Partea surprinzătoare este opoziţia de valori în ceea ce priveşte agricultura.

“In Daniel Quinn’s book Ishmael, the biblical story is interpreted as a tale with roots in the emergence of agriculture, where Abel is seen as symbolic of the hunter-gatherer societies that was in majority, and Cain as the then-new and emerging farming cultures.” -Wikipedia, din articolul despre Cain și Abel

Poate ca e un fapt, poate ca nu– nu stiu atata istorie. Dar am citit o ipoteză care zice ca povestea Genezei, aceeași pentru creștini, evrei și musulmani, e o poveste împrumutată de aceștia, oameni ai civilizației noastre. Iar cei care au spus această poveste pentru prima data erau “de cealalta parte a baricadei”, erau acei Abel-i, popoarele semi-nomade care trăiau în zona Semilunei Fertile înainte de revoluția agricolă, înainte ca niște Cain-i să înceapă să-și dorească să stăpânească pământul, să îl cultive pentru a putea trăi independent de ce le oferea acesta, de ce le ofereau “zeii”, să-și “ia destinul în propriile mâini”.

Poate că de aici și această contradicție. Agricultura e o binecuvântare pentru că permite Cain-ilor să fie independenți (cred ei) de resursele de hrană deja existente, insuficiente pentru numărul crescând de Cain-i. Dar începutul poveștii e spusă din perspectiva unor Abel-i. Cain e blestemat să trebuiască să lucreze pământul pentru supraviețuire și nu mai știe/ zeii nu îi mai permit să trăiască altfel, să aibă o viață ușoară și împăcată.

Geneza este, așadar, o poveste spusă inițial de către acei păstori, semi-nomazi, ca Abel, despre originea “urmașilor lui Cain”. Aceștia au adoptat-o și au adaptat-o, au dus-o mai departe, au format-o conform culturii lor, perspectiva lui Abel ne-mai având o continuare, pentru că acesta, împreună cu ai lui, a fost omorât sau înglobat în cultura Cain-ilor.