- Nazismul este un sistem moral.
- Creştinismul este un sistem moral.
- Marxismul este un sistem moral.
Cei care militează pentru legalizarea eutanasiei sunt nişte persoane foarte morale. La fel ca şi cei care militează împotriva eutanasiei.
La fel când vine vorba despre avort, pedeapsa capitală, sexul între persoane de acelaşi gen, experimentele pe animale. Şi cei care militează pentru şi cei care militează împotrivă sunt persoane foarte morale. Doar că adoptă sisteme morale diferite.
Da. Oricât ar putea să pară de ciudat, există mai multe sisteme morale diferite. Nu doar unul singur scris undeva în legile naturii.
Concluzia? Pentru mine, moralitatea nu este prea valoroasă. Prea multe controverse, prea mult potenţial pentru atrocităţi. Ca şi funcţionalitate principală, ea este cu succes înlocuită de empatie, care nu necesită absolut nici un efort, fiind înnăscută în fiecare (sau cel puţin în vasta majoritate dintre noi).
23 Comentarii
Iar confunzi «bun/valoros vs. neimportant» cu «bine moral vs. rău moral».
Păi, dacă naziştii considerau că evreii sunt neimportanţi, i-ar fi tratat cu indiferenţă, nu?
Teoretic şi formal, ai dreptate, numai că nazismul n-a avut minima coerenţă de a avea şi un sistem moral.
Hitler, 1 februarie 1933: “Creştinismul ca bază a sistemului nostru moral, şi familia ca nucleu al patriei.” (link)
Care va să zică, ei pretindeau că folosesc definiţiile creştine de Bine şi Rău, la care au adăugat numai o scară proprie a valorilor — în care Evreul, Şobolanul şi Gândacul de Colorado erau pe aceeaşi treaptă.
@Beranger
Eu tot nu înțeleg ce zici.
Existența evreilor era neimportantă pentru naziști, de-aia voiau să-i extermine?
Eutanasia e neimportantă pentru creștini, de-aia sunt împotriva practicii respective?
Puterea și bogăția acumulată în mâna burghezilor era neimportantă pentru marxiști, de-aia voiau/vor un sistem fără clase?
Mie mi se pare că nu te lupți vreodată cu ceva neimportant, ci cu ceva care nu-ți place/consideri rău.
Moral/ imoral e o falsa dihotomie pentru ca mai exista si termenul de ‘amoral’, cred ca asta vroia sa zica Beranger pe undeva. Adica degeaba clasificam in bun si rau, asta rareori ne spune ce vrem sa stim despre un fapt, cu atat mai putin ce-i mai important despre acel fapt. De exemplu putem sa spunem despre instincte ca sunt amorale. Atat instinctul vacii sa sfasie iarba, cat si instinctul nostru sa mancam vaca, n-au nicio treaba cu moralitatea.
Cu alte cuvinte, totul e amoral pana cand cineva nu-l include intr-un sistem de valori. N-ai nevoie decat o justificare solida ca sa te simti mandru ca esti un om moral… ceea ce, din pacate, goleste termenul de orice ramasita de sens.
Exact. Adesea adepții unui sistem de valori pretind că valorile respective sunt intrinseci, scrise cumva în legile naturii.
Apropo, ia gândiţi-vă voi doi la următoarea temă.
Care este baza morală potrivit căreia şobolanul, gândacul de colorado şi buruienile sunt considerate în societate şi în manuale drept «dăunătoare», în timp ce vaca, albina şi muşeţelul sunt considerate «folositoare»?
Criteriile oricum variază, astfel că într-o epocă se împuşcă vulpi şi lupi, în alta se repopulează, etc.
Ă? E dăunător ceea ce afectează culturile Mele, ale Omului, şi folositor ce serveşte burţii mele? Că ca ce chestie?
Păi, asta e o chestie la care chiar nu se gândesc mulţi, şi tare ţi-aş recomanda o carte pe tema asta.
E suficient de zis că sistemul ăsta de valori cu specii dăunătoare şi folositoare este specific culturii noastre, născută în Semiluna Fertilă acum vreo 10.000 de ani.
Înseamnă că-s proşti. Ce dracu citesc în manualele lor de biologie? La ce-şi folosesc creierii? La Harry Potter?
Şi creştinii pot citi manuale de biologie perfect rezonabile şi să nu-şi pună întrebări prea multe despre chestii.
