Scriu articolul ăsta pe de o parte ca și comentariu la ultimul articol al lui Pai Mei, dar și inspirat de un citat de-al lui Jung pe care l-am citit de curând, și care mi-a rămas cumva în minte: Pendulul minții oscilează între sens și nonsens, nu între bine și rău.
Despre pe “bine și rău” nu mai am chef să vorbesc. Punctul meu de vedere ar trebui să fie destul de clar pentru cei care mă citesc: binele și răul sunt simple constructe culturale, foarte relative.
Vreau în schimb să vorbesc puțin despre “sens și nonsens”. Lumea din jur este din ce în ce mai lipsită de sens pentru oamenii culturii noastre, de unde și criza finală cu care această cultură se confruntă: colapsul valorilor.
Acest colaps vine din simplul fapt că valorile care stau la baza culturii noastre se dovedesc tot mai acut a nu fi în concordanță cu lumea în care trăim.
Despre ce valori vorbesc? Încă de mici copii știm cu toții că lumea există pentru om și că omul există pentru a o cuceri și a o conduce. Iar asta a fost o perspectivă care a avut foarte mult sens pentru noi până acum câțiva zeci de ani.
Dacă cineva ar trebui să fixeze o dată pentru începutul acestui colaps, atunci probabil că ar fi 1962, anul în care Rachel Carson a publicat Primăvară tăcută. De atunci a devenit din ce în ce mai evident faptul că acest război împotriva lumii pe care îl purtăm de zece mii de ani nu are cum să se termine bine pentru noi și că această manie a controlului a fost o idee proastă încă de la început.
Însă nu e nevoie să fii preocupat de mediul înconjurător pentru a vedea semne ale colapsului peste tot. Dependența de droguri, criminalitatea, sinuciderile, toate în creștere, în special printre tineri. În cealaltă extremă, avem oameni așa lipsiți de motivație încât au nevoie de oratori motivaționali doar pentru a mai putea merge încă o zi la serviciu. Vieți lipsite de sens. Colapsul este aici.
E vremea pentru ceva nou, pentru un nou sistem de valori, pentru o nouă perspectivă asupra lumii.
46 Comentarii
Suna romantic, dar natura umana e corupta, nu poate fi schimbata oricat incearca sistemul sa indoctrineze omu sa fie bun.
Ideea că omul este fundamental defect e încă un element fundamental de la baza culturii noastre. Se pare că dintre toate speciile de pe Pământ doar una este defectă, și din păcate s-a nimerit să fie chiar a noastră.
Toate organizările sociale pe care le-a cunoscut civilizația noastră (comunism, capitalism, etc.) au fost construite plecând de la premisa că omul ar trebui să fie mai bun decât e el în realitate. Iar privind lucrurile prin prisma asta, omul e clar defect.
Alternativa e să accepți faptul că omul nu trebuie să fie un înger, un zeu care să controleze totul, și că e suficient să fie om. La fel cum meduza e suficient să fie meduză și tigrul e suficient să fie tigru.
Am mai scris despre asta aici.
http://www.ascentofhumanity.com/chapter3-8.php
“I align myself with the intuitions of children and primitives who ascribe consciousness and spirit to all things of the universe, animate or not. The Native American term “all my relations” is not limited to living beings; it includes mountains, rocks, waterfalls, lakes, the wind, the soil. All have spirit, perhaps even life. The error would come not in applying morality to inanimate objects, but in applying the same morality to them as we do to living beings. Being good to your car does not mean covering it with a blanket on cold nights. Today we commit an error far worse than that. Cut off from our animistic love of the material world, our treatment of it is devoid of affetion, devoid of love, devoid of morality. Cut off from animism, we wreck the world with moral impunity.”
Capitalismul nu presupune nimic despre oameni. E o sclavie “de facto”. Ce “ideal”, copii invata, afla, etc, dupa aia li se spune: “ati invatat toate astea pentru ca va plac banii, vreti vila si mercedes, veti concura unii cu altii pentru chestiile astea in timp ce altii se lupta sa supravietuiasca. Asa e “normal”.
Aruncă un ochi peste filosofia neoliberalistă. Din punctul lor de vedere, competiţia economică ar fi trebuit să aducă Raiul pe Pământ, şanse egale pentru fiecare, etc.
Doar că defecţii de oameni pur şi simplu nu au putut să respecte aceste reguli pentru o societate perfectă, şi au început să mai şi coopereze formând carteluri, corporaţii, monopoluri, etc.
