A unsprezecea oră

Am văzut şi eu de curând mai mult sau mai puţin renumitul documentar din 2007 al lui DiCaprio, A unsprezecea oră. Şi ce pot să zic? Am rămas destul de plăcut impresionat. Mi-a amintit câteva chestii pe care cred că le cam uitasem:

• Din 1832 am reuşit să mărim cu 35% concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă. Asta n-are cum să nu impresioneze şi pe cineva care nu prea se pricepe la numere.
• Corporaţiile sunt nasoale pentru că în prezent sunt instituţiile care au cea mai mare putere de decizie, iar cei ce le conduc nu au în nici un caz ca prioritate principală bunăstarea populaţiei. Iar motivul pentru care corporaţiile sunt instituţiile cu cea mai mare putere de decizie este că guvernele preferă să reprezinte interesele corporaţiilor decât interesele populaţiei. Motivul? Ai ghicit-o: corporaţiile au mai mulţi bani.
• O metodă relativ eficientă de a produce schimbare este boicotarea produselor (sau a serviciilor) cu care nu eşti de acord. De fiecare dată când scoţi bani din buzunar şi-i dai pe ceva, defapt spui: “Da, sunt de acord cu felul în care a fost fabricat, sunt de acord cu felul în care se foloseşte, sunt de acord cu ceea ce o să se întâmple cu el după ce îl folosesc, etc.”