Țesuturile organismului colectiv

Țesuturile animale sunt de patru tipuri: nervos (care gândește), muscular (care mișcă), epitelial (care separă), conjunctiv (care unește).

Ele se prezintă și în organismul colectiv umano-tehnologic după cum urmează:

Țesutul epitelial este tehnologie care separă: peretele și acoperișul, tabla.

Țesutul conjungtiv este tehnologia care unește: drumul, sârma.

Țesutul muscular a fost jucat inițial doar de oameni, iar în timp a fost preluat parțial de motoare (tehnologie care mișcă), începând cu revoluția industrială de acum 200 de ani.

Țesutul nervos a fost și el jucat inițial doar de oameni, iar în timp a fost preluat parțial de calculatoare (tehnologie care gândește), începând cu revoluția digitală din prezent.

patru

Supraorganismul uman

Pe măsură ce vine la putere generația milenialilor, a nativilor digitali, avem ocazia să fim martori ai apariției supraorganismului uman.

Supraorganism în sensul în care un mușuroi de furnici sau un stup de albine sunt supraorganisme, compuse din indivizi, la fel cum un organism multicelular este compus din mai multe celule.

Poate că supraorganismele umane sunt vechi de când e omul, sub formă de triburi, dar elementul nou care schimbă toate regulile jocului este apariția sinapsei electrice: a comunicațiilor pe Internet.

Acum vedem că în supraorganismul uman, oamenii joacă rolul de neuroni, restul celulelor fiind reprezentate de tehnologie. Celulele adipoase sunt silozurile, grânarele. Celulele musculare sunt motoarele. Și tot așa.

Permaculturiști, nu vă temeți: digestia se bucură de un sistem nervos deosebit de complex.

Pe măsură ce trece timpul, supraorganismul devine tot mai evident.

Individuația pentru începători ca mine

În psihologia analitică, individuația este un proces de transformare în care inconștientul personal și cel colectiv sunt aduse în conștient pentru a fi asimilate în întreaga personalitate.

Procesul începe cu examinarea măștii:

  • O am și nu știu de ea?
  • S-a dezintegrat și am lipit-o la loc?
  • S-a dezintegrat și am rămas fără?
  • Am nevoie de una potrivită.

În continuare urmează întâlnirea cu umbra:

Umbra este inconștientul personal. Ea se poate observa, la fel ca și o umbră reală, prin faptul că-i proiectată pe obiecte, în cazul nostru pe persoane. Ce mă enervează la oameni? Ce consider a fi slăbiciuni morale? Sunt anti-fascist? Umbra mea e fascistă. Sunt anti-comunist? Umbra mea e comunistă.

Fără o mască potrivită, fără un spațiu privat și sigur, nu am nici o șansă de a integra umbra.

Pilates: cum văd coperta

Desigur nu se poate judeca o carte după copertă, dar și se poate.

Ce văd eu pe copertă după ce am citit articolul de Wikipedia:

  • Că Pilates se cheamă omul, iar metoda nu se cheamă Pilates ci se cheamă contrologie.
  • Că este un ghiveci dintre gimnastică și yoga.
  • Că în ghiveciul ăsta, condimentul principal este vestic, nu estic: respirația folosită este cea toracică, nu abdominală; se insistă pe forță și control, nu pe curgere și eliberare.
  • Că a apărut în prima jumătate a secolului 20, când în cultura germană a mai apărut și știm-noi-ce.

Concluzie: pentru mine contrologia este yoga nazistă.

Vroiam să-i desenez o mustață de Hitler doamnei de mai jos, dar m-am hotărât că zâmbetul său luminos este suficient.

536px-Pilates_Teacher

Howard Bloom is Old Georgie

I do not often write in English, but I am doing it now because I see that nobody else has made this connection before.

Watch Cloud Atlas, keeping an eye on Old Georgie. Then watch The Culture High and see him there, hiding in plain sight.

Of course, bits of pieces of Old Georgie are everywhere, in you and also in me, but I have yet to see a more complete embodiment of him.

And there is nothing Old Georgie hates more than being unmasked. The weak are meat, the strong do eat, eh buddy?

georgie
bloom

De ce Jung n-a rămas prieten cu Freud

Din C. G. Jung – Memories, Dreams, Reflections (1963, p. 158):

Freud had a dream – I would not think it right to air the problem it involved. I interpreted it as best I could, but added that a great deal more could be said about it if he would supply me with some additional details from his private life. Freud’s response to these words was a curious look – a look of the utmost suspicion. Then he said, “But I cannot risk my authority!” At that moment he lost it altogether. That sentence burned itself into my memory; and in it the end of our relationship was already foreshadowed. Freud was placing personal authority above truth.

