Agresivitatea pasivă

Atenție la un tipar comun și nesănătos în cupluri: femeia dominatoare + bărbatul agresiv pasiv.

Acuma, denumirea de agresivitate pasivă nu-i una foarte sugestivă, așa că-i nevoie de detalii.

Comportamentul agresiv pasiv este exprimarea indirectă a ostilității prin trândăvie, glume ostile, încăpățânare, resentiment, morocănoșenie, eșecul intenționat și repetat în a îndeplini sarcinile pentru care cineva este responsabil, implicit sau explicit (sursa).

Adesea când găsești articole scrise de bărbați despre femei dominatoare, observi că ei au tendințe de agresivitate pasivă.

Și adesea când găsești articole scrise de femei despre bărbați agresiv pasivi, observi că ele au tendințe dominatoare.

Un articol rezonabil (dar probabil la fel de bun ca multe altele) este aici.

A, și încă ceva (poate relevant): conceptul de agresivitate pasivă a fost dezvoltat în cadrul armatei și abia mult mai târziu extins la relațiile de cuplu.

Repet citatul din articolul precedent:

Într-o societate a parteneriatului nu era nici o oscilație între un matriarhat și un patriarhat. Există societăți ale dominației și există societăți ale parteneriatului, iar genul nu are nimic de-a face cu asta.

Putem depăși complet rahatul despre gen atunci când vine vorba de forme culturale. Este dominație versus parteneriat. Iar societatea parteneriatului care exista în acele vremuri era expresia chintesențială a unei relații simbiotice.

McKenna: dominație versus parteneriat

Engleză

In a partnership society there was no oscillation between a matriarchy and a patriarchy. There are dominator societies and there are partnership societies, and gender has nothing to do with it.

We can entirely overcome the bullshit about gender in talking about cultural forms. It’s dominator versus partnership. And the partnership society that existed in those times was the quintessential expression of a symbiotic relationship.

Sursa.

Română

Într-o societate a parteneriatului nu era nici o oscilație între un matriarhat și un patriarhat. Există societăți ale dominației și există societăți ale parteneriatului, iar genul nu are nimic de-a face cu asta.

Putem depăși complet rahatul despre gen atunci când vine vorba de forme culturale. Este dominație versus parteneriat. Iar societatea parteneriatului care exista în acele vremuri era expresia chintesențială a unei relații simbiotice.

Să fie rețeaua specifică vieții?

Am impresia că structura de rețea este una specifică vieții (care include tehnologia ca fiind o extensie a vieții).

* rețele neuronale
* rețele trofice
* rețele miceliene
* rețele sociale
* rețele de calculatoare
* rețele de transport în comun

Caut contraexemple: sisteme nevii care totuși să aibă structură de rețea.

Până acum, singurul contraexemplu pe care l-am primit este rețeaua de particule elementare.

Clarificări semantice

Când vorbesc despre viață, las temporar la o parte faptul că totul este viu, și folosesc definiția comună a vieții, după care unele lucruri sunt vii (plante, animale, bacterii) și altele nu sunt vii (pietre, stele, vântul).

Și când spun rețea folosesc tot sensul comun al cuvântului. Adică nu un lanț, nu un inel, nu un arbore, ci o rețea. Englezii i-ar zice mesh network, poate că în română s-ar traduce rețea de tip plasă. Dacă sunteți curioși de topologii de rețele, wiki. Mai exact vorbim despre partially connected mesh network, că nu-i nevoie ca fiecare nod să fie conectat direct cu toate celelalte.

Pe lângă asta, mai e ceva: când spun rețea mă refer la rețea de curgere. Adică la o rețea prin care să se miște ceva, nu doar să stea acolo.

Pisica văzută prin gard

Aș începe cu o poveste.

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un om care n-a văzut niciodată o pisică.

El privește prin crăpătura îngustă a unui gard și, de cealaltă parte, trece o pisică. Mai întâi îi vede capul, apoi trunchiul și, în sfârșit, coada.

Nemaipomenit!

Pisica se întoarce prin același loc, iar privitorul vede din nou capul și, un pic mai târziu, coada. Această succesiune începe să semene cu ceva repetabil și stabil. Pisica se întoarce pentru a treia oară, iar el este martorul aceleiași succesiuni obișnuite: mai întâi capul, apoi coada.

Da, este clar, exclamă omul nostru, capul cauzează coada!

El nu vede capul și coada ca făcând parte dintr-un întreg, numit pisică, ci vede coada ca fiind efectul capului, vede capul și coada ca fiind două evenimente diferite.

Am încălecat pe-o șa, și v-am spus poveste-așa.

Puteam să o spun și în alte feluri, pentru că am mai auzit-o spusă și în alte feluri. Dar ăsta-i ultimul fel în care am auzit-o spusă, și singurul căruia îi pot preciza cu siguranță sursa: Alan Watts.

Unde mergem de aici?

În general timpul este înțeles ca fiind o altă dimensiune, pe lângă cele trei dimensiuni spațiale. Timpul împreună cu spațiul este denumit de fizicieni spațiu-timp, în care timpul joacă rolul celei de-a patra dimensiuni.

Noi, ca și orice altceva, avem și o dimensiune temporală: un început și un sfârșit. Deci ne-am putea considera ca fiind ființie patru-dimensionale.

Doamnelor și domnilor, vă rugăm să vă fixați centurile de siguranță!

Să începem cu o vizualizare. Cum ar arăta un astfel de om patru-dimensional?

În dimensiunea timpului s-ar întinde din momentul nașterii până in momentul morții.

