Presiunea socială

Am descoperit o metodă eficientă de-a evita presiunea socială.
Presiunea socială se manifestă adesea sub formă de sfaturi necerute.
Sfatul necerut este un serviciu de consultanță primit cadou.
Atunci când primesc un cadou, mulțumesc și atât.

Cadourile se oferă și se primesc fără condiții.
Fără condiția de a-ți spune părerea despre el.
Fără condiția de a spune ce planuri de viitor ai cu el.

Mulțumitul poate juca și rolul de a termina un serviciu.
De exemplu atunci când cineva oferă serviciul de a turna ceva într-un pahar.

Țesuturile organismului colectiv

Țesuturile animale sunt de patru tipuri: nervos (care gândește), muscular (care mișcă), epitelial (care separă), conjunctiv (care unește).

Ele se prezintă și în organismul colectiv umano-tehnologic după cum urmează:

Țesutul epitelial este tehnologie care separă: peretele și acoperișul, tabla.

Țesutul conjungtiv este tehnologia care unește: drumul, sârma.

Țesutul muscular a fost jucat inițial doar de oameni, iar în timp a fost preluat parțial de motoare (tehnologie care mișcă), începând cu revoluția industrială de acum 200 de ani.

Țesutul nervos a fost și el jucat inițial doar de oameni, iar în timp a fost preluat parțial de calculatoare (tehnologie care gândește), începând cu revoluția digitală din prezent.

patru

Supraorganismul uman

Pe măsură ce vine la putere generația milenialilor, a nativilor digitali, avem ocazia să fim martori ai apariției supraorganismului uman.

Supraorganism în sensul în care un mușuroi de furnici sau un stup de albine sunt supraorganisme, compuse din indivizi, la fel cum un organism multicelular este compus din mai multe celule.

Poate că supraorganismele umane sunt vechi de când e omul, sub formă de triburi, dar elementul nou care schimbă toate regulile jocului este apariția sinapsei electrice: a comunicațiilor pe Internet.

Acum vedem că în supraorganismul uman, oamenii joacă rolul de neuroni, restul celulelor fiind reprezentate de tehnologie. Celulele adipoase sunt silozurile, grânarele. Celulele musculare sunt motoarele. Și tot așa.

Permaculturiști, nu vă temeți: digestia se bucură de un sistem nervos deosebit de complex.

Pe măsură ce trece timpul, supraorganismul devine tot mai evident.

Individuația pentru începători ca mine

În psihologia analitică, individuația este un proces de transformare în care inconștientul personal și cel colectiv sunt aduse în conștient pentru a fi asimilate în întreaga personalitate.

Procesul începe cu examinarea măștii:

  • O am și nu știu de ea?
  • S-a dezintegrat și am lipit-o la loc?
  • S-a dezintegrat și am rămas fără?
  • Am nevoie de una potrivită.

În continuare urmează întâlnirea cu umbra:

Umbra este inconștientul personal. Ea se poate observa, la fel ca și o umbră reală, prin faptul că-i proiectată pe obiecte, în cazul nostru pe persoane. Ce mă enervează la oameni? Ce consider a fi slăbiciuni morale? Sunt anti-fascist? Umbra mea e fascistă. Sunt anti-comunist? Umbra mea e comunistă.

Fără o mască potrivită, fără un spațiu privat și sigur, nu am nici o șansă de a integra umbra.

Pilates: cum văd coperta

Desigur nu se poate judeca o carte după copertă, dar și se poate.

Ce văd eu pe copertă după ce am citit articolul de Wikipedia:

  • Că Pilates se cheamă omul, iar metoda nu se cheamă Pilates ci se cheamă contrologie.
  • Că este un ghiveci dintre gimnastică și yoga.
  • Că în ghiveciul ăsta, condimentul principal este vestic, nu estic: respirația folosită este cea toracică, nu abdominală; se insistă pe forță și control, nu pe curgere și eliberare.
  • Că a apărut în prima jumătate a secolului 20, când în cultura germană a mai apărut și știm-noi-ce.

Concluzie: pentru mine contrologia este yoga nazistă.

Vroiam să-i desenez o mustață de Hitler doamnei de mai jos, dar m-am hotărât că zâmbetul său luminos este suficient.

536px-Pilates_Teacher

Howard Bloom is Old Georgie

I do not often write in English, but I am doing it now because I see that nobody else has made this connection before.

Watch Cloud Atlas, keeping an eye on Old Georgie. Then watch The Culture High and see him there, hiding in plain sight.

Of course, bits of pieces of Old Georgie are everywhere, in you and also in me, but I have yet to see a more complete embodiment of him.

And there is nothing Old Georgie hates more than being unmasked. The weak are meat, the strong do eat, eh buddy?

georgie
bloom

De ce Jung n-a rămas prieten cu Freud

Din C. G. Jung – Memories, Dreams, Reflections (1963, p. 158):

Freud had a dream – I would not think it right to air the problem it involved. I interpreted it as best I could, but added that a great deal more could be said about it if he would supply me with some additional details from his private life. Freud’s response to these words was a curious look – a look of the utmost suspicion. Then he said, “But I cannot risk my authority!” At that moment he lost it altogether. That sentence burned itself into my memory; and in it the end of our relationship was already foreshadowed. Freud was placing personal authority above truth.

În traducere proprie:

Freud a avut un vis – nu cred că ar fi corect să vorbesc despre problema pe care visul o implica. L-am interpretat cât de bine am putut, dar am adăugat că s-ar putea zice mult mai multe dacă mi-ar furniza câteva informații adiționale din viața lui privată. Răspunsul lui Freud la aceste cuvinte a fost o privire ciudată – o privire de cea mai mare suspiciune. Apoi a spus, „Dar nu îmi pot risca autoritatea!” În acel moment a pierdut-o complet. Acea propoziție s-a imprimat în memoria mea; și în ea, finalul relației noastre era deja prescris. Freud își punea autoritatea personală deasupra adevărului.

Playboy din 1972 — fără prea multe poze

Am găsit în revista Playboy din ianuarie 1972 un dialog excelent dintre Alan Watts și Arthur C. Clarke în rolul omului de știință.

Un fragment care mi-a plăcut mai mult:

WATTS: It’s true for you too; it’s true for everybody. Really, nothing at all can go wrong, because I know that I am God in disguise. That’s a very difficult thing to say in Western culture, but it’s very easy to say it in India, because there everybody knows it’s true. Jesus knew this but couldn’t possibly say it in his culture without being accused of blasphemy, which was what happened, and they killed him for it. Christians never understood him. They said, “Sure, Jesus is God — but nobody else is.” and that strangled his teachings at birth.

Hai să și traduc pentru nefericiții care nu știu engleză, dar și pentru plăcerea mea:

WATTS: Este adevărat și în cazul tău; este adevărat pentru toată lumea. În realitate, nimic nu poate merge rău, fiindcă eu știu că sunt Dumnezeu deghizat. Ăsta-i un lucru foarte dificil de zis în cultura vestică, dar e foarte ușor de spus în India, pentru că acolo toată lumea știe că-i adevărat. Isus a știut asta dar nu a putut să o spună în cultura sa fără a fi acuzat de blasfemie, ceea ce s-a și întâmplat, și pentru asta l-au omorât. Creștinii nu l-au înțeles niciodată. Eu au spus, „Sigur, Isus este Dumnezeu — dar nimeni altcineva nu este.” iar asta i-a strangulat învățăturile încă din fașă.

Articolul se cheamă At the Interface: Technology and Mysticism, și revista se poate descărca din torentul ăsta sau ăsta.