Pai si cunosti tu ceva care nu e defect? Eu spun ca totul e eronat, d-asta existenta este “devenire” si nu “este”. Toate constructiile sociale au la baza nevoile biologice – care presupun slabiciunea vietii – astfel sunt simptomul erorii, al slabiciunii vietii in cursul devenirii eterne.
O noua perspectiva vrei tu, dar si aia va fi eronata, si tot asa ad infinutum, fiecare solutie creeaza erori, nu exista nici un progres in esenta.
Cum poti imbunatati ceva care este in fapt eronat si mereu schimbator? Nu ai cum, imbunatatirea valorilor, cu un nou sistem este doar un dorinta de un nou status quo eronat. E superfluu.
Sigur, cunosc ceva care nu e defect: totul. Pot să dau şi exemple de subsisteme dacă vrei, dar nu ştiu cum te-ar ajuta:
galaxia noastră nu e defectă
sistemul nostru solar nu e defect
planeta noastră nu e defectă
vântul de pe ea nu e defect
pădurea amazoniană nu e defectă
un melc din pădurea amazonoană nu e defect
o celulă din corpul melcului nu e defectă
un atom din celula aia nu e defect
Faptul că ceva este mereu schimbător şi în devenire, aşa cum este Universul, nu-l face nicicum să fie defect, cel puţin nu în viziunea mea.
Dacă tu vezi prin asta o defecţiune, nu-i nici o problemă. Doar aş vrea să se noteze că nu e vorba despre ceva specific omului, ci despre ceva specific întregului Univers.
Daca ceva e perfect trebuie sa fie static, dar nu exista nimic static. Ceva precum Dumnezeu e un exemplu de ceva static, ceva imposibil, care nu “devine” ci “este”.
Atunci cand ceva e neschimbator atunci nu e defect. Daca ne raportam la istorie putem vedea ca toate sistemele sunt in teorie perfecte, sunt ideale. Insa omul si realitatea fiind imperfecte nu pot fi modelate dupa ceva ideal precum un sistem gandit de noi.
Capitalismul este proiectia evolutionara a obsesiei de acumulare de resurse iar Socialismul proiectia evolutionara a intrajutorarii reciproce intr-un grup. Ambele sunt la fel de “umane”, dar duse la extrema ni se par abominabile.
Ce observ eu in vest este anomia. Ne-am autodistrus temelia moralitatii traditionale astfel incat am ajuns sa nu mai avem norme bine stabilite dupa care sa interactionam. Religia si-a pierdut orice respectabilitate pt a fi temelie pt moralitate, statul la fel, nu mai ramane nimic. A ramas un soi de egoism mizerabil al capitalismului consumerist.
Da, înțeleg ce spui și în mare parte sunt de acord.
Cred că principala neînțelegere vine din faptul că există o diferență subtilă între lipsit de vreo defecțiune și perfect. Probleme de limbaj.
Uite, privește problema așa: motorul Diesel al mașinii cutare nu este niciodată perfect, dar uneori este lipsit de defecțiuni.
Ce zici de asta?
Oarecum. Insa si motorul ala diesel nu e la randament maxim daca nu e buna motorina sau fara un om care sa-l verifice periodic. Cat timp e lipsit de vreo defectiune? Se uzeaza in timp, tot se strica nu?
Da. Fără a fi bine întreţinut, se uzează în timp, şi se strică. La fel ca şi cu omul. Lipsit de vreo defecţiune fundamentală, şi totuşi nu perfect.
Singurul lucru “în devenire” din noi este ego-ul, totalitatea gandurilor, dorintelor si fricilor noastre. In rest doar suntem. Daca nu gandim doar suntem.
Prin urmare daca prin “defect” intelegem ‘limitat’ atunci acel lucru din noi, care este defect, este doar mintea noastra. Ea esta o unealta foarte buna, dar limitata, nu o putem folosi pentru a deveni dumnezei.
Toate creatiile mintii, precum sisteme de valori, doctrine, ideologii, dogme sunt prin urmare limitate…
O solutie ar fi recunoasterea acestei limitari si reintoarcerea doar la .. a fi..
Fals, ego-ul e doar un manunchi de fenomene – tot trecatoare si alea. Nu suntem. Mi-e lene sa raspund momentan, o sa revin maine. Zzzz
Frumos articol. E ca o avalansa in ultima vreme. Tot mai multe semne si tot mai multi oameni care incep sa le vada.
Iar lucrurile se apropie din ce in ce mai rapid de o puternica transformare. In bine. Pentru cei ce vor dori asta.
