Câteva dintre principalele argumente în favoarea vegetarianismului sunt de ordin etic: este greşit să ucizi, carnea se obţine prin ucidere, deci este greşit să te foloseşti de carne. Eu personal, nefiind foarte pasionat de etică, nu sunt interesat în mod deosebit de aceste argumente.
Dar în schimb mă interesează să privesc dintr-o perspectivă nouă tot felul de chestii.
Eu spun că moartea şi mâncatul sunt doar două faţete ale aceeaşi monede.
- Când ceva mănâncă, altceva trebuie să moară.
- Când ceva trebuie să moară, altceva îl va mânca.
Înlocuieşte “ceva” cu numele tău, şi vei înţelege exact ceea ce spun. Omul face parte din marea reţea a vieţii, iar în cultura noastră s-a cam uitat asta.
Oamenii culturii noastre au uitat că viaţa fiecăruia nu este defapt a lui, ci este luată doar cu împrumut, şi cu toţii vom trebui să o restituim la un moment dat. Negreşit.
În altă ordine de idei, ştiu că în cultura noastră se mănâncă mai multă carne decât e nevoie, şi ştiu că nu e sănătos. Ştiu şi că producerea industrială a cărnii consumă mai multă energie decât cea a legumelor. Sunt argumente absolut valide pentru reducerea consumului de carne, dar vegetarianismul este o ideologie la care nu ader.
Actualizare 6 ianuarie 2010: Am găsit de curând pe blogul Oanei Marrria un articol cu o idee tare faină. Omul, de exemplu este 72% apă, și probabil că tot ce trăiește are peste 50% apă. Viața este în cea mai mare apă. Deci daca vrei să-ți imaginezi cumva viața, ți-o poți imagina ca apă vie, apă cu ceva chestii în plus. Și la fel cum există un circuit al apei nevii în natură, există și un circuit al apei vii. Scriam într-un comentariu la articolul respectiv că mi se pare o greșeală să nu știi să o primesti cu recunoștință, și să nu știi să ți-o oferi pe a ta atunci când vine momentul…
48 Comentarii
Păi în primul rând, e fain că intră articolele direct pe prima pagină, e mai ușor așa. Aș fi lăsat comentariul ăsta la pagina”despre site” dar nu are secțiune de comentarii :).
Despre vegetarianism știi ce cred, și-mi place cum ai zis-o tu odată. Că și ăsta e un “one right way. “
Despre site şi despre mine nu comentează nimeni! ((:
asa ai hotarat tu?!?
∆i©+@+0Rµ∫E!
Da!
Si pentru ca te plangeai ca nimeni nu comenteaza…. :)
Accept faptul ca nu aderi la filozofia vegetarianismului. Ai un argument destul de bun. Este adevarat ca pentru a trai (cel putin il lumea noastra) trebuie ca ceva sa moara. Asa e viata salbatica, asa e viata noastra. Este un fapt care imi da batai de cap.
Cred insa ca etica vegetarianismului merge putin mai departe. Este o diferenta foarte mare intre a ucide vanatul, asa cum o faceau, sa zicem indienii, si fermele intensive de animale. In timp ce indo-americanul vana doar atat cat sa ii ajunga pentru hranirea familiei sale, folosind tot ce se putea de la animalul vanat, societatea din ziua azi este risipitoare si lacoma. Creste animale in conditii infioratoare, pentru un profit cat mai mare. Asta inseamna cat mai multe animale, cu costuri cat mai mici si profituri cat mai mari. Vezi tu, preocuparea vegetarianilor este legata de moartea animalelor, dar ce parere ai de viata lor? Viata lor e un chin, traiesc in conditii nefiresti, chinuitoare, pentru ca apoi sa fie omorate in conditii ingrozitoare. Eu am tot respectul pentru omul care vaneaza ca sa traiasca; dar nu pot respecta un vanator care o face pentru placere.
Si apoi, gandeste-te: lacomia omului a dus la fermele intensive: pe vremuri era suficient sa mananci carne la masa de duminica, acum oamenii mananca carne de trei ori pe zi. Oamenii omoara animalele doar pentru blanuri. Nu este lacomie si lipsa de bun simt sa porti un guler de blana in toiul verii, ca cica arati mai sexy?
Aripioarele de rechin, cica sunt o delicatesa in restaurante. Stii cum se obtin? Prind rechinii, le taie aripioarele si ii arunca inapoi in apa, sa moara inecati. Nici macar nu isi dau silinta sa foloseasca tot de la un rechin, sau macar sa il omoare, sa nu se chinuie.
Pot sa iti dau sute de exemple de lacomie umana. Cred ca protestul care a dus la vegetarianism este cauzat de LACOMIA umana care a ajuns la paroxism, azi.
Ma bucur ca si tie iti place Saba Douglas Hamilton. :)
Numai bine iti urez. :)
Salut Ioana.
Mulțumesc pentru lungul comentariu, și mulțumesc că nu încerci să mă convertești la vegetarianism.
Mi-ar plăcea să fac cumva și să-ți arăt că nu-i nevoie să ai bătăi de cap în legătură cu viața. Este foarte faină exact așa cum e (sălbatică, dacă așa vrei tu să-i zici).
