Creştinismul ar fi funcţionat perfect dacă oamenii ar fi fost mai buni decât sunt ei în realitate.
Comunismul ar fi funcţionat perfect dacă oamenii ar fi fost mai buni decât sunt ei în realitate.
Sistemul politic actual al “democraţiei” reprezentative ar funcţiona perfect dacă oamenii ar fi mai buni decât sunt ei în realitate.
Toate acestea sunt utopii.
Oare cum ar arăta un stil de viaţă care să nu plece de la presupunerea că oamenii sunt mai buni decât în realitate?
Un stil de viaţă care să funcţioneze pentru oameni aşa cum sunt ei, nu buni, nu răi, ci doar oameni.
Ei bine, oricât de ciudat ar părea, această credinţă, că oamenii ar trebui să fie mai buni decât în realitate, nu e ceva specific omului în general, ci este specific doar civilizaţiei noastre. Pentru că întotdeauna am inventat sisteme care nu au funcţionat, şi pe cine era să dăm vina? Pe sistem? O, nu. Sistemul e perfect, oamenii sunt de vină. Dacă ar fi doar un pic mai buni, totul ar funcţiona cum trebuie.
Aşa stă treaba cu toate stilurile de viaţă pe care le-am inventat până acum. Şi, din nou oricât ar părea de ciudat, nu toate stilurile de viaţă sunt inventate. Unele dintre ele s-au format prin evoluţie, prin mici ajustări aduse pe rând de fiecare generaţie. Făcând parte din categoria evoluţiei biologice, evoluţia culturală are şi ea o particularitate foarte interesantă: ceea ce nu funcţionează dispare.
Stilurile de viaţă formate prin evoluţie trebuie să funcţioneze pentru oameni aşa cum sunt ei în realitate, căci dacă nu ar fi aşa, atunci n-ar exista deloc. Exact la fel cum meduzele trebuie să funcţioneze, ştim sigur că funcţionează în concordanţă cu realitatea, prin simplul fapt că le vedem că există.
Evident că nu avem cum şi nici nu vrem să ne mutăm înapoi în junglă. Trebuie să inventăm în continuare, dar eu zic să uităm de vechea presupunere că oamenii ar trebui să fie mai buni decât sunt în realitate. Omul e om şi nu îl poţi schimba. Să terminăm odată pentru totdeauna cu utopiile!