Mulţumesc, mulţumesc.
eu zic ca perfectiunea e un etalon. ceva e perfect atunci cand indeplineste toate conditiile la care ne putem gandi pe care le-am dori sau de care avem nevoie.
Sigur. Dacă vrei poţi defini perfecţiunea şi aşa. Dar am impresia că Lex se referea la o definiţie diferită. Chestii de limbaj, din nou.
insasi conceptul de perfectiune e rezultatul imprimarii artificiale cu constienta “defectiunii”. Principalul “defect” in cultura noastra este vanatoarea de defecte oriunde s-ar afla ele, motivata de nevoia absurda si inepuizabila de descoperire/dobandire a ceva ce nu exista – perfectiunea.
Da, simpla idee că există o perfecţiune, şi că ea nu este acum, înseamnă chiar negarea momentului prezent, conflictul cu momentul prezent, iar viaţa se întâmplă doar în prezent..
De acord. Mi se pare o explicație care are sens.
Dar care să fie motivul pentru care urmărim această perfecțiune?
O întrebare excelentă…cred că răspunsul nu şi-l poate da, decât fiecare pentru sine…
Totuși, dacă e ceva specific culturii noastre, poate că răspunsurile ar putea să aibă și elemente comune?
Poate, dar cred că nu de formularea răspunsului este nevoie, ci chiar de căutarea lui, de afundarea în adâncul minţii noastre…să vedem ce zace acolo. Asta este o experienţă solitară..
Eu cred că ar putea să aibă ceva legătură cu mitologia noastră culturală care spune că destinul omului este unul de zeu, controlul complet al acestei lumi.
Un zeu ar trebui să fie perfect, nu?
Eu vorbesc de imperfectiune metafizica, cuvantul corupt inseamna stricat, metafizic vorbind iarasi. Daca nu e perfect ce poate fi? e o dihotomie.,, ori e perfect ori e imperfect, si observand ca nimic nu-i perfect atunci e imperfect, corupt (stricat) in devenire.
Nu poate fi ceva intre perfect si imperfect. La fel cum intre real si imaginar nu exista mijloc.
Perfectiunea o urmaresti fara sa vrei, adica e o iluzie a finalitatii, ca si cum idealul nostru s-ar infaptui, ceva utopic precum Dumnezeu.
Pe mine metafizica ma cam da peste cap. Nu ma prind ca-i vorba de ceva legat de un spatiu al ideilor, care este – parerea mea – cam artificial ca o cioara de polistiren expandat vopsita cu praf de… intelegi ce vreau sa zic.
De exemplu la enuntul “Nu poate fi ceva intre perfect si imperfect. La fel cum intre real si imaginar nu exista mijloc”
nu pot sa raspund ca de cele mai multe ori intre real si imaginar nu se poate face diferenta, iar in privinta perfectului s imperfectului afirm ca nu sunt decat abstractii ale mintii, idei imaginate.
Pai tot ce gandesti e o abstractie a mintii, si formulele matematice sunt abstractii ale mintii. 1 si 0 sunt idei imaginate. Tu incerci sa spui ca daca sunt idei imaginate sunt automat irelevante? Atunci te contrazic, matematica nu-i reala, e doar in idei dar uite ce folositoare e in realitate.
“Tu incerci sa spui ca daca sunt idei imaginate sunt automat irelevante?”
Nu, am spus ca nu sunt **decat** idei imaginate. Fara aplicatie de genul lui 1 si 0
0 si 1 e cat se poate de real in informatica. 11001110001111000 – asta e informatia ce o vezi acum pe ecran, numita si COD MASINA ;)
Eu cred că te înțeleg ce spui, dihotomia perfect/imperfect este doar un element al metafizicii, al mitologiei noastre culturale.
Asta la fel ca și în cazul multor alte dihotomii: bine/rău, corect/greșit, moral/imoral, poate chiar și real/imaginar (dar cu asta ultima încă am dificultăți).
A, și să nu uităm de natural/artificial.
Bine/rau moral/imoral astea-s relative, se refera doar la domeniu social..
nu numai “bine/rau” e relativ si demarcatia dintre “perfect” si “imperfect” are nevoie de o referinta care tot noi o stabilim in mod subiectiv, arbitrar pana la urma.
Vorbea cineva de aberatia spatiului ideatic, al perfectiunilor… inventat (se presupune) de Platon. Revin cand ma trezesc acu am asteptat prea mult mancarea si asta m-a costat mai multe paharele… scuze.
@gab – da cam asta vreau sa zic. Despre demarcatia natural/artificial recunosc la un nivel logic ca e incorecta dar nu ma pot abtine sa nu o observ.
