținerea hranei și altor chestii de bază, pentru supraviețuire, omul se mai și joacă, crează, râde, vorbește etc. Toate astea se pot realiza cu ajutorul cadoului de la Univers, cu ceea ce îți rămâne după ce-ai “săpat în grădină ca să-l primești”.
sa nu deviez de la subiect insa:
cumva, trebuie sa fim in armonie cu ce ne ofera natura si cu corpul nostru, insemnand, hrana, aer, apa, .. SEX.. iar la hrana intra si plantele medicinale si vitaminele, un pic de sport etc. Materialist vorbind viata inseamna corpul uman si reactiile din el, si sunt legate strict de chestiunile astea.
M-ar tenta Tai Chi apropos. A incercat careva ?
“viata inseamna corpul uman si reactiile din el”
vrei să zici “viața omului înseamnă corpul uman și reacțiile din el” nu?
“Daca nu ai bani sau altceva echivalent poti muri de foame pe strada si asta de milenii la rand”
Milenii, da, vreo 10. Dar homo sapiens există de 300 000 de ani. Au mai murit câțiva și de foame, dar nu pentru că n-aveau bani sau altceva echivalent.
Dacă primești un cadou dar cel care ți-l oferă îți zice că tre’ să mergi până în grădină să sapi un pic, ca să ajungi la el, ăla nu mai e cadou?
eh. mi-a fost lene sa zic pe sleau. da, vorba aia “Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista”.