Sunt de acord cu tine că nu-i prea simpatic să chinui animalele.
Nu știu precis ce anume a dus la filosofia vegetarianistă, dar văd acolo mult antropocentrism, văd oameni care nu știu să primească cu recunoștință viața mâncării lor, care nu știu să primească acest dar al Universului.
Iar cel ce nu știe să primească un cadou este la fel de amputat ca și cel care nu știe să ofere un cadou, este un om însingurat, înstrăinat de restul Universului.
Scuza-mi nestiinta. :)
Dar la ce te referi mai exact cand zici ca este mult antropocentrism in filozofia vegetarianista?
Neștiința ta este foarte scuzabilă, pentru că-i vorba despre o serie de minciuni aflate la baza culturii noastre, care d-abia de curând au început să iasă la iveală.
Pe scurt, antropocentrismul este ideea că omul face parte dintr-o categorie de ființe care e total separată de restul comunității vii. Avem omul, și avem natura. Avem omul și avem mediul înconjurător.
Din aceeași serie mai sunt ideile că:
* destinul omului este să conducă această lume,
* omul este produsul suprem al evoluției (creației),
* această lume există (a fost creată) pentru om.
Imi pare rau sa iti spun ca, desi sunt vegetariana, eu nu sunt de acord cu ideile:
* destinul omului este să conducă această lume,
* omul este produsul suprem al evoluției (creației),
* această lume există (a fost creată) pentru om
Chiar deloc.
Sunt impotriva lor.
Sunt impotriva manipularilor pe care omul le face asupra speciilor de animale domestice si asupra speciilor de plante cu scopul obtinerii unor specii cat mai “productive” si rezistente la boli.
Sunt impotriva ideilor ca destinul omului este sa conduca aceasta lume. Eu cred ca facem parte dintr-un organism viu care are puterea sa se autoregleze in ciuda eforturilor sau ignorantei oamenilor care cred ca detin controlul.
Sunt impotriva ideilor ca omul este produsul suprem al creatiei, prin aceea ca acord animalelor acelasi respect pe care il acord oricarei fiinte vii. Ideea de care zici tu se intalneste la asa zisii crestini care spun ca scrie in biblie ca totul (animale, plante) a fost creat de Dumnezeu spre folosul OMULUI. – nu sunt de acord cu asta.
Poate tu ai intalnit acest antropocentrism la unii vegetarieni pe care ii cunosti, dar nu cred ca trebuie sa generalizezi. Antropocentrismul nu are de-a face cu compasiunea pentru animale, care este punctul central al filozofiei vegetariene. Cred ca exista multe antagonisme intre cele doua. Cel putin asta e parerea mea. :)
O sa ma opresc aici, caci nu vreau sa continui o polemica ce ar putea sa iti para asemenea situatiei descrise de tine ” Someone is wrong on Internet”. :)
“Eu cred ca facem parte dintr-un organism viu care are puterea sa se autoregleze in ciuda eforturilor sau ignorantei oamenilor care cred ca detin controlul.”
Atunci e super, si te apreciez fiindca ai reusit sa treci peste bariera antropocentrica.
“Antropocentrismul nu are de-a face cu compasiunea pentru animale, care este punctul central al filozofiei vegetariene.”
Din nou, e super, daca pentru tine asta e punctul central al vegetarianismului, nu pot decat sa apreciez tipul tau de vegetarianism, cu toate ca as sublinia ca aceasta compasiune este o simpla emotie (una foarte faina), si nu are nevoie de nici un construct filosofic in jurul sau.
“Poate tu ai intalnit acest antropocentrism la unii vegetarieni pe care ii cunosti, dar nu cred ca trebuie sa generalizezi.”
Din intamplare (sau poate ca nu), nu cunosc prea multi vegetarieni. De fapt nu cunosc nici unul. Dar antropocentrismul despre care vorbesc l-am observat din plin in discursurile filosofice ce sustin vegetarianismul, si care, in paranteza fie spus, nu mi s-au parut deloc a pleca de la emotia de compasiune, ci dintr-o foarte stricta doctrina moralista ce include printre altele credinta ca omul face parte dintr-o categorie de ființe care e total separată de restul comunității vii.
Mi se pare ca n-am ajuns nici pe departe la “Someone is wrong on Internet.” :) Doar exploram si noi subiectul.
Atunci let us go on. :)
Hmm, eu nu am ascultat discursuri filozofice care sustin vegetarianismul, este adevarat, deci nu pot sa te contrazic.
Eu sunt vegetariana dintr-o nevoie proprie si mereu am avut oroare de doctrine. Oricat ar fi fost ele de bune, omul a reusit mereu sa le perverteasca pentru a servi scopurilor lui, marunte. Asta e omul, nu cred sa invete vreodata ceva. Gandirea de genul ” eu stiu ce este BINE, trebuie sa ii fac si pe altii sa vada lucrul asta, no matter what.” este foarte daunatoare si mereu contemporana.