Dintr-un anumit punct de vedere ceva ce nu e natural nu are cum sa existe, deci pentru ca “artificial” (opus lui “natural”) sa fie mai mult decat o simpla idee in capul unora ar fi bine sa fie mai clar definit, caci initial termenul “artificial” (facut de om) deriva din ideea nefondata ca oamenii sunt speciali, “mai mult” sau macar “altfel” decat naturalul.
Am scris mai demult aici despre natural/artificial. Poate ai chef să citești vreodată…
blimpyway, nu pot sa ma abtin sa nu zic ca esti idiot. Si cand stabilesti ca exista 1 si zero e ceva subiectiv, in mortii masii. Gandeste pentru o clipa, toate conceptele sunt subiective, omul este subiect nu doar obiect.
Perfectul denota ceea ce nu este, nu devine. Este finalitatea idealului. Ce este relativ aici este idealul.. nu perfectiunea (finalitatea/implinirea idealului – care nu se poate intampla).
Stiu voi in ziua de azi sunteti stiintisti toti, daca va pun sa gandesti filozofic va doare capul, ca vai..e usor sa gandeasca unul in laborator pentru voi si apoi doar sa dati din cap la ce spune.
@Lex, nu pot să mă abţin să nu observ, că în momentul în care îl cataloghezi pe blimpyway, faci o judecată de valoare. Asta presupune un sistem de valori, iar toate sistemele de valori sunt relative. Deci ce ne spui de fapt? Că eşti subiectiv? Cu toţii suntem…
Scopul primar al insultei este atacul, agresiunea verbala, catalogarea este doar un aspect secundar. Uimitor e ca dupa ce face pe cineva idiot sustine ca argumentul sau e de natura filosofica, asezonarea cu “mortii masii” e doar asa pentru rafinarea raspunsului evident venit dintr-o structura de rang inalt.
Lex, scuze ca in idiotenia mea am indraznit sa cred ca putem dialoga, promit sa nu mai fac.
——–
Gab, promisesem niste lamuriri dar mai bine fac o recomandare – David Abram, “The Spell of The Sensuous”
Incearca sa arate ca diferentele intre primitivul animist si omul civilizat nu deriva doar din pachete valori+mituri total diferite ci la baza e ceva mai profund, insasi mecanica limbajului si perceptia lumii sunt foarte diferite.
Nu numai uitare ci si asurzire. cred ca site-ul sau este http://www.wildethics.org
Am găsit fragmente din cartea despre care vorbești aici, pe situl lui.
Am mai citit teorii similare The Ascent of Humanity, de Charles Eisenstein. Clar că percepția asupra lumii e chestiunea fundamentală.
Da, acum am terminat de citit fragmentele alea, şi trebuie să spun că mi-au plăcut tare, tare mult. Ai găsit undeva de descărcat cartea cu totul?
o am cumparata.. daca ajungi prin Bucuresti ti-o imprumut cu placere.
Cam departe… mai vedem.
@individul.x .. nici tu nu prea pui capu la contributie, daca lucrurile sunt relative (ceea ce este adevarat) ele NU SUNT EGALE, asta inseamna ca judecatile de valoare nu sunt egale intr ele, unele sunt mai superioare altora.
Deci cand spune bimpyway prostii si il cataloghez drept prost, am dreptate nu pentru ca asa vreau eu, ci pentru ca spune prostii. Daca l-as fi catalogat drept prost fara sa spuna prostii atunci eram eu tampit.
Dar el e incapabil sa inteleaga ca perfectiunea este ceva comun judecatii umane, partea subiectiva a perfectiunii este in legatura cu obiectul care pare perfect, nu cu ideea de perfectiune in sine.
Daca toti suntem subiectivi asta nu inseamna ca toti suntem la fel de prosti, asta e doar subterfigiul idiotilor.
Deci Lex,
În momentul în care spui unele judecăţi sunt “mai superioare” decât altele eşti în continuare relativ. Vezi asta? Asta înseamnă că nici această judecată despre judecăţi nu are nicio însemnătate, decât relativ la referinţa pe care ţi-ai ales-o.
Ideea de perfecţiune e şi asta o chestie inventată, şi nu îşi are sensul decât în contextul minţii umane.
ceva gen “The Book of Eli” versus “Star Trek – Generations” :)
adica eu asa interpretez articolul: depravarea versus noul set de valori
The Book of Eli sigur nu l-am văzut, îar despre Star Trek Generations nu mai ştiu sigur, dar cam asta e ideea, da… Valorile culturii noastre şi-au pierdut corespondenţa cu realitatea.