În traducere proprie:

Freud a avut un vis – nu cred că ar fi corect să vorbesc despre problema pe care visul o implica. L-am interpretat cât de bine am putut, dar am adăugat că s-ar putea zice mult mai multe dacă mi-ar furniza câteva informații adiționale din viața lui privată. Răspunsul lui Freud la aceste cuvinte a fost o privire ciudată – o privire de cea mai mare suspiciune. Apoi a spus, „Dar nu îmi pot risca autoritatea!” În acel moment a pierdut-o complet. Acea propoziție s-a imprimat în memoria mea; și în ea, finalul relației noastre era deja prescris. Freud își punea autoritatea personală deasupra adevărului.

Playboy din 1972 — fără prea multe poze

Am găsit în revista Playboy din ianuarie 1972 un dialog excelent dintre Alan Watts și Arthur C. Clarke în rolul omului de știință.

Un fragment care mi-a plăcut mai mult:

WATTS: It’s true for you too; it’s true for everybody. Really, nothing at all can go wrong, because I know that I am God in disguise. That’s a very difficult thing to say in Western culture, but it’s very easy to say it in India, because there everybody knows it’s true. Jesus knew this but couldn’t possibly say it in his culture without being accused of blasphemy, which was what happened, and they killed him for it. Christians never understood him. They said, “Sure, Jesus is God — but nobody else is.” and that strangled his teachings at birth.

Hai să și traduc pentru nefericiții care nu știu engleză, dar și pentru plăcerea mea:

WATTS: Este adevărat și în cazul tău; este adevărat pentru toată lumea. În realitate, nimic nu poate merge rău, fiindcă eu știu că sunt Dumnezeu deghizat. Ăsta-i un lucru foarte dificil de zis în cultura vestică, dar e foarte ușor de spus în India, pentru că acolo toată lumea știe că-i adevărat. Isus a știut asta dar nu a putut să o spună în cultura sa fără a fi acuzat de blasfemie, ceea ce s-a și întâmplat, și pentru asta l-au omorât. Creștinii nu l-au înțeles niciodată. Eu au spus, „Sigur, Isus este Dumnezeu — dar nimeni altcineva nu este.” iar asta i-a strangulat învățăturile încă din fașă.

Articolul se cheamă At the Interface: Technology and Mysticism, și revista se poate descărca din torentul ăsta sau ăsta.

Anularea votului = un căcat

O ARGUMENTAȚIE DE CĂCAT:

De ce e mai bine să îți anulezi votul decât să nu te prezinți la vot?

Așa știi sigur că nu votează nimeni în numele tău. Chiar dacă tu nu te prezinți la vot, cineva binevoitor ar putea să semneze discret în numele tău pe lista electorală și să arunce un buletin în urnă. E mai ușor decât crezi. Nu e de ajuns că nu merită să fie votați, îi mai lași să și fure în numele tău?

MOTIVUL PENTRU CARE-I DE CĂCAT:

Dacă nu te prezinți la vot, poți verifica ușor dacă a votat cineva în numele tău.

În schimb dacă te prezinți, cineva poate înlocui buletinul tău cu altul, și asta chiar că nu mai ai cum să verifici.

Deci dacă-i vorba de fraudă electorală, una se poate verifica cu ușurință, pentru că-i pe un document public, cealaltă nu se poate verifica deloc pentru că-i pe un document secret.

Energia ta: de unde vine și unde se duce

Totul a început odată cu formarea soarelul, ce-a condensat în inima sa întregul nor de hidrogen din jur.

Pe vremea când strămoșii noștrii tocmai învățau să facă focul, doi dintre acești atomi de hidrogen s-au hotărât ca în sfârșit să se unească dând naștere unui atom de heliu și unui foton.

De atunci până acum câteva luni, fotonul nostru s-a tot plimbat încoace și-ncolo prin inima soarelui, până când, în sfârșit a fost pregătit să iasă.

I-au trebuit cam opt minute să ajugă pe Pământ, și acolo s-a nimerit să cadă pe frunza unui morcov.

S-a întâmplat să lovească o moleculă de clorofilă care, prin energia primită de la el, a rupt o moleculă de apă în hidrogen și oxigen, eliberând oxigenul în atmosferă și legând hidrogenul de un atom de carbon, astfel dând naștere la ceea ce în limbajul comun numim viață, iar în chimie numim compus organic.

Hidrogenul nostru legat de carbon a fost trimis prin seva plantei adânc în rădăcina morcovului, unde s-a alăturat altora și împreună cu ei a mai așteptat câteva luni când au venit toți care au vrut să vină.

Atunci cineva a scos morcovul din pământ și ți l-a dat ție, iar tu l-ai ronțăit.

Hidrogenul nostru, în continuare legat de carbon, ajunge din sistemul digestiv, în sânge, și de acolo într-o celulă din mușchiul tău cardiac. Acolo este în sfârșit eliberat de carbon, și este ars de oxigenul venit din resprație, recombinându-se într-o moleculă de apă și dând energie.

Energia asta tocmai ți-a ajutat inima să mai bată odată. Felicitări!