De aceea nu ma inrolez in niciun curent, ci imi traiesc viata conform cu propriile mele idei despre ce e bine si ce e rau. Desigur totul este relativ, de aceea nu ma raportez la ceilalti, toata afacerea este intre mine si eu. :)
Antropocentrismul de care zici ca abunda filozofia vegetariana, eu nu l-am intalnit la cei cativa vegetarieni pe care ii cunosc. Ce ce ma face sa cred ca teoria nu seamana cu practica.
Daca am timp o sa studiez subiectul. :)
Pentru discursuri vegetarianiste uzuale poți să răsfoiești svr.ro
Până acum am lăsat la o parte o altă doctrină fundamentală a culturii noastre care părea să nu aibe deloc legătură cu subiectul de față, dar după cum știam dinainte, toate sunt legate foarte bine între ele. E vorba despre credința că omul este fundamental defect.
Ea iese la iveală prin afirmații de genul “Asta e omul, nu cred sa invete vreodata ceva.” Am scris chiar acum vreo două săptămâni un articol despre asta.
Desigur ca eu m-am referit la omul zilelor noastre care traieste intr-o epoca consumerista, intr-un capitalist salbatic si interesat doar de micul lui univers care nu trece dincolo de familie, neam si specie.
Cat despre afirmatia ca OMUL (asa cum il cunoastem azi) ar fi defect din natura… nu cred ca este adevarat. Dar in conjunctura actuala, OMUL este foarte bolnav. Cat despre OMUL altor civilizatii care ne-au precedat, nu stiu, nu am cunostinte in domeniul asta.
Insa mi-a placut ceea ce Daniel Goleman zicea intr-un prelegere de-a lui legata de compasiune. Cred ca se potriveste foarte bine cu credinta mea. Omul este bun in interior, doar ca in ziua de azi este prea grabit traindu-si viata tumultuoasa ca sa observe ceva in afara lui si astfel pierde ocaziile de a-si exersa compasiunea. Este o viziune optimista cu care sunt de acord.
“Desigur ca eu m-am referit la omul zilelor noastre.”
“Cat despre OMUL altor civilizatii care ne-au precedat, nu stiu, nu am cunostinte in domeniul asta.”
Din nou lentilele culturii noastră oferă o imagine distorsionată a lumii în care trăim. Am dat link spre acel articol care-i mai scurt decât o pagină, dar văd că nu l-ai citit cu atenție.
O să încerc să fac un rezumat. În primul rând, când spuneam că defapt omul nu este defect, nu ofeream ca și dovezi alte civilizații precedente, ci popoarele “necivilizate”, de vânători-culegători.
În al doilea rând, “omul zilelor noastre” nu este doar “omul civilizației noastre”, ci mai există (din fericire) destule popoare tribale care trăiesc și astăzi așa cum trăiesc oamenii aici de 200.000 de ani, de când au apărut pe Pământ. Încă nu am reușit să le asimilăm pe toate.
Dacă atunci când spuneai “Asta e omul, nu cred sa invete vreodata ceva” te refereai doar la omul civilizației noastre, nu pot să zic decât că sunt de acord și să te aprob :)
in turul ciclist al banatului – eu am fost singurul din ciclisti care a cerut pranzul vegetarian. Pentru mesele de pranz, am invocat motivul stomacului deranjat de efortul fizic si a moleselii de dupa masa, ca sa nu par penibil, pentru ca… ceilalti dadeau semne ca s-ar uita cam chioras pe tema asta.. daca ziceam ca sunt vegetarian ma faceam de rasul curcilor (m-am bucurat totusi de gratarul din ultima zi – vorba aceea “calatorul are dezlegare la post”)
sunt unii oameni care fara carne au probleme de sanatate, depinde de organism. eu nu inteleg de unde toata filosofia asta pe tema “omului”.. am vazut si eu documentare pe veg tv cu abatoarele etc ….
care se aplica de exemplu la un supermarket din Franta – ce poftiti? e ambalat la congelator – pisica de mare, peste-spada etc.
prin comparatie, ma uit la sateanul roman cum isi ingrijeste animalele si cum le mai omoara pentru mancare cu un rost, asa cum a invatat din batrani. mai saracie etc.. nu merge sa ia pisica de mare din supermarket in Franta.. mai taie o gaina, un porc… vine UE si condamna traditionala taiere a porcului.. OK, dar..
in Spania corridele sunt legale.. kill for fun, n-a mai venit la ei nici o directiva UE.
la noi discursurile filosofice pe tema vegetarianismului nu-si au rostul. iar daca optezi pentru regim vegetarian apar probleme de mentalitate din partea celor din jur.. mai simplu e sa bagi scuze ca ai alt fel de organism, & stuff, ca sa nu te faci de ras. ma intreb ce ar insemna ca 10 vegetarieni sa mearga in acelasi timp la aceeasi masa, la restaurant, si sa ceara meniu preferential.
De acord. Si Irinei, de exemplu, ii cam face rau carnea, mai ales carnea rosie. Dar intre asta si doctrina vegetarianista e o diferenta ca de la cer la pamant.
