Dualism în biologie

Inovația care a făcut posibilă apariția organismelor multicelulare a fost separarea în cele două sexe.

Dintre toate animalele, cele mai de succes sunt cele cu o simetrie bilaterală. Avem aici dualismul stânga/dreapta.

La animalele bilaterale a apărut și inovația unui creier, deci apare și dualismul cap/corp. La cele cu simetrie radială (meduze), neuronii sunt răspândiți uniform prin tot corpul.

Sigur, la fel ca în cazul oricărui dualism, vorbim doar despre fețe diferite ale aceleiași monede.

O escatologie

Poate că atât eu cât și Universul ne găsim în ciudata perioadă de tranziție în care avem atât corp cât și minte.

Poate că înainte de asta aveam doar corp fără minte, iar după asta vom avea doar minte fără corp.

Poate că finalul perioadei curente și începutul celei următoare este ceea ce numim moarte și Apocalipsa.

SAU poate că mintea și corpul sunt două fețe ale aceleiași monede și nu poate exista minte fără corp sau corp fără minte.

Universul ca și pictură dinamică

Tot ceea ce vedem în jur este o pictură dinamică pe țesătura existenței, compusă din straturi peste straturi de vopsea.

Cu viziune în raze x, se poate vedea prin straturile de vopsea și țesătura existenței devine evidentă.

Aerul prezintă doar un fin strat de vopsea, pământul prezintă straturi peste straturi.

Trecutul stă în interiorul obiectelor, de exemplu în pământ. Vântul nu are trecut, nu are vârstă, nu are memorie.

Am găsit un microscop interior

… doar că de fapt nu-i chiar un microscop, ci mai degrabă un macroscop.

Dacă eliminăm straturi de complexitate care nu-s neapărat necesare, ajungem la starea de flow, de curgere, când ești așa de absorbit de ceea ce faci încât uiți de tot. Uiți de timp, uiți de spațiu, uiți și să mai mergi la WC.

În ultimul articol, mă uitam cu microscopul la limita dintre corp și minte, privită dinspre corp. Și vedeam curgerea de electroni prin sinapse: dinspre simțuri, prin creier, până la mușchi. Simț – procesare – acțiune, cu fiecare sinapsă din creier ca o mică pereche simț-acțiune.

Acum, ce vedem din interior, în starea asta de flow?

Vedem curgerea cea mai cursivă, cea mai puțin încâlcită, cea mai unitară. Poate o vedem chiar ca fiind aceeași cu marea curgere universală. Vedem 1.

În loc să dansezi tu, te dansează muzica pe tine. Te pierzi.

Când ai un mare nod, este ușor să-l vezi ca pe ceva separat, dar când e mai descâlcit, apare evident faptul că-i doar un singur fir.

Granița dintre minte și corp

Dacă mă uit cu microscopul dinspre corp înspre minte văd mai întâi capul, apoi creierul, apoi sinapsele, spațiul gol dintre neuroni. Acolo pare să se întâmple toată acțiunea.

Privită dinspre corp, granița cu mintea pare a fi în sinapse.

Într-o sinapsă, unul dintre neuroni eliberează neurotransmițători și celălalt îi simte cu neuroreceptori.

O treabă amuzantă-i că există și sinapse neuromusculare, adică între un neuron și o celulă musculară.

Altă treabă amuzantă-i că există neuroni care au receptori ce simt lumină, sunet, atingere, gust și miros. Da, celula fotoreceptoare de pe retină este un tip de neuron.

simț -> procesare -> acțiune

Poate că n-ar fi o exagerare prea mare să privesc sinapsele normale, dintre neuroni, ca fiind o pereche acțiune/simț asupra unui mic obiect mental, aflat în sinapsă.

Ce vreau să spun? Nimic anume, doar explorez subiectul.

The Spell of the Sensuous de David Abram

În sfârșit am găsit aici în format electronic o carte pe care o căutam de foarte mult timp.

Așa că o voi oglindi și eu aici.

Recomand din tot sufletul.

Pe scurt: un magician de scenă se apucă să studieze fenomenologia și ajunge așa să cunoască magia tradițională, care în mod surprinzător este aceeași cu magia de scenă, ambele adevărate și false deopotrivă.

Mare atenție la povești

Aș vrea să atrag atenția asupra unei povești care-i din ce în ce mai prezentă în Mass Media: povestea războiului.

Prima dată am fost avertizat de un prieten și m-am gândit că poate doar o fi paranoic.

Dar astăzi am văzut următoarea copertă a revistei pe care părinții mei o cumpără lunar, o revistă științifică de renume, care pretinde a avea cu totul alte interese decât cele politice:

Coperta-ST-iunie

Cei din Mass Media nu sunt proști. Ei știu că lumea nu este compusă din atomi sau molecule. Lumea este compusă din povești, iar ei sunt marii povestitori ai lumii noastre. Ei nu prezintă realitatea, ci o crează.

O poveste câștigă putere atunci când e spusă și ascultată și pierde din putere atunci când nu e spusă și e ignorată.

Așadar, când vine vorba de povești de război, urmați sfatul celor trei maimuțe înțelepte:

3_wise_monkeys_emoji_cards-r4f2d896ec2684dc3ba9915f596992824_xvuak_8byvr_512

Introspecție de solstițiu

Când voința mea se opune voinței Universului,
Mă găsesc prins ca între un fel de ciocan-și-nicovală.
Dacă fac împotriva voinței mele, mă simt vinovat față de mine,
Iar dacă fac împotriva voinței Universului, mă simt vinovat față de Univers.

O soluție, ca de obicei, este a realiza că eu sunt Universul.

Facă-se voia mea!

Gyan-Mudra

Agresivitatea pasivă

Atenție la un tipar comun și nesănătos în cupluri: femeia dominatoare + bărbatul agresiv pasiv.

Acuma, denumirea de agresivitate pasivă nu-i una foarte sugestivă, așa că-i nevoie de detalii.

Comportamentul agresiv pasiv este exprimarea indirectă a ostilității prin trândăvie, glume ostile, încăpățânare, resentiment, morocănoșenie, eșecul intenționat și repetat în a îndeplini sarcinile pentru care cineva este responsabil, implicit sau explicit (sursa).

Adesea când găsești articole scrise de bărbați despre femei dominatoare, observi că ei au tendințe de agresivitate pasivă.

Și adesea când găsești articole scrise de femei despre bărbați agresiv pasivi, observi că ele au tendințe dominatoare.

Un articol rezonabil (dar probabil la fel de bun ca multe altele) este aici.

A, și încă ceva (poate relevant): conceptul de agresivitate pasivă a fost dezvoltat în cadrul armatei și abia mult mai târziu extins la relațiile de cuplu.

Repet citatul din articolul precedent:

Într-o societate a parteneriatului nu era nici o oscilație între un matriarhat și un patriarhat. Există societăți ale dominației și există societăți ale parteneriatului, iar genul nu are nimic de-a face cu asta.

Putem depăși complet rahatul despre gen atunci când vine vorba de forme culturale. Este dominație versus parteneriat. Iar societatea parteneriatului care exista în acele vremuri era expresia chintesențială a unei relații simbiotice.