Creşterea economică

Deci, producţia stă la baza creşterii economice. Producţia pe care eu o definesc ca şi transformarea chestiilor inutile pentru oameni în chestii utile. Luăm minereul din munte şi-l transformăm în automobile. Luăm biomasa din pădurea amazoniană şi o transformăm în biomasă umană.

Prin urmare creşterea exponenţială a populaţiei e doar un aspect al creşterii economice, a hiperactivităţii economice. Deci chiar dacă această creştere a populaţiei se va încetini, cucerirea lumii va putea continua nestingherită. Vom putea transforma toată masa Universului în jucării.

Şi ce se va întâmpla după asta? Rechinul se sufocă dacă nu e tot timpul în mişcare. Unele motoare se supraîncălzesc şi până la urmă se distrug dacă funcţionează stând pe loc, din cauză ca nu se produce suficientă răcire prin radiator. Un sistem care e bazat pe creştere continuă se va prăbuşi dacă nu mai are unde să crească. Iar Universul este finit.

Şi nu numai că Universul este finit, dar din păcate (sau din fericire, aş zice eu) încă nu am reuşit să ne răspândim mai departe de această planetă, care este şi ea finită. Şi multe dintre resursele importante pentru civilizaţia noastră sunt pe terminate. Prin urmare impresia mea este că această creştere economică nu va mai putea continua prea mult timp. Iar când rechinul trebuie să stea pe loc…

Notă: Nu spun că producţia e un lucru rău. Adică, până la urmă, şi alte specii de primate îşi produc unelte, ca să nu mai vorbim de alte culturi din cadrul speciei noastre, care se pare că trăiesc mai în echilibru cu restul formelor de viaţă. Nu spun nici măcar ca o creştere economică la nesfârşit este un lucru rău. Spun doar că e un lucru imposibil, dat fiind că trăim pe o planetă finită şi într-un Univers finit.