E cat se poate de logic ce spui tu in articol. Dar, chiar daca miscarea asta vegetariana este construita de cele mai multe ori pe argumente echivoce, isi are rolul ei. Pana la urma este o reactie normala la abuzurile omului asupra animalelor, la fel ca si ecologia. Nu stiu daca esti de acord sau nu cu ecologia dar daca mergem pe linia deschisa de tine (nu ma refer strict la articol, ci si la comentariile tale) nu exista diferente prea mari intre cele doua. Si una si alta sunt intemeiate pe argumente mai mult sau mai putin logice, dar ambele lupta pentru imbunatatirea vietii, a omului si a naturii.
Sunt vegetarian de pe la 5-6 ani si asta dintr-o profunda compasiune petru animale. Le iubesc atat de mult incat pur si simplu nu le pot manca :D. Ce vreau io sa zic ii ca desi nu ma consider ca facand parte din miscarea vegetarianista (sau cum ii zice) ii bine sa stiu ca exista oamnei care lupta activ pentru cauza animalelor, chiar daca argumenele lor lasa de dorit; daca asta imbunatateste viata unor animale, de ce nu ?. De fapt ii cat se poate de normal si de frumos ca oamneii sa lupte pentru diferite cauze, omul are nevoie de asa ceva. Nu-i nevoie decat sa arunc o scurta privire pe site-ul tau sa vad ca si tu lupti pentru o cauza (www.dincolodebani.ro). O initiativa foarte frumoasa dar cu siguranta poti gasi argumente impotriva ei daca le cauti.
Deci, oricat de sacaitori ar fi vegetarianii, au o cauza in care cred si pentru care lupta. Cazua nu-i rea, deci nici vegetariansimul nu poti fi rau.
Si daca tot am pomenit de ecologie, uite aici un clip care mie mi se pare amuzant (http://www.youtube.com/watch?v=eScDfYzMEEw)…sper ca nu esti un ecologist convins ;))
Daca definesti ecologia ca o lupta pentru imbunatatirea naturii, atunci pot spune cu siguranta ca sunt impotriva ei.
In primul rand, natura nu exista. De fapt totul este natura. Poti citi mai multe aici.
In al doilea rand, a imbunatati ceva, a face mai bun, este o judecata cu adevarat relativa. Binele si raul absolut nu exista, dupa cum bine am explicat aici.
In al treilea rand, de regula cineva care imbunatateste este cineva care controleaza, si chiar ideea ca omul trebuie sa controleze totul ne-a adus unde suntem azi, in pragul colapsului. Lumea nu a fost facuta pentru ca omul sa o conduca. Tot ce trebuie sa faca omul este sa traiasca, la fel cum tot ce trebuie sa faca orice vietate este sa traiasca.
Din fericire, definitia asta a ecologiei nu e singura, o alta definitie spune ca ecologia este stiinta care studiaza relatiile dintre organisme, si asta mi se pare foarte frumos.
In continuare, spui ca nu mananci animale pentru ca le iubesti. Deci sa inteleg ca plantele le urasti? Eu iubesc cam la fel de mult toata viata, plate si animale.
Si nazistii aveau o cauza in care credeau si in care luptau. Pentru ei cauza nu era rea, deci nici nazismul nu putea fi rau.
Motivul principal pentru care vorbesc impotriva vegetarianismului este ca-i un exemplu clasic de gandire tipica pentru cultura noastra: ca dintre toate speciile de pe Pământ, doar omul este defect, ca această lume există pentru ca sa fie condusa de om (trebuie sa imbunatatim lumea), ca omul este separat şi deasupra tuturor celorlalte aspecte ale realităţii (vorbim despre om si animale, ca si cum omul nu ar fi animal).
Toate astea sunt doctrine atropocentrice, adanc inradacinate in cultura noastra, si care trebuie sa dispara daca vrem ca omul sa supravietuiasca. Nu poti rezolva problema cu acelasi tip de gandire care a creat-o.
Daca vrei sa vezi cateva exemple de gandire noua, care e mai putin sau chiar deloc dominata de antropocentrism, poti arunca un ochi peste cativa din blogrollul meu: Irina, Flavian, Individul X, Pai Mei, Sabin.
Si inca ceva ce mi-a trecut mai-nainte prin cap: Nu tin minte sa fi auzit vreodata ca antropologii au gasit un trib vegetarian. Asta ar fi o buna indicatie a faptului ca vegetarianismul e inca una dintre doctrinele specifice culturii noastre (o cultura care a adus multa distrugere in biosfera, ca sa spun doar atat).
Definitia ecologiei este: Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc.
In momentul in care raporturile dintre om si mediu presupune abuzul omului asupra mediului, ecologia da nastere unei miscari ecologice care sa lupte pentru oprirea abuzurilor omului asupra mediului inconjurator.
Gabi, ar trebui sa cunosti niste vegetarieni. O sa vezi ca multi dintre acestia au ales sa fie vegetarieni din cauza abuzurilor care se fac asupra animalelor.
Omul face parte din specia animalelor, dar orice tendinta de a depasi aceasta conditie nu poate fi daunatoare. Poate doar celor care nu vor sa evolueze.
