O mică analogie între state şi corporaţii.
Este binecunoscut faptul că numărul angajaţilor şi profitul anumitor corporaţii depăşeşte populaţia şi produsul intern brut al unelor state.
Când se compară statele, după observaţii legate de populaţie şi de PIB urmează o comparaţie a sistemelor de guvernare, a grupărilor care deţin puterea, şi a libertăţilor civice de care se bucură populaţia statelor respective. O astfel de comparaţie poate fi relevantă şi în cazul corporaţiilor.
Aşadar, în cazul corporaţiilor ies la iveală următoarele elemente:
- Dreptul de a vota nu îl au decât acţionarii (analogi ai proprietarilor de pământ) şi chiar şi acolo puterea votului este proporţională cu mărimea proprietăţii.
- Toată puterea emană de la un comitet central.
- Nu există nici o diviziune a puterii. Nu există a patra putere. Nu există judecători, şi nici prezumţia de nevinovăţie.
- A nu te supune oricărui ordin poate avea ca rezultat imediat exilul.
- Nu există libertatea de exprimare.
- Nu există dreptul de liberă asociere, chiar şi relaţiile intime dintre bărbaţi şi femei sunt uneori interzise.
- Supravegherea este omniprezentă.
- Societatea este puternic reglementată, până la gradul unde, în unele cazuri angajaţilor li se impune când şi de câte ori pe zi să meargă la WC.
- Transparenţa este aproape inexitentă.
- Grupurile interne de opoziţie, cum ar fi sindicatele, sunt practic interzise, supravegheate sau marginalizate pe cât posibil.
În vreme ce au un PIB şi o populaţie comparabilă cu a Belgiei, Danemarcei sau a Noii Zeelande, multe dintre aceste corporaţii multinaţionale nu au nimic de genul libertăţilor şi protecţiilor civice. Aceste elemente sunt chiar mai izbitoare în regiuni unde statul nu are foarte mare putere, cum ar fi Papua de Vest sau multe state din Africa. Acolo iese cel mai evident la iveală caracterul tiranic al acestor corporaţii.
Prin corupţie la nivelul guvenului, influenţă politică, sau mainpulare a sistemului juridic, corporaţii abuzive reuşesc să obţină controlul asupra elementului definitoriu al oricărui guvern: dreptul unic de a folosi forţa de constrângere.
În original aici.
4 Comentarii
O corporaţie nu este o democraţie. Orice entitate care are ca scop profitul, iar ca mijloace acapararea unui segment cât mai important de piaţă, crearea de clienţi captivi, ş.a.m.d., nu poate fi în nici un fel democratică.
Faptul că multinaţionalele sunt mai puternice decât statele este o altă poveste. Vina o poartă imbecilii care, când auzeau de Marx, se gândeau la Stalin, Ceaşcă, Mao şi Pol-Pot, motiv pentru care refuzau să vadă ceea ce omul ăla a spus “pe bune”. Mă miră că aceiaşi indivizi “democraţi” pot auzi de Isus fără să se gândească la Inchiziţie.
Să permiţi capitalului să se concentreze fără limite, în proprietate strict privată, scăpată de orice control democratic din partea oricui, duce la ceea ce se poate trăi astăzi pe planeta asta pe care şi-au apropriat-o toţi cretinii. Să trăiţi bine!
Haha! Câtă supărare… Lasă că n-o mai duc mult.
În altă ordine de idei, bună comparaţia lui Marx cu Isus.
Dar in corporatii angajatul sta pe bani, nu plateste corporatiei pentru ca i s-a dat un cubicul in care sa stea, nu petrece in corporatie decat cateva ore, dupa care e liber sa faca ce vrea si, sa nu uitam, singur si-a depus CV-ul si atunci cand a fost chemat la interviu a dat de baut… plus ca poate sa se autoexileze relaxat atunci cand chiar nu-i mai convine. :)
În cazul ţărilor dezvoltate, cam ai dreptate.
Dar în lumea a treia nu-i chiar aşa. Cei care lucrează prin sweatshop-uri petrec multe ore acolo, şi nici nu prea au de ales.
Oricum, n-a zis nimeni că o corporaţie este acelaşi lucru cu un stat. Dar uneori poate fi folositor şi să compari mere cu pere.
2 Ping-uri
[...] mic de oameni detin puterea, societatea tinde sa devina totalitarista si cu timpul se destrama. Corporatiile nu functioneaza intr-un sistem democrat iar o corporatie precum Google are mult mai multa putere financiara si sociala decat multe state. [...]
[...] La noi nu-i același lucru. Nu vine direct o mare corporație, ci doar UE cu niște bani. ( vezi aici o analogie între state și corporații) S-au gândit ei așa: oamenii ăștia își cam produc [...]