În spațiu, ar arăta ca un fel de șarpe compus din toate locurile pe unde corpul a trecut în fiecare moment al vieții. Asta e ceea ce s-ar numi proiecția în spațiu a unui obiect din spațiu-timp. Ce suntem în fiecare moment sunt secțiuni ale ființei din spațiu-timp.

Mai avem? Mai avem.

Dacă în timp un obiect se separă în două obiecte, în spațiu-timp el este doar un singur obiect. O praștie este un singur obiect, cu toate că unele secțiuni ale iei vor arăta ca un cerc, iar altele ca două cercuri.

Gândiți-vă acum la separarea nașterii. Înainte de naștere erai fizic una cu mama. Deci în spațiu-timp ești tot unit biologic de mama ta și ea de mama ei și ea de mama ei.

Dar nu ne-am dat decât un pas în spate. Dacă ne îndepărtăm și mai mult, vedem întreaga imagine. Întreaga specie este unită fizic într-un mare arbore genealogic.

Bine, ești unit și cu tată, prin crenguța subțire a unui spermatozoid. De fapt, bărbații poate că ar arăta mai mult cu niște crengi blănoase, fiecare firișor un spermatozoid, dintre care doar foarte puțini ajung să atingă creanga femeie într-un loc potrivit în așa fel încât să o facă să se îngroașe, să se îngroașe, până când se ramifică în două.

În spațiu suntem ființe separate, dar existăm în spațiu-timp, iar în spațiu-timp suntem o singură ființă.

Să ne îndepărtăm și mai mult. Vedem marele arbore al vieții. Unirea biologică pe care o avem cu orice trăiește.

Iar dacă mergem până la capăt. vedem chiar întregul arbore al existenței. Unitatea fizică în spațiu-timp a tot ceea ce există.

Abracadabra!

Cenzura Internetului în România

Actualizare: Ceea ce părea a fi cenzură acum seamănă mai mult cu o problemă de nameservere ale sitului revolution-news.com plus o configurare proastă a serverelor DNS pentru câțiva furnizori de net din România (RDS, Orange, Vodafone). Acum problema nameserverelor pentru revolution-news.com a fost rezolvată și situl nu mai pare a fi cenzurat.

Continue reading

Leagănele civilizației

Am cercetat puțin problema și m-am gândit că ar fi util un mic rezumat.

Pagina de Wikipedia englezească despre leagănele civilizației ne spune că ele sunt 7 la număr:

  • Mesopotamia
  • Egipt
  • China
  • Grecia
  • India
  • Peru
  • Mesoamerica

Dar eu am impresia că nu-i chiar așa. Impresia mea este că unele dintre ele se trag din altele, deci lista ar trebui să fie mai scurtă.

De unde impresia asta a mea? De la alimentele de bază. Pagina de Wikipedia englezească despre alimentele de bază le enumeră în ordine descrescătoare după producția globală:

  • Porumb
  • Grâu
  • Orez
  • Cartof
  • Manioc
  • Soia
  • Cartof dulce (cu totul altă plantă decât cartoful)
  • Sorg
  • Ignama
  • Banana

Este un fapt cunoscut că fiecare civilizație s-a dezvoltat pornind de la domesticirea unei plante care a devenit aliment de bază.

Sigur că perspectiva este grosolan simplificată, și că fiecare civilizație folosea mai multe plante (și animale) domesticite, dar în fiecare caz a existat una mult mai importantă decât toate celelalte. O altă simplificare grosolană este a spune că civilizația a venit ca un efect al domesticirii plantei. Atât apariția unei civilizații cât și domesticirea unei plante sunt procese care durează secole dacă nu chiar milenii, și precis că a existat o sinergie între apariția civilizațiilor și domesticirea plantelor.

Totuși, prezint o listă cu alimentele de bază ale fiecărie civilizații:

  • Mesopotamia – grâu
  • Egipt – grâu
  • China – orez
  • Grecia – grâu
  • India – grâu și orez
  • Peru – cartof
  • Mesoamerica – porumb

Constatăm că toate cele 7 civilizații s-au folosit doar de 4 alimente de bază. Să le luăm pe rând.

  • Grâu: domesticit în jurul anului 9000 îen, undeva în sud-estul Turciei de azi.
  • Orez: domesticit în jurul anului 9000 îen, undeva în estul Asiei.
  • Porumb: domesticit în jurul anului 7000 îen, undeva în America Centrală.
  • Cartof: domesticit în jurul anului 7000 îen, undeva în zona Anzilor.

Desigur că anii sunt foarte aproximativi, diverse surse oferind diferite variante, dar am încercat să fac o medie, și astea sunt rezultatele mele.

Observăm o frumoasă polartizare est-vest pe continentul asiatic și una nord-sud în Americi. Mai constatăm și niște coincidențe deosebite. Domesticirea grâului și a orezului s-a întâmplat cam în aceeași perioadă, dar la capete opuse ale continentului asiatic. Domesticirea porumbului și a cartofului la fel, domesticite în cam în același timp, la o mare distanță. Asta ar putea sugrea o legătură între cele 2 civilizații asiatice și cele 2 civilizații americane.

De fapt, privind la scala evoluției umane, modernitatea comportamentală se consideră a se fi atins acum cel puțin 50 mii de ani, deci 7000 îen este foarte aproape de 9000 îen. O legătură este deci posibilă și între civilizațiile din Asia și cele din Americi. Nu neapărat o legătură directă, zic eu. Poate că atât populațiile tribale din Asia cât și cele din Americi au ajuns împreună la o perspectivă asupra vieții care a permis mersul în direcția domesticirii plantelor (dar și în alte direcții).