Cat despre supravietuirea omului, aceasta este pusa in pericol de lacomie. Impotriva lacomiei ar trebui sa luptam toti. Zic eu. :)
Ioana, spui că ” Omul face parte din specia animalelor, dar orice tendinta de a depasi aceasta conditie nu poate fi daunatoare. Poate doar celor care nu vor sa evolueze.”
În ce altceva am putea evolua, noi, oamenii, ca să depășim condiția de “animal”?
Și încă ceva: ce e așa de neplăcut în legătură cu condiția de animal încât să vrem să o depășim?
Irina,
Zi-mi idealista sau cum vrei dar eu visez ca omul va evolua intr-o fiinta care nu va isi va mai petrece toata viata muncind ca sa aiba ce manca. Asta fac animalele, asta facem si noi, oamenii, doar ca am extins nevoile noastre dincolo de hrana, lasandu-ne prada lacomiei si cutumelor sociale care au foarte multe lacune.
Probabil ca aceasta evolutie nu este posibila pe Pamant, aici si acum, dar cine stie ce ne asteapta dincolo de bariera?
Cred ca animalele nu se simt prost pentru ca sunt animale.
Dar omul are constiinta de sine si liber arbitru, ceea ce face din el un animal cu oarecare putere de “influenta” asupra vietii sale si asupra mediului.
Desigur daca nu vrei sa iti depasesti conditia de animal, poti trai in natura, prada evenimentelor asupra carora nu o sa ai controlul. Cred ca inca se poate si nimeni nu te opreste. Se pare insa ca omul a evoluat intr-o alta directie, tocmai datorita liberului arbitru si a constiintei de sine. Daca asta a fost o greseala, nu o pot spune. :)
Am si o intrebare: De ce nu ai vrea ca omul sa isi depaseasca conditia de animal? Care ar fi beneficiile?
Constiinta de sine a omului e facultatea mintala care ne deeosebeste cel mai mult de animale (asta nu inseamna ca eu cred ca suntem altceva decat animale). Tocmai din aceasta cauza asa zisul liber arbitru este mai puternic in cazul nostru. Adica ne putem constrola instinctele mult mai bine decat o facrestul animalelor. Si astfel eu am ales, contrar instinctului care imi zice sa fiu omnivor, sa fiu vegetarian. Asta inseamna ca urasc plantele? Bineinteles ca nu, cand mananc plante ma bazez exact pe principul de care vorbesti tu in articol. Principiul ramane la fel de valabil si in cazul animalelor, doar ca eu nu vreau sa il aplic, pentru ca pur si simplu pot sa fac alegerea asta. In schimb, nu am posibilitatea de a alege sa nu mananc nici plante (ma rog, o am, dar asta ar duce la inexistenta mea). Acuma de ce aleg sa fiu ierbivor si nu carnivor? Probabil pentruca ca omul iubste mai mult ceea ce se aseamana cu el, iar pe masura ce asemanarea scade, scade si iubirea. Adica iubesc animalele mai mult decat plantele, imi iubesc familia si prietenii mai mult decat animalele.
De ca nu mancam oameni? Suntem toti animale, omul e si el un animal, o parte inegrata a naturi, care trebuie sa respecte si el legea sacrificiului de care vorbesti in articol. De ce privim canibalismul ca fiind ceva rau? Este un rau intrinsec? Ma indoiesc, dar face parte din sistemul de valori umane si nu numai, in general si animalele il au in sistemul lor.
Sunt de acord cu tine ca omul nu e fiinta care trebuie sa controleze planeta ci e doar o parte integranta a ei. Sunt vegetarian si nu sunt deacord cu antropocentrist. Si sunt sigur ca o mare parte din vegetarieni sunt la fel ca mine.
Cand vine vorba de animale cred ca Hery Beston a fost cel mai aproape de definirea lor : “We need another and a wiser and perhaps a more mystical concept of animals. Remote from universal nature, and living by complicated artifice, man in civilization surveys the creature through the glass of his knowledge and sees thereby a feather magnified and the whole image in distortion. We patronize them for their incompleteness, for their tragic fate of having taken form so far below ourselves. And therein we err, and greatly err. For the animal shall not be measured by man. In a world older and more complete than ours they move finished and complete, gifted with extensions of the senses we have lost or never attained, living by voices we shall never hear. They are not brethren, they are not underlings; they are other nations caught with ourselves in the net of life and time, fellow prisoners of the splendour and travail of the earth.”
scuze pentru greselile de tastare, is foarte neindemanatic cand tastez;
*De ca nu mancam oameni
*nu sunt deacord cu antropocentrismul
si probabil mai is…
Ioana, restul animalelor nu muncesc ca să mănânce, doar oamenii culturii noastre sunt suficient de indoctriaţi încât să facă asta.
Perspectiva antropocentrică şi dominată de ideea controlului iese la iveală în toată splendoarea ei când îi răspunzi Irinei “poti trai in natura, prada evenimentelor asupra carora nu o sa ai controlul.” Eşti sigură că controlul omului asupra acestei lumi e ceva de dorit? Uite unde am ajuns din cauza asta.
La fel, iese la iveala doctrina antropocentrică antunci când spui că ar trebui ca omul sa fie cumva deasupra naturii, deasupra lumii materiale, să nici măcar să nu mai mănânce, ca un fel de îngeraş.
