Mi se pare foarte ciudat conceptul ăsta de motivație externă. A apărut de două ori în discuții cu doi prieteni diferiți, așa că m-am gândit “De ce să nu scriu și un articol despre asta?”.
După câte bag de seamă de pe pagina de Wikipedia, psihologii împart motivația în două categorii: internă și externă. Motivația internă e când tu ai chef să faci ceva, și faci, iar motivația externă e când tu în mod normal nu ai avea chef, dar vin diverși factori externi care te conving să faci lucrul respectiv.
Să luăm de exemplu meseria de orator motivațional sau aceea de scriitor motivațional. Pentru ce există oamenii ăștia? Ca să ne convingă să facem ceva ce defapt nu avem chef să facem? Gizăs! Și când te gândești că există oameni care chiar plătesc pentru acest valoros serviciu.
Trăim într-o lume de nebuni, oameni buni!
10 Comentarii
E nevoie si de asa ceva, o motivatie externa pentru a trai. Suntem asa de departe de lucrurile simple, oamenii prinsi in varful turnulu Babel, nu mai vad nimic in jur decat masina. Suntem prea sus, si prea deconectati. Si nu e de ajuns pentru a intelege de ce vrem sa continuam, oamenii isi pot “pierde viata”. Continua si nici eu nu stiu de ce , doar vad ce face toata lumea. E o imitatie de viata.
Citesc de la o vreme “His dark materials”, e o super carte, o recomand. Am gasit-o pe net in pdf si audio, e cartea dupa care s-a facut “The golden compass”.
Niste citate:
“She felt a nausea of the soul, a hideous and sickening despair, a melancholy
weariness so profound that she was going to die of it. Her last conscious thought was disgust at life; her senses had lied to her. The world was not made of energy and delight but of foulness, betrayal, and lassitude. Living was hateful, and death was no better, and from end to end of the universe this was the first and last and only truth. Thus she stood, bow in hand, indifferent, dead in life. ”
———–
“Tirelessly they flew on and on, and tirelessly she kept pace. She felt a fierce joy possessing her, that she could command these immortal presences. And she rejoiced in her blood and flesh, in the rough pine bark she felt next to her skin, in the beat of her heart and the life of all her senses, and in the hunger she was feeling now, and in the presence of her sweet-voiced bluethroat daemon, and in the earth below her and the lives of every creature, plant and animal both; and she delighted in being of the same substance as them, and in knowing that when she died her flesh would nourish other lives as they had nourished her.”
“We feel cold, but we don’t mind it, because we will not come to harm. And if we wrapped up against the cold, we wouldn’t feel other things, like the bright tingle of the stars, or the music of the Aurora, or best of all the silky feeling of moonlight on our skin.”
Recomand deci cartea asta, nu e orice carte, la fel ca si Ishmael – multe lucruri care apar in ea, m-am gandit si eu la ele inainte, si acum aflu ca nu sunt singur, si autorul cartii s-a gandit si probabil si altii dar nu le-au exprimat. Ce spun citatele de mai sus, mai ales ultimul – nu e doar “poezie” si “asa vorbesc poetii si scriitorii, get real”. Asemenea lucruri fac viata sa merite traita, fara un “motivational speaker”. Le-am pierdut. Nu sunt “nimicuri”. Daca astea sunt nimicuri, ce e important atunci ? “Economia” ? …. La fel cum animatorii lui Myazaki nu stiau cum arata un foc de lemne cand au vrut sa-l deseneze.
Am mai auzit de la tine despre “His dark materials”, și am cercetat un pic problema. Treaba cu Praful pare a fi un pic de misticism cuantic de care nu ma simt foarte atras…
Dincolo de “dust” si explicatia din carte pentru ce inseamna – speculatii, da se aseamna cu ceva, sunt multe alte lucruri acolo.
Dacă zici că-i așa de faină, poate că am s-o citesc odată. Trebuie să fie și alte chestii în afară de “dust”. Am eu obiceiul să mă tot leg de câte o chestie mică și s-o țin pe a mea… :)
Azi dimineață am avut foarte tare nevoie de o motivație externă ca să mă conving să ies din patu cald, să mă îmbrac și să merg la lucru. 3 săptămâni de vacanță își spun cuvântu’. M-am învățat cu binele.
Știu ce zici…
Nimeni nu te poate obliga sa faci ceva ce tu nu vrei sa faci..
Doar ca foarte multi au mintile atat de otravite de tot felul de idei putrede incat.. nu isi mai dau seama de faptul ca ei isi sunt proprii lor stapani…
Mda, nimeni nu te poate obliga, dar unii te pot convinge. Mai ales daca nu stii sigur ce vrei, pentru ca in scoala, in loc sa fi ajutat sa cauti asta, singurul ajutor a fost spalarea creierului.
Pana cand nu ne vom trezi din aceasta hipnoza, si nu ne vom disocia de ideile ce ne tin captivi, vom continua sa fim sclavi cu acceptul nostru tacit, inconstient…
True, true…