Asta a fost tare! (bine zisă)
În plus, după cum ai zis şi tu, până şi manualele de biologie care se pretind ştiinţifice sunt împănate cu judecăţi de valoare (specifice mitologiei noastre culturale).
Cultura noastră asta în care trăim, care nu e a Omului cu O mare, le consideră dăunătoare.
Exact asta-i problema.
Sunt culturi/societăți care nu consideră buruienile, șobolanii și gândacii de colorado ca fiind dăunătoare, ci le acceptă și le lasă să trăiască ca pe oricare altă specie.
Pentru că, spre deosebire de cultura noastră care îmbrățișează cu drag practica agriculturii totalitare, aceste culturi *nu* vor să transforme întreaga lume în ceva ce consideră a fi *bun*, exterminând tot ce nu intră în categoria asta.
Da, e mereu o chestiune de perspectiva. De exemplu, ca sa nu-mi fie mie foame a trebuit azi sa sacrific un sfert de kil de faina provenita din grau, un pui caruia i-am luat o pulpa, cateva rosii pe care le-am ucis cu salbaticie si le-am transat fara mila si inca niste maruntisuri, cum ar fi niste boabe de mustar care astfel au ratat sa devina plantute de mustar… Faptul ca am mancat e bine pentru mine, rau pentru pui. De asta cred ca cel mai ok este sa traiesti incercand ca, in vreme ce-ti faci tie bine, sa faci altora cat mai putin rau.
De acord. Dar pe ansamblu nu poţi să şti despre nici o acţiune a ta dacă a cauzat mai mult rău sau mai mult bine în lume.
Efectele oricărei acţiuni se ramifică în timp şi în spaţiu la infinit.
Empatia este mult mai simplă.
Dar roşiile de-abia aşteaptă să devină ketchup sau, la o adică, chiar şi salată!
Iar reclamele ne-nvaţă că şi găinile mor de nerăbdare să ajungă şi ele un cub Knorr sau un praf Maggi.
Cât despre porci, dacă-s albaştri cu siguranţă visul lor e să devină pateu de la Antrefrig.
Realitatea este amorala, insa fiecare categorisim actiunile noastre si a celorlalti in bune/rele din propria perspectiva. Moralitatea este individuala, daca te atasezi unei moralitati generale defapt iti negi propria individualitate.
Un individ poate gandi amoral doar in relatie cu un obiect/actiune la care este indiferent. Sa fie deci un observator deasupra binelui si a raului.
În principiu de acord, dar am câteva obiecţii:
Sunt de părere că este posibil să gândeşti amoral şi în legătură cu chestiile despre care îţi pasă.
Aici ajung din nou la diferenţa dintre un sistem de valori şi un sistem moral. Dacă te mulţumeşti doar cu un sistem de valori, ca şi mine, atunci poţi privi evita să faci judecăţi morale (chiar şi referitoare la chestiile despre care îţi pasă).
În altă ordine de idei, îmi imaginez că ar fi destul de neplăcut să nu ai valori comune cu alţi oameni. Uite, tu de exemplu probabil că pui multă valoare pe raţionalitate, la fel ca şi alţii din jurul tău. Asta nu trebuie neapărat să însemne o negare a propriei individualităţi.
Trebuie sa te contrazic pentru ca notiunea de “a-ti pasa de ceva” te face implicat si astfel nu poti fi total detasat precum esti atunci cand e vorba de chestiile de care ii pasa altuia. Iar daca nu esti detasat complet nu poti gandi amoral.
Moralitatea e dependenta de judecata de valoare, astfel ca nu pot sa le vad diferite. Consideri “bun” ceea ce iti este valoros tie, e un fel de pragmatism sau practicalitate omeneasca. Ceva nefolositor e irelevant iar ceva daunator tie este “rau”.
Nu neg ca e posibil sa avem valori comune prin simplu fapt ca suntem din aceeasi specie si mediu similar. O anumita comunalitate avem si dorim cu totii pentru a putea coopera.
Eu m-am referit la cei care adopta un intreg sistem moral/de valori creat de altcineva si institutionalizat, precum crestinismul,nazismul, sau orice alt curent de idei. Acestia chiar trebuie sa-si sacrifice parte din individualitate pentru a face loc sistemului de valori strain.
Să zicem… eu unul ştiu că trăiesc binişor fără moralitate.
de unde concluzionam ca tot ce este moral este si subiectiv.
Subiectiv şi cu mare potenţial de chestii nasoale.