Iar cei ce nu muncesc ca să mănânce, obţin hrana din joacă. Ai văzut vreodată o pisiscă la vânătoare? Ţi se pare că seamănă mai mult cu cineva care munceşte la fabrică la bandă rulantă sau că seamănă mai mult cu un copil care se joacă?
Gabi,
Eu nu fac apologia muncii. Dimpotriva, nu imi place cum a ajuns omul azi: sa isi consume toata energia pentru de-ale gurii si statut social.
Eu sper ca omul va ajunge sa isi dea seama ca drumul pe care a pornit este gresit. Dar asta nu inseamna ca cred ca ar trebui sa ne intoarcem in trecut la stadiu de om al pesterii. Evolutia omului este o realitate, daca nu ne place directia de evolutie, putem aspira la alta, dar sa te intorci in timp, nu mi se pare o idee buna.
Cand vorbesc de control nu ma refer la controlul naturii. Nu sunt de acord cu cei care cred ca omul poate controla natura; aceasta ne-a demonstrat-o de multe ca avem doar iluzia ca o putem controla. Dar intr-o mica masura, omul are controlul asupra vietii sale si nu mi se pare un lucru rau.
Majoritatea animalelor nu muncesc ca sa manance ci isi dedica aproape tot existenta lor acestui lucru. Evolutia vietii este strans legata de acest act. Ierbivorele isi petrec mai toata ziua pascand, iar carnivorele isi folosesc aproape toata energia vanandu-le. Exact asta facem si noi oamneii, dar intr-o alta sintaxa. Acuma exista totusi o diferenta. Char daca constiinta noastra este mai treaza aceasta goana dupa harna ne ocupa mai mult timp decat animalelor pentru ca gandul nostru este la munca si atunci cand nu muncim. Animalul a vanat, e satul si probabil ca nu se mai gandeste acolo pana ce instinctele ii spun ca ar fi cazul sa o faca. In schimb oamneii isi consuma prezentul proiectandu-l in viitor. Ce-o sa manc maine? Ce-o sa fie de mine? etc. Sa fie asta un pret pe cae-l platim tocmai datorita constiintei mai inalte? Imi place sa cred ca nu, imi place sa cred ca fiind o specie tanara, acum doar invatam cum sa “lucrm ” cu constiinta.
Din cate am inteles eu, Ioana spune doar spera ca omul va evolua intr-o anumita directie; nu vad nimic atropocentric in asta. E clar ca avem o constienta de sine mai ridicata decat cea a maimutelor. E vreun motiv care ne facem sa credem ca constiinta de sine si-a atins apogeul odata cu omul, asa cum il stim noi azi ?
Betelgeux, eu prefer să îmi urmez cât mai mult instinctele.
Clar că intră în scenă şi sisteme de valori, şi că nu există valori intrinseci, dar în sistemul meu de valori, toate speciile sunt la fel de valoroase, pentru că toate (inclusiv omul) depind unele de altele.
La fel cred si eu, dar daca ar trebui sa aleg intre viata uni om si a unei buburuze as alege omul si ma gandesc ca si tu ai face la fel. Viata nu e niciodata in alb-negru.
Păi, vezi tu, ideea-i că nu-i deloc nevoie să alegi. Totul merge grozav fără să alegem noi cine trăieşte şi cine moare.
Mentalitatea asta de a alege cine trăieşte şi cine moare a apărut odată cu stilul nostru de agricultură. Atunci, prentru prima dată în istoria omului, ne-am hotărât să începem a decide cine trăieşte şi cine moare. Buruienile trebuie să moară, grâul trebuie să trăiască.
Şi uite ce treabă exemplară am făcut. Aproape că am transformat întreaga planetă într-un afurisit de grânar.
Era doar un exercitiu de imaginatie, prin care am vrut sa punctez anumite lucruri. Desi consideri toate speciile egale manci puiul dar nu manci omul. Chiar daca exemplu poate parea absurd, arata ca poti pune un semn de egal intre toate speciile doar la nivel de idee, la nivelul gandirii dar nu si in planul practit. Adica suntem prizonierii propriilor sisteme de valori; un lucru imperios cand vine vorba de lumea asa cum o stim noi. Daca viata va ramane mereu dependenta de anumite sisteme, in pofida continuei evolutii putem doar specula. Ceea ce pentru mine e sigur, e ca se poate si altfel, altfel decat acuma, altfel decat ne putem imagina…pentru ca mintea noastra isi limitele si lanturile ei.
Betelgeux, ai spus: “Desi consideri toate speciile egale manci puiul dar nu manci omul.“
Eu văd treaba în genul “pay it forward“ , și anume: omul îl mănâncă pe pui, puiul o mănâncă pe buburuză, buburuza îl mănâncă pe vierme iar viermele mănâncă pe omul :) Nici una din specii nu e mai presus sau mai prejos de cealaltă în tot circuitul ăsta, circuit care de fapt e o rețea- rețeaua vieții.
Pentru ca noi să putem să facem presupuneri despre un stadiu superior în care eventual pot ajunge oamenii, este necesar să mâncăm dacă nu pui, măcar niște pâine care se face dintr-un lan de grâu de unde au fost exterminate orice alte forme de viață care nu ne sunt folositoare în mod direct, dar care poate că ar fi hrănit niște păsări sau iepuri sau vulpi pe care le iubim la fel de mult ca și pe pui :). Ce ne facem?
Pai n-avem ce face :D . Eu sunt total de acord cu ciclul vietii si ca fiecare specie e la fel de importanta, dar asta la un nivel oarecum obiectiv. Suntem toti egali atunci cand cu ajutorul gandirii reusim sa ne ridicam undeva deasupra, atat cat ne permite gandirea, si sa privim oarecum in ansamblu. Dar de aici de jos, in viata cotidiana, aceast punct de vedere ne e inacesibil, pentru ca suntem fiinte subiective, prinse in diverse sisteme la care ne raportam tot timpu, modelate de circumstantele care ne inunda continuu. De aici nu am cum sa ma raportez la viata asa cum as vrea, cum am inteles-o io de acolo de “sus”.
In ceea ce priveste lanu de grau, sunt total de acord cu sacrificul de caare Gab vorbeste in articolu asta. Pentru ca eu sa manc paine, o pasare,o vulpe si un iepure mor de foamne. Cred ca asta ai vrut sa spui. Atunci vine intrebare, daca tot mor de foame din cauza mea, n-ar fi acelasi lucru daca i-as manca ? Intrebarea ta e cat se poate de logica dar totusi, pentru mine nu e acelasi lucru. Si pentru a incerca o explicatie apelez iara la analogia cu canibalismu. Ideea de a manca un om cu siguranta iti face pielea de gaina, asta se intampla in cazul majoritatii oamneilor pentru ca asa “scrie” in sistemul nostru de valori. Ei, io am mai adaugat in sistemul asta de valoori si animalele, si gandul ca as manca un animal ma face sa ma simt inconforabil fara ca sa ma simt inconfortabil daca prietenul de langa mine il mananca. Analogia poate fi dusa mai departe : Pentru ca eu sa manc io stiu ce fruct exotic, moare un bastinas. Nu ar fi acelasi lucru sa manc bastinasul? Stiu ca analogia e putin deplasata, dar sper ca intelegi ce vreau eu sa explic :d.
Betelgeux,
La urma urmei, câtă vreme e sistemul tău de valori și nu încerci să-l impui nimănui nu am de ce să te contrazic :)
Irina,
Problema mare a omului este ca si-a permis sa invadeze lumea mai ceva ca un stol imens de lacuste.
Cu cat suntem mai multi, cu atat mai daunatori suntem. Poate exista si alte solutii la faza cu “multi” dar omul nu a gasit-o. Intre timp exploatam orice resurse, cu o lacomie incredibila.
Eu cred ca aici este problema noastra” lacomie, lipsa de moderatie, lipsa de scrupule, lipsa de morala.
Deunazi m-a socat o stire despre chinezi: Pt ca ei nu isi permit sa tina un caine in apartament, s-au gandit sa ii inchirieze pe cateva ore. Va dati seama? Chestia asta este” marunta”, pe langa multe altele grave, dar privind obiectiv” omul nu pierde nicio o ocazie de a scoate un banut, nu conteaza daca cauzeaza rau unui alt om sau animal. Mai ales unui animal…. Si aici nu condamn neaparat natiunea chineza, exemple sa gasesc in toata lumea, indiferent de natiune. Doar suntem toti oameni, nu?
Ioana, sunt de acord cu tine, câtă vreme înlocuiesc în frazele de mai sus cuvintele “om”, “oameni”, “noi”,”noastre” cu “civilizația noastră” sau “cultura noastră”. Din fericire, cultura noastră, cultura civilizației noastre nu e nici prima, nici ultima, nici singura, așa că ne putem raporta și la alte culturi pentru a învăța de la ele.
Ioana, ți-a cam răspuns Gab în locul meu :). Completez și eu:
În primul rând, nu cred că omul își va depăși condiția de animal, cu toată știința noastră, și asta mă bucură.
Cred că e mai plăcut să trăiești cum trăiesc toate animalele, odată cu pulsul a tot ce ne înconjoară, decât să ne strofocăm să obținem tot ce “avem nevoie pentru un trai civilizat”. Cu siguranță alte animale nu muncesc așa de mult cum lucrăm noi pentru a trăi.
Să aștept un alt “stadiu” al oamenilor, un viitor luminos și utopic, să “trec de barieră” … ideea nu-mi surâde deloc. Prefer să trăiesc fain aici și acum (și o fac, zic eu).
Nu văd de ce conștiința de sine și liberul arbitru ar trebui să mă facă să mă simt ruptă/deasupra restului lumii vii și să-mi depășesc condiția. La urma urmei, se pare că toate speciile de hominizi posedă un soi de conștiință de sine, la fel și delfinul, orca, elefantul şi coţofana. Citește articolul ăsta, e destul de interesant.
Și mai există și alți homo sapiens sapiens, animale cu conștiință de sine, la fel ca noi, care nu țin neaparat să-și depășească condiția și cu toate astea mi se pare că trăiesc mai fain decât noi, oamenii civilizației noastre.
A mai scris tot Gab ceva interesant pe tema conștiinței de sine:
http://www.gab.ro/2009/09/constiinta-de-sine/
Irina,
Deci tie iti place cum traiesti azi si aici?
Atunci de unde discursurile legate the stadiul in care omul se afla azi?
Mai mult, de ce nu incerci sa simti pulsul a tot ce ne inconjoara? Du-te in padure, incearca sa vanezi si sa culegi fructe. Traieste in pestera, ca un animal care nu are controlul asupra vietii lui. Oare nu o sa fugi la farmacie sa iti cumperi un antibiotic? Sau o sa lasi natura sa-si urmeze cursul iar tu sa mori de o banala infectie?
Ioana,
Da, întîmplător îmi cam place cum trăiesc aici și acum, dar ar mai fi niște modificări de făcut, ca să îmi placă și mai mult, asta însemnând nu să îmi controlez mai mult viața, ci mai puțin. Dar astea sunt chestiuni personale. Nu văd să fie prea mulți oameni mulțumiți de felul în care trăiesc, iar asta mă cam întristează.
Nu e nevoie să mergi în pădure ca să simți pulsul a tot ce ne înconjoară, iar între ”a trăi în pădure” și a trăi cum trăiesc majoritatea oamenilor civilizați sunt un milion de nuanțe. Vorba lui Betelgeux: ”Viața nu e niciodată în alb-negru.” :)
Irina,
Nici eu nu sunt de acord ca toti oamenii tb sa fie de acord cu modul nostru de viata. De aceea si am dialoguri cu oameni diferiti de mine. :)
Dar chiar vreau sincer sa stiu:
Cum faci sa simti pulsul daca nu iesi in natura, nu traiesti in ritmul ei?
Si cum e viata ta de acum ca te simti multumita de ea? Ai reusit sa iesi cumva in afara sistemului? :)
Ioana, ai citit articolul pe care l-am scris, spre care am dat link in comentariul de mai sus? Acolo am zis cat am putut de bine despre pulsu’ ala, mai mult nu pot.
“…daca nu iesi in natura, nu traiesti in ritmul ei?”
Nu pot sa “ies ” in natura, pentru ca sunt in natura. Aerul imi intra in camera, la fel si gazele si tantzarii, si lumina, si spori de ciuperci si noroi. Casa-mi e facuta din caramizi, si ele naturale, si ferestrele din lemn. Sunt in natura in permanenta. La fel si tu si oricine altcineva.
Momentan traiesc suficient de “in afara sistemului” cat sa nu-l simt prea pregnant. Tu?
Ioana,
Eu nu spun să ne întoarcem în timp, ci spun să mergem dincolo de ceea ce avem azi, în altă direcție, o direcție nouă.
Știu că ai impresia că și tu spui același lucru, dar din nefericire consider că te înșeli.
Repeți idei vechi, mai vechi de două mii de ani. Probabil că te-ai fi înțeles de minune cu budiștii care de pe atunci există.
Doar pt ca ideile budiste sunt vechi nu inseamna neaparat ca sunt proaste. Desi… eu nu sunt budista si nici nu as putea fi.
Dar ce spunem de crestinism. E nou, deci ar trebui sa fie mai bun? Hmm, nu cred.
M-ai facut Gabi curioasa. In ce directie noua ti-ar placea sa mearga omul?
Eu cred ca omul are in principal 3 pacate mari de care ar trebuie sa se dezbare:
- Sclavia moderna (exploatarea omului de catre om)
- consumerismul
- sclavia animalelor (exploarea lor de catre om). Aici nu ma refer neaparat ca oamenii nu ar trebui sa mai manance carne, ci ca nu ar trebui sa isi mai bata joc de animale, sa fie stapanul lor, Dumnezeul lor. Cine vrea sa manance carne poate sa o faca, dar fara ajutorul tehnologiei monstruoase care le permite sa creasca o gaina pe o suprafata de marimea unei coli A4.
O direcție în care omul nu trebuie să facă nimic.
O direcție în care a spune “omul și natura” e complet lipsit de sens, pentru că vom ști foarte bine că totul este natură.
O direcție în care (spre deosebire de creștinism, budism, etc.), vom considera întreaga lume sacră, nu doar o iluzie sau un loc în care suntem testați.
O direcție în care să nu mai sperăm a evolua în îngerași ce se hrănesc doar cu iubire. O direcție în care să știm că facem parte din lumea asta.
O direcție în care să nu mai pretindem omului să fie mai bun decât este, o direcție în care să fie suficient să fi om și să trăiești ca om, o direcție lipsită de dictatura moralității nostre subiective.
nu am gasit in articolul tau nici o referire la efectele nocive ale consumului de carne provenita de la animale crescute in ferme ,,industriale”.
asta e un argument forte ptr vegetarieni : carnea e mult mai putin sanatoasa decat celelalte.
Înseamnă că avem o înțelegere puțin diferită a termenului de vegetarianism.
Eu credeam că vegetarienii sunt împotriva consumului de carne în general, nu doar a consumului de carne provenită din ferme industriale.