Adesea, în discursurile ecologiste vine vorba despre Natură, care e percepută ca fiind totalitatea proceselor şi fenomenelor din lumea non-umană. Se spune că civilizaţia noastră a încercat “să controleze Natura”, că “s-a alienat de Natură” sau că “trăim împotriva Naturii”.
Asta se întâmplă deoarece, în cultura noastră, s-a uitat faptul că facem parte din toate procesele şi fenomenele lumii exact la fel de mult ca orice altă fiinţă. Dacă ar exista ceva numit Natură, am face parte la fel de mult din ea ca şi veveriţele şi caracatiţele şi ţânţarii.
Nu avem cum să ne alienăm de Natură, sau să “trăim împotriva” ei. Nu ne puteam aliena de Natură la fel cum nu ne putem aliena de legile termodinamicii. Nu putem să trăim împotriva Naturii la fel cum nu putem să trăim împotriva gravitaţiei. Din contră, se vede din ce în ce mai clar că procesele şi fenomenele lumii acţionează asupra noastră exact la fel cum acţionează asupra tuturor celorlalte fiinţe. Stilul nostru de viaţă este instabil din punct de vedere evoluţional, şi prin urmare este pe cale de a se autoelimina într-un mod perfect obişnuit.
A spune că ar trebui să ne apropiem de Natură are pentru mine la fel de mult sens ca şi a spune că ar trebui să ne apropiem de circuitul carbonului. Când stai într-o poieniţă de pădure eşti la fel de “aproape de Natură” ca şi atunci când stai într-o sală de cinema. Defapt faci tot timpul parte din “Natură”, din întreaga comunitate a vieţii.
4 Comentarii
Ai ajuns până aici? S-ar putea să te intereseze şi: Ecologia profundă
Bun articolul! foarte amuzanta faza cu apropierea de natura similara cu apropierea de circuitul carbonului:))… dar si cat se poate de adevarata!
totusi ma gandesc ca lumea trebuie sensibilizata la ideea de natura, oricat de construct cultural ar fi, pt ca e calea cea mai directa de a afla ce e aia interdependenta. de exemplu, e mai usor de inteles legatura dintre defrisarile masive, alunecarile de teren si inundatiile ce distrug casele oamenilor decat faptul ca omul e un organism ca oricare altul (asta suna si blasfemic, asa:D) si ca natura e de fapt tot ce suntem si tot ce ne inconjoara.
in rest sunt perfect de acord, ca si cu postarea despre ecologia profunda. sunt foarte revoltata de ipocrizia “salvati planeta”, “salvati animalele” – de fapt e vorba de “salvati oamenii” ca ei sa-si poata continua stilul de viata nepasator si distrugator. bleah!
si totusi nu sunt mizantropa:). din contra, chiar am speranta ca sta in puterea oamenilor sa schimbe lucrurile, pe ici pe colo.
Dap, exact! Sună blasfemic, pentru că aşa şi este. Aici vorba de o mitologie culturală în care trăim, chiar dacă mulţi nu îşi dau seama.
Şi eu zic că exact mitologia asta e de vină, şi dacă începem de oriunde altundeva, nu avem nici o şansă de a schimba ceva semnificativ cu acelaşi tip vechi de gândire.
ai si tu dreptatea ta:)
ce spun eu insa e ca ar fi (poate) mai constructiv daca accentul ar fi pus pe interdependenta dintre tot si toate, intr-un mod clar asa incat fiecare sa inteleaga ca orice actiune atrage dupa sine o reactiune, in loc sa se insiste pe ideea ca suntem niste vietati ca oricare altele (corecta, de altfel, cel putin dpdv al ecosistemului Terra).
3 Ping-uri
[...] A treia greșeală: Distincția făcută dintre oameni și natură. Sunt oamenii- și de cealaltă parte e hăul ăla negru, primitiv, “natural”, înfricoșător sau idealizat : Natura. Citiți mai mult despre asta aici. [...]
[...] care se găsesc “în natură”. (Poate acu’ ar fi momentul să citiți ceva – de aici– și despre natura asta, ca să înțelegeți mai bine paradoxul… ) A, și mai apare și-un [...]
Natura – Gab…
Conceptul de “natură” perceput ca fiind totalitatea proceselor şi fenomenelor din lumea non-umană este doar un construct cultural. Nu există în realitate….