Documentarul Home

Minutul 23:

Agriculture is like a tradition handed down from generation to generation [...], because for humanity it is a prerequisite of survival.

În traducere liberă:

Agricultura este ca şi o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie [...], deoarece pentru umanitate este condiţie absolut necesară supravieţuirii.

Păi n-aţi zis mai înainte că omul a trăit 180.000 de ani fără agricultură? Începe să sune la fel de plin de contradicţii ca şi Biblia. Defapt îmi dau seama foarte bine care e faza: în mitologia culturii noastre, umanitatea este sinonimă cu cultura noastră.

Minutul 67:

Our planet’s atmosphere is an indivisible whole. It is an asset we share.

În traducere liberă:

Atmosfera planetei noastre este un întreg indivizibil. Este o proprietate care ne aparţine tuturor.

Mitologia noastră spune că planeta aparţine omului, că există pentru om, iar omul există pentru a o stăpâni. Dar din moment ce nu se lasă stăpânită chiar de bună voie, va trebui mai întâi cucerită. Şi exact asta se întâmplă acum aici, totul plecând de la credinţa că lumea există pentru om.

Minutul 73:

We are in the process of compromising the climatic balance that has allowed us to develop over 12,000 years.

În traducere liberă:

Suntem pe cale să periclităm echilibrul climatic care ne-a permis să ne dezvoltăm timp de 12.000 de ani.

Din moment ce nu se specifică, pot presupune doar că atunci când spune “noi”, se referă la specia noastră, specie care a apărut acum aproximativ 200.000 de ani, şi care începând de atunci este în continuă dezvoltare. Nu ne-am dezvoltat doar în ultimii 12.000 de ani. Doar cultura noastră a apărut atunci, nu întreaga umanitate.

Minutul 87:

What’s important is not what’s gone, but what remains. We still have half the world’s forests, thousands of rivers, lakes and glaciers, and thousands of thriving species.

În traducere liberă:

Important nu este ceea ce s-a dus, ci ceea ce rămâne. Încă mai avem jumătate din pădurile planetei, mii de râuri, lacuri şi gheţari, şi mii de specii care prosperă.

Na, aici se observă din nou chestia aia de la minutul 67, unde zice că Pământul este o proprietate care ne aparţine tuturor. Eu spun că dacă vom continua să privim lumea ca ceva ce ne aparţine, problemele la care se referă filmul vor rămâne. Nu poţi rezolva o problemă cu acelaşi fel de gândire care a creat iniţial problema.

Cam asta-i tot.

Poate că unii vor obiecta spunând că toate astea sunt doar chestiuni de limbaj. Dar sper că oricine înţelege că în spatele cuvintelor sunt idei, şi că eu nu critic cuvitelele ci ideile din spatele lor.

Totuşi, mi-a plăcut să văd cum, în ciuda mitologiei culturale, se repetă de nenumărate ori faptul că totul este legat, şi că omul face parte din marea reţea a vieţii. Ăsta-i un bun semn, zic eu.