„De ce?” ați putea întreba. Păi, iarna trecută nu a fost una dintre cele mai active perioade pe aici, așa că iarna asta am fost precauți și, hotărâți să evităm plictiseala, am fugit în Grecia.

În privința plictiselii se pare că ne-am cam păcălit și am pierdut destul de multă distracție din zonă, aș menționa în special vizita franțuzoaicei cu acordeon și Piața Semințelor Libere.

Dar destul despre ce s-a întâmplat pe aici, să vedem ce-am făcut noi în Grecia.

Călătoria noastră a durat șase săptămâni. Am pornit prin Serbia, unde am stat prin CouchSurfing la Belgrad o zi și la Niș două zile. După asta am continuat cu autostopul până la Salonic, unde am ajuns pe nepregătite (nu speram să ajungem atât de departe), așa că prima noapte nu am reușit să găsim o gazdă prin CouchSurfing, deci am fost nevoiți să înoptăm la un hostel.

După noaptea petrecută la hostel am ajuns la o gazdă CouchSurfing destul de neobișnuită: un individ pe nume Kostas care primea pe oricine și pentru oricât de mult timp în casa lui. Prin urmare locul era tot timpul plin de oameni, dintre care unii stăteau de câteva luni. Când am nimerit noi acolo, marea parte a oaspeților erau niște circari pe biciclete, care cumva s-au împotmolit acolo.

Locul și oamenii ne-au plăcut destul de mult, și la fel de mult ne-a plăcut mâncarea gratuită care se servea la cantina universității, fără a cere cineva vreo legitimație. Așa că am stat câteva zile bune acolo, plănuind ca la întoarcere să zăbovim și mai mult, ceea ce am și făcut.

Mai departe am continuat cu autostopul până la Atena, unde am văzut minunatul cartier central și plin de graffitiuri Exarcheia. Aici ne-am amintit că avem și aparat de fotografiat. A se observa un părculeț ocupat și amenajat de locuitori în grădină de legume. Au construit chiar și o mini-căsuță de cob.

De la Atena am luat feribotul până la Heraklion, unde am stat tot prin CouchSurfing la o profesoară de spaniolă din America de Sud. La Heraklion am fost la evenimente culturale: la un bar unde cântau câțiva la instrumente tradiționale cu corzi, dar și în locuri subculturale: într-un squat (clădire nefolosită ocupată de cetățeni) care ne-a plăcut destul de mult.

Destinația finală a călătoriei a fost un așa-zis parc natural de lângă Rethimno unde am stat două săptămâni ca și voluntari HelpX. Spun „așa-zis” pentru că probabil nu avea mai mult de 50 de metri pătrați. Totuși dimensiunea nu a fost o problemă. Acolo am dat de mâncare la iepuri, la găini, la iguană și la cameleoni, am ajutat la pornirea unei grădini de legume, am ajutat o zi la cules măsline, la mici lucrări de construcție. Mă rog, am făcut de toate.

Nu am fost singurii voluntari de acolo, ci am avut lângă noi un cuplu sudamerican (doar în prima săptămână) și un cuplu englez.

După ce au plecat de la parcul natural, sudamericanii au mers pe coasta de sud a Cretei, într-un loc numit Preveli unde auziseră ei că locuiesc niște oameni pe defileul unui pârâu. Așa că după ce am terminat cu parcul natural am mers și noi acolo împreună cu englezii. Locul era foarte frumos, oamenii la fel, cu toate că puțin cam prea yoghini pentru gusturile mele. Aveau acolo un guru care cică stătea în zonă de vreo zece-douăzeci de ani. În sfârșit, fiecare cu picticii lui. Am stat vreo patru zile, parcă.

În continuare aveam de gând să ne mai plimbăm puțin pe coasta de sud a Cretei, dar planurile nu ne-au mers. Vreme foarte ploioasă, noroc la autostop foarte puțin, așa că am luat rapid feribotul până înapoi în Atena. Acolo am făcut un duș mult-așteptat, ne-am spălat și hainele, ne-am dus la Acropolă și am tulit-o spre Salonic.

La Salonic aceeași poveste ca și la dus. Acasă la Kostas cam aceeași oameni faini, aceeași cantina gratuită, cred că în total am stat acolo mai mult decât la parcul natural. Ce-am mai văzut interesant acolo a fost terenul unei foste baze militare transformat de către cetățeni în grădini de legume, chiar cu acordul tacit al primăriei, se pare.

Am aici pentru voi un mini-mister-surpriză legat de economia cadoului pe care vom fi nevoiți să o reînvățăm: la Salonic am aflat că în Creta, dacă cineva te cinstește cu băutură într-o seară și tu îl cinstești tot în aceeași seară, înseamnă că vrei să te bați cu el. Dacă îl cinstești în seara următoare, totul e OK. Care-i sensul?

După atâta bătaie de cap cu rezolvarea misterului, vă mai zic de încă ceva aflat de mine în Salonic: trupa Locomondo. A se asculta cu multă plăcere.

De întors în țară ne-am întors prin Bulgaria, unde am stat doar două zile la Sofia. Unul dintre couchsurferii care ne-a găzduit ne-a dus la un chef de ziua cuiva. Iar cheful se afla în aceeași clădire cu un chef de arte marțiale. Acolo am cunoscut un tip cu interese tare similare, am povestit de sobe-rachetă și alte cele.

La întoarcere am trecut Dunărea pe la Vidin – Calafat, cu feribotul, că podul încă nu e gata. De la Calafat ne-a luat Cezar cu mașina, am înoptat la Mehadica, la bunica Irinei, am trecut pe la Lugoj, în vizită la părinții mei. Și am ajuns la Stanciova.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Puteam să v-o spun și altfel, dar nu am făcut-o :)