O idee ce pluteşte printre noi este că dacă vom reuşi să ajungem la alte planete, atunci creşterea noastră exponenţială ar putea să continue pentru totdeauna.
Să presupunem că am avea acum acces instantaneu la toate planetele locuibile din Univers, spre care putem imediat să începem a exporta oameni. Şi să presupunem că 6 miliarde reprezintă un maxim planetar rezonabil pentru specia noastră.
În prezent, rata de dublare a populaţiei este cam odată la 35 de ani. Deci peste 70 de ani, patru planete vor fi umplute. Peste 105 ani, opt planete. Şi aşa mai departe. Cu această rată de dublare, un miliard de planete vor fi pline cam până în anul 3000. Până în 3300, 100 de miliarde de planete vor fi pline. Aceasta e populaţia pe care ar putea-o avea galaxia noastră dacă fiecare stea ar avea câte o planetă locuibilă.
Dacă vom continua cu această rată, o nouă galaxie va fi plină în încă 35 de ani. Patru galaxii 35 de ani mai târziu, opt galaxii peste încă 35 de ani. Până în anul 4000, planetele a un milion de galaxii vor fi pline. Până în anul 5000, planetele a 1000 de miliarde de galaxii vor fi umplute, cu alte cuvinte fiecare planetă din Univers. Toate astea în doar trei mii de ani, şi pornind de la presupunerea improbabilă că fiecare stea are o planetă locuibilă.
Şi ce s-ar întâmpla după încă 35 de ani? Şi 35 de ani mai târziu? Orice creşte fără limită sfârşeşte inevitabil prin a acapara întreg Universul. Antropologul Marvin Harris a calculat că dacă populaţia umană s-ar dubla la fiecare generaţie (la fiecare 20 de ani în loc de 35 de ani), masa întregului Univers ar fi transformată în biomasă umană în mai puţin de două mii de ani.
Asta este crşterea exponenţială.
Cea mai evidentă obiecţie care se poate aduce este următoarea: creşterea populaţiei nu-i constantă, ci este din ce în ce mai mică, mai ales în ţările dezvoltate. Va veni în curând un articol despre asta. A venit.
2 Comentarii
Trist.
Dar cred ca stii foarte bine ca nu conteaza ca in zonele dezvoltate cresterea populatiei e mai mica, la nivel global tot ne inmultim rapid. Atata ca nu cred sa se intampla atat de rapid precum spui ( dublarea populatiei o data la 35 de ani). Pe ce te bazezi?
Mie nu mi se pare trist. Doar imposibil.
Iar despre nivelul de dezvoltare şi creşterea populaţiei, cineva ar putea argumenta (şi poate că ar avea dreptate) că dacă toate ţările ar fi aşa de dezvoltate ca în vest, populaţia n-ar mai creşte.
În sfârşit. Rabdare… despre asta o să scriu un articol întreg în curând.
Şi cifra de 35 de ani… tre sa recunosc că am luat-o dintr-o carte mai veche… La fel ca şi calculele. Acum, în prezent, rata de dublare pare să fie mai apropiată de 44 de ani (în 1965 eram 3,3 miliarde, iar acum suntem 6,6).
Cine are chef poate să facă din nou calculele, dar nu cred că rezultatele finale vor fi